1

EXTRASUL ACTULUI TITLULUI DE PROPRIETATE

Să deschidem Bibliile la Geneza capitolul 1.

Aș vrea să vorbim despre un subiect care este pe inima mea
de câteva săptămâni și la care am lucrat săptămâna trecută. Este vorba de „Extrasul
actului Titlului de Proprietate. Am auzit de multe ori acest termen și l-am
folosit de multe ori, dar acum aș vrea să-l frângem și să predicăm despre el.

Să privim la Geneza 1.26-28 în timp ce suntem în
picioare:

Apoi Dumnezeu a zis:
„Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească
peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și
peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ.”

Dumnezeu a făcut
pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și
parte femeiască i-a făcut.

Dumnezeu i-a
binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: „Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și
supuneți-l și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste
orice viețuitoare care se mișcă pe pământ.”

Noi putem vedea că dorința
originală a lui Dumnezeu, pe care o regăsim aici în cartea Genezei, a fost să
facă un om după chipul și asemănarea Sa, care să stăpânească peste tot ceea ce
a fost creat: peste pământ, peste pești, peste păsări, peste tot ceea ce se
afla pe pământ.  El l-a chemat pe om și
i-a poruncit să supună și să stăpânească pământul. Fratele Branham ne-a spus că
Dumnezeu i-a dat lui Adam acest Titlu de Proprietate asupra pământului, dreptul
de a stăpâni pământul. Deci, Adam a avut dreptul de a conduce pământul.

Să citim puțin din Geneza
2.16-17:

Domnul Dumnezeu a dat omului porunca
aceasta: „Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină,

Dar din pomul
cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca
din el, vei muri negreșit.”

De aici aflăm că a existat o
condiție care s-a pus pentru ca omul să trăiască veșnic și să aibă stăpânire
asupra acestui pământ. Dumnezeu a pus o condiție și a zis: „Cât timp nu vei
mânca din pomul cunoștinței binelui și răului, vei trăi, dar în ziua în care
vei mânca din el, vei muri negreșit.”

Să citim și Geneza3.17: „Omului i-a zis:
Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale și ai mâncat din pomul despre care
îți poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din
pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el în toate zilele vieții
tale;

Spini și pălămidă
să-ți dea și să mănânci iarbă de pe câmp.

În sudoarea feței
tale să-ți mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost
luat; căcă țărână ești și în țărână te vei întoarce.”

Aici, vedem că blestemul s-a
abătut asupra omului conform Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu îi dăduse
stăpânire, dar ceea ce trebuia să stăpânească, a devenit locul pe care trebuia
să-l muncească. Pământul care trebuia să-l hrănească, a devenit ceea ce trebuia
să muncească pentru a fi hrănit; pământul asupra căruia trebuia să aibă
stăpânire, i-a dat spini și mărăcini. Deci, omul a pierdut stăpânirea asupra
pământului și dreptul la Viața veșnică.

Fratele Branham ne-a spus că acea
Carte a Titlului de Proprietate s-a întors înapoi în mâinile Proprietarului
original.

Să mergem înapoi în Apocalipsa
capitolul 5:

Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui
ce ședea pe scaunul de domnie o Carte, scrisă pe dinăuntru și pe dinafară,
pecetluită cu șapte peceți.”

Scriptura ne spune aici că Cel ce
stătea pe scaunul de domnie avea în mână o Carte, iar fratele Branham ne-a spus
ce este această Carte:

 „Este Cartea Titlului de Proprietate, este Cartea
Răscumpărării, este Cartea pe care a pierdut-o Adam, dreptul de a stăpâni
pământul, este dreptul la Viața veșnică.”

Dumnezeu o ținea în mâna Sa, dar
trebuie să ținem minte că El o ținea în mâna Sa așteptând doar timpul în care
se putea întoarce în mâinile unui om. Dumnezeu nu avea nevoie de niciun Titlu
de Proprietate pentru că El este Creatorul cerului și al pământului. El le-a
creat. În gândul Său exista ceva ce voia să facă și a început să exprime ceea
ce se afla în El. Și ce dorea? Un om după chipul Său, după asemănarea Sa, care
să aibă stăpânire asupra întregului pământ. El i-a dat omului Titlul de
Proprietate pentru că a dorit să-L aibă omul. Dar omul l-a pierdut pentru că
păstrarea Titlului era condiționată, iar omul nu a putut să respecte
condițiile, a eșuat în a le ține. Când s-a întâmplat aceasta, omul a pierdut dreptul
la Cartea cu Titlul de Proprietate și Cartea S-a întors înapoi la Cel care a
dat-o la început.

Dar Dumnezeu doar o ținea pentru
că nu o voia. Eu am mai spus aceasta: „Dumnezeu nu voia să țină Cartea Titlului
de Proprietate.” El a creat-o, dar nu ca s-o țină El, ci a creat-o ca s-o dea
omului, pentru ca omul să aibă Viața veșnică, stăpânirea asupra pământului și
părtășie cu El. Dar toate acestea s-au pierdut când Adam a eșuat în a păzi
condițiile. Așadar, Cartea aceea este Cartea Titlului de Proprietate, Cartea
Răscumpărării, Cartea Vieții Mielului, Biblia. Fratele Branham o numește în
toate aceste feluri. Deci, ce se afla în mâna Sa? Biblia, Actul Titlului de
Proprietate, Cartea Vieții Mielului, Cartea Răscumpărării.

Și am văzut un înger puternic, care striga
cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă Cartea și să-i rupă Pecețile.”

De aici înțelegem că nu Cel ce
stătea pe scaunul de domnie a spus aceasta, nu Cel ce stătea pe scaunul de
domnie a strigat: „Cine este vrednic?”, ci întrebarea a fost pusă de un înger puternic.
De aceea, fratele Branham a spus următoarele în „Interval”. Nu am citatele
aici, dar dacă veți citi „Intervalul” veți vedea că el a spus: „Un înger puternic
strigă: „Cine este vrednic, cine poate păși în față s-o ia?”

Când a fost aici fratele Eugene
Braun, el a citit aceasta și ceea ce a spus fratele Branham: „Poate doar eu simt
așa.”
Când el a
citit aceasta, eu am trecut pe lângă cele spuse, dar a doua zi am reluat aceste
lucruri și am văzut că atunci când fratele Branham a citit acest pasaj din
Scriptură, ne-a arătat că nu Cel ce stătea pe scaunul de domnie a strigat: „Cine este vrednic
să pășească în față?”,
ci un înger puternic, iar acest înger puternic a arătat că trebuie să
existe Cineva, că trebuie să existe un Om care să poată veni în față și s-o ia.
Nu Cel de pe scaunul de domnie spunea aceste lucruri, ci un înger puternic, iar
când fratele Branham a ajuns aici, a spus: „Poate doar eu simt așa.” Despre ce vorbea el?  El era pe pământ, el era îngerul, el a fost
cel care a spus: „Unde este Omul care va lua Cartea acum? Am ajuns la
„Interval” și acum avem nevoie doar de Omul care poate lua Cartea și să-I rupă
Pecețile.”

Fratele Branham predica Pecețile.
El fusese luat într-o constelație de îngeri care i-au spus: „Întoarce-te înapoi
și predică Pecețile!” Vedeți? El trebuia să le predice, dar nu știa ce erau
ele. Așadar, el se afla pe pământ, îngerul al șaptelea, îngerul puternic și
avea o dilemă: „Eu nu pot să fac ceea ce mi-au spus ei, decât dacă pășește în
față Omul care poate lua Cartea.” Acesta este motivul pentru care a spus: „Poate numai eu
simt așa.”
De ce
simțea așa? Pentru că se petrecea chiar la amvonul lui. Acolo era
îngerul puternic care spunea: „Unde este Omul? Cine este Omul care poate veni
să ia această Carte și să-I rupă Pecețile?” Aleluia!

De ce se simțea el așa? Pentru
că trăia acele lucruri. El nu numai că predica „Intervalul”, ci acolo și atunci
se împlinea Intervalul. El nu numai că vorbea despre un înger care striga,
ci el era îngerul care striga și știa că Omul care a biruit, trebuia să
fie Cel care va rupe Pecețile. Astfel, el stătea în Interval în 17 martie 1963,
în Jeffersonville, și striga cu glas tare: „Cine va păși în față și va deschide
această Carte?”
Îngerul
puternic nu putea s-o facă și Cel care stătea pe scaunul de domnie nu avea
nevoie s-o facă, dar trebuia să fie un Om care să poată veni și s-o facă, iar
Acela era Isus Hristos.

Prieteni, noi nu am ascultat doar
niște casete; noi nu am ascultat doar un profet care a spus ceva; el nu numai
că ne-a arătat niște lucruri, ci le-a și trăit. El nu era doar o umbră, un
simbol a ceea ce se petrecea, ci făcea trup exact ceea ce se petrecea, iar noi
mergem înapoi și spunem: „Fratele Branham a explicat Apocalipsa capitolul 5”,
dar el nu explica Apocalipsa capitolul 5, ci o făcea trup. Dimensiunea
aceea era exprimată în această dimensiune, iar noi putem să ne întoarcem
înapoi, să ascultăm casete și să spunem: „Într-o zi, într-o zi…”, dar
casetele acelea ne spuneau: „Azi, azi, azi.”

Și am văzut un înger puternic, care
striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă Cartea și să-i rupă
pecețile?”

Și nu se găsea
nimeni nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide
cartea, nici să se uite în ea.

Și a plâns mult,
pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea și să se uite în
ea.

Și unul din
bătrâni mi-a zis: „Nu plânge: Iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui
David, a biruit ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei.”

Ce este acea Carte? Extrasul
Titlului de Proprietate al Răscumpărării, Cartea Vieții Mielului, Biblia.
Ce făcea El? O ținea în mâna Sa. „Păi, credeam că eu țin Biblia.” Noi ținem
doar tiparul, dar Acesta a fost pecetluit cu șapte Peceți.

Noi putem avea tiparul, dar nu
avem gândul original. Cel care stătea pe scaunul de domnie ținea în mâna Sa
gândul original, Logosul, gândul original al Cuvântului, tălmăcirea tainelor.
El îl ținea în mâna Sa, pecetluit cu șapte Peceți. El nu avea nevoie să știe ce
erau tainele; El nu avea nevoie ca Pecețile acestei Cărți să fie rupte, dar
fiecare om care a căzut a avut nevoie ca Pecețile acestei Cărți să fie rupte,
iar această Carte este Biblia.

Poate ziceți: „Dar o avem de mii
de ani!” Nu, nu o aveți. Ceea ce aveți voi este doar tiparul, dar Cartea este
Cuvântul lui Dumnezeu cu gândul deplin al lui Dumnezeu. Până când nu am avut
gândul deplin al lui Dumnezeu nu a contat că a trebuit să corectăm traduceri
din greacă sau ebraică, pentru că fără gândul lui Dumnezeu, Biblia este în
continuare o Carte pecetluită. Care este diferența între „pecetluit” și
„nepecetluit”? „Descoperit” și „nedescoperit”. 
Așadar, când El a venit și a descoperit cele șapte Peceți, ultimele șapte
Taine, când El a predicat cele șapte Tunete, fratele Branham a spus: „Aceasta a deschis
întreaga Scriptură.”
Care? Cea
care se afla în mâna Celui ce stătea pe scaunul de domnie. Aceea este Biblia
care a fost deschisă pentru că noi deschidem deja Biblia pe care o avem.
Înțelegeți? Noi am avut seminare, școli, traduceri, versiuni ale Bibliei în
diferite limbi, dar tot era pecetluită. Până când? Până când un înger a strigat
cu glas tare: „Cine este vrednic să vină și să ia Cartea?” Atunci, din veșnicie a pășit în
față un Miel, a luat Cartea și i-a rupt Pecețile. Și ce a făcut El? A deschis
Cartea pe care o avem noi în mâinile noastre. Când El a rupt Pecețile, fratele
Branham a predicat Tunetele, iar acestea au deschis toată Biblia. El a luat
ceea ce era pecetluit, nedescoperit, și rupând Pecețile, a descoperit ceea ce
era nedescoperit. Și odată ce a fost descoperit, cum vom mai putea pecetlui noi
aceasta din nou? Cum vom mai pecetlui noi acele lucruri dacă au fost
descoperite? Acest Cuvânt nu mai poate fi pecetluit față de Mireasă, nu mai
putem pune cele șapte Peceți înapoi pe Cartea Răscumpărării, pentru că cele
șapte Peceți sunt cele șapte Tunete tainice, cele șapte descoperiri; predicarea
Tunetelor este eliberarea tainelor care au deschis toată Biblia, iar acest
lucru a avut deja loc, Mireasa a primit deja descoperirea, aceasta devenind din
ce în ce mai clară. Atunci, vă rog să-mi spuneți cum veți pune cele șapte
Peceți pe această Carte, ca să fie rupte cândva în viitor? Este imposibil!

Totul a fost descoperit deja, iar
dacă a fost descoperit, Cartea nu mai este pecetluită, Pecețile au fost rupte,
iar voi nu mai puteți pecetlui înapoi o descoperire.  De ce? Pentru că un înger puternic a strigat:
Cine
este vrednic?”
Știu că nu
înțelegem totul. Sincer, nici eu nu văd lucrurile așa cum ar trebui să le văd.
Aceasta este ceea ce a așteptat întreaga lume; pământul și toți aleșii din
toate timpurile au tânjit după aceasta de la căderea lui Adam, iar noi trăim în
ziua în care a avut loc acest eveniment.

Știu că nu înțelegem totul așa
cum ar trebui, dar Îi mulțumim Domnului pentru că zi de zi, lucrurile devin din
ce în ce mai clare.

Fratele Branham a apus în „Pecetea
a șasea
”:

De aceea a plâns Ioan, pentru că nimeni
nu a putut lua Cartea, toată creația, totul era pierdut. Pur și simplu, ea s-ar
fi întors înapoi la atomi, molecule, lumină cosmică și așa mai departe,
nemaiexistând o creație, oameni, nimic, pentru că Adam a pierdut drepturile
asupra acelei Cărți. El a amanetat-o când și-a ascultat soția, iar ea a
ascultat argumentul Satanei în locul Cuvântului lui Dumnezeu. Înțelegeți?

A fost amanetată.
Atunci, nu se putea întoarce în mâinile murdare ale Satanei care a ademenit-o
afară din cale; astfel, Ea (Cartea) S-a întors la Proprietarul Ei original, așa
cum ar face-o orice sumar al unui act, s-ar întoarce exact la
Proprietarul original, Acesta fiind Dumnezeu, Creatorul care l-a creat, iar El
îl ținea.”

Noi găsim aceasta în Apocalipsa
capitolul 5.

Apoi, fratele Branham a spus
următoarele, predicând Apocalipsa capitolul 5:

Acum, Răscumpărătorului nostru I S-a
dat, din mâinile Proprietarului original, Cartea Răscumpărării pecetluită cu
șapte Peceți, pentru că atunci când noi am pierdut-o în grădina Eden, prin
Adam, S-a întors la Proprietarul original. Dar în țară a existat un intrus, un
braconier, acesta fiind Satan; el a venit și este un intrus. Acest pământ nu-i
aparține lui, ci lui Dumnezeu.”

Îi aparține lui Dumnezeu și celor
cărora le dă Dumnezeu Titlul de Proprietate.

Dar el este un braconier, un intrus. O,
cum aș putea să spun chiar acum ceva, dar mai bine nu o fac. Această Carte
pecetluită cu șapte Peceți este Titlul de Proprietate al răscumpărării noastre.
Este un Titlu de Proprietate. Așteptați până vom intra în acele Peceți!

El rupe Pecețile,
descoperă, oferă moștenirea Sa poporului Său. El oferă moștenirea pe care a moștenit-o
devenind Răscumpărător înrudit și ne-o dă nouă fără preț. Totul îi aparținea
Lui. El a fost Cel care a făcut răscumpărarea, dar în loc s-o țină pentru Sine,
El o dă înapoi poporului. Aceasta este dragostea Sa pentru noi.”

Acum, aș vrea să privim la acest
termen: „Extrasul Titlului de Proprietate.” Eu l-am citit de multe ori,
am văzut cum l-a folosit fratele Branham, l-am folosit și eu de multe ori, dar
nu l-am înțeles niciodată cu adevărat. Astfel, am mers și l-am căutat ca să am
o înțelegere mai bună asupra lucrurilor vorbite de profet, iar ceea ce am găsit
sunt niște definiții din domeniul juridic.  

Așadar, avem trei lucruri
diferite, cu definiții juridice diferite, care definesc ceva diferit. Să intrăm
în aceasta, iar prima dată vom privi la „Titlu”. Ce este un titlu?

Titlul este o modalitate legală de a
spune că cineva are un drept asupra a ceva. În domeniul imobiliar, Titlul
se referă la deținerea unei proprietăți, însemnând că cineva are dreptul să
folosească acea proprietate.

De aceea, i s-a dat lui Adam un
Titlu. Aceasta i-a dat dreptul să folosească proprietatea, i-a dat dreptul să
spună: „Copacul acesta să se ridice și să se mute acolo!” Ce i-a dat acest
drept? Titlul.

Poate fi vorba despre un drept de
proprietate parțial asupra unei proprietăți sau poate fi unul deplin. Oricum ar
fi, pentru că persoana aceea are Titlul, poate avea acces la proprietatea aceea
și poate s-o modifice după cum consideră de cuviință. Titlul înseamnă și
că acel drept sau posesiune deținută de cineva, poate fi transferată și altora.
Cu toate acestea, legal nu se poate transfera decât ceea ce stăpânești.”

Deci, noi avem un Titlu, iar
acest Titlu ne dă dreptul la un pământ, la o proprietate. Tocmai am spus că vom
vorbi în termeni juridici. Deci, avem o proprietate, iar Titlul ne conferă
dreptul de proprietate, posesiunea sau dreptul de a stăpâni acea proprietate.

Ceea ce trebuie să înțelegem noi
este faptul că cineva a trebuit să emită un Titlu. Cine ar fi putut să emită
Titlul? Pentru aceasta, trebuie să ne întoarcem înapoi la Organul de Guvernare
care guverna pământul. Dacă noi am vrea să obținem un Titlu de Proprietate în
America, Titlul acela este emis de Instituția de guvernare care poate să ne
impoziteze, pentru că de fapt noi nu deținem acel Titlu cu adevărat. Dreptul de
proprietate asupra unei proprietăți este o mascaradă, nu este ceva real pentru
că de fapt Instituția de guvernare este cea care deține pământul. Dar ei emit
un Titlu prin care ni se dă dreptul de a-l folosi; și pentru că îl deținem, ne
pot impozita. Dar trebuie să existe o Autoritate mai mare care să emită Titlul.

De aceea, Dumnezeu care este
Organul de Guvernare al cerului și al pământului, Creatorul lor, este Singurul
care poate să emită un Titlu; și El nu a emis decât un Titlu care a fost atașat
făgăduinței, moștenirii pământului. Un singur Titlu: El i-a dat lui Adam:

-părtășie desăvârșită cu
Dumnezeu;

-dreptul la Viața veșnică și

-stăpânire asupra pământului.

Toate
acestea au fost incluse într-un singur Titlu.

Așadar, Adam nu putea crea un
Titlu, ci doar Dumnezeu putea face aceasta pentru că El a creat pământul. El
este Organul de conducere și numai El putea emite Titlul, iar cât timp Adam
avea acel Titlu și folosea pământul conform Legii Organului de guvernare, avea
dreptul la acesta. Dar când a încălcat Legea Organului de guvernare, Titlul său
a putut fi amanetat.

Dumnezeu a emis Titlul pentru că
El este Stăpânul pământului. Dumnezeu este Creatorul pământului, El este Organul
de guvernare, și tot El a emis un Titlu pe care l-a dat omului, pentru că El a
creat acest pământ ca să fie locuit de fiii și fiicele lui Dumnezeu; și pentru
că a dorit ca ei să-l stăpânească, le-a dat un Titlu de proprietate.

Ce este un act? Noi am văzut
ce este un Titlu, iar acum vrem să vedem ce este un act.

Actele sunt documente
legale care transferă Titlul de Proprietate de la o persoană la alta. Conform
Legii lui Frauds, Actul trebuie să fie un document scris. Uneori, noi
numim Actul, modalitatea de transfer al dreptului de Proprietate
.

Deci, avem Titlul de
proprietate, iar Actul este consemnarea transferului Titlului. Am
înțeles?

Titlul este dreptul de a
folosi pământul, dreptul la făgăduință, la moștenire, iar Actul este
transferul acelui Titlu, documentul legal care explică transferul Titlului,
adică cum l-a obținut omul
. Amin!

Acum, ce este un Extras?

Unul dintre cele mai importante elemente
ale unei proprietăți este istoricul ei legal. Dacă sunteți interesat de o
proprietate, Extrasul de proprietate, care cuprinde toate activitățile
legale asociate cu o proprietate adevărată, este un instrument comun. Extrasul
se bazează pe documente care sunt legate de proprietate, incluzând acte,
credite ipotecare, litigii, impozite și așa mai departe. De asemenea, cuprinde
o listă cu toți proprietarii proprietății, alături de informații precum durata
dreptului de proprietate și clipa în care acesta s-a schimbat.

Acest lucru este interesant. Ce
este Biblia noastră? Un Extras al Actului Titlului de Proprietate.
Puteți vedea Cuvântul trecând de-a lungul timpului din mână în mână, dar omul
nu a avut niciodată acel Titlu de Proprietate deplin. Până când?

Extrasul Titlului de Proprietate sau al
Actului de Proprietate
: Extrasul Titlului de Proprietate este același lucru cu
Extrasul de cercetare, de examinare din pricina mai multor caracteristici. Extrasul
unui Titlu, în cea mai curată definiție a sa, nu se oprește la 40-60 în
istoricul Titlului, ci merge mai departe până în punctul original în care acel
pământ sau proprietate a fost acordat de Forma de
guvernare, până în punctul în care nu mai există consemnări
.”

 Așadar, Extrasul Actului de Proprietate este o
cercetare, o căutare istorică a Titlului care merge înapoi, în timp, până în
punctul de început în care acel pământ sau proprietate a fost acordat de
Forma de guvernare, până în punctul în care nu mai există consemnări.

Deci, Extrasul cercetează
Titlul și consemnează orice problemă apărută cu privire la el: orice litigiu,
impozite neplătite, tot ce există împotriva acelui Titlu.  Extrasul cercetează și găsește totul:
ce s-a întâmplat cu acel Titlu, cui i-a fost transferat, dacă a existat vreun
litigiu legal, dacă există vreo reținere sau orice altceva împotriva Titlului.
Totul este scris în Extras.

La întrebarea: „Cum se obține un
Extras?”, am găsit următorul răspuns:

Această formă comprimată a istoricului
unei proprietăți adevărate nu include decât un rezumat a ceea ce a fost acordat
la început, schimbări ulterioare ale posesiunii sau orice datorii asupra
proprietății, iar în cele din urmă, o declarație a persoanei care pregătește
Extrasul care indică completitudinea și acuratețea sa
.”

Vedeți, astăzi, noi nu am primit
doar un Titlu de Proprietate.  Mielul nu
a luat înapoi numai Titlul de Proprietate, ci a luat și un Extras al Actului
Titlului de Proprietate, iar Extrasul a mers înapoi până la început, la Cel
care a concesionat pământul la început, l-a cercetat de-a lungul timpului și a
dovedit că este un Titlu curat de astăzi până la început. Astfel, când s-a
constatat aceasta și Extrasul a declarat acest lucru, Cel care a acordat
Extrasul a declarat că este complet și curat.

Așadar, astăzi nu avem doar un
Act al Titlului de Proprietate, nu este doar Cuvântul care trece de la un om la
altul, ci am ajuns la Extrasul Actului de Proprietate care dovedește cercetarea
Sa până înapoi la început și arată că totul este curat și clar.

Adam a intrat în probleme legale;
a intrat într-o situație de impozitare. El a trebuit să plătească un impozit pe
Titlu din cauză că a încălcat Legea, dar nu și-a permis să plătească acel
impozit și de aceea nu a putut elibera Titlul. Ce s-a întâmplat atunci? Titlul
de Proprietate a fost pecetluit, dar nu a trecut la un nou proprietar, ci s-a
întors înapoi la Organul de Guvernare care L-a emis. Deci, nu s-a întors la un
proprietar nou. Nu este ca și cum Dumnezeu a emis Titlul, dar apoi L-a luat
înapoi. El nu avea nevoie de Titlu pentru că ni L-a dat nouă. Amin! De aceea,
guvernul nostru nu are nevoie de Titlu ca să impoziteze Titlul nostru.

Dumnezeu nu a avut nevoie de
Titlul de Proprietate, ci El L-a ținut doar până când a fost plătit „impozitul”.
El doar L-a ținut. Dar acest Titlu era în litigiu. Astfel, El L-a ținut pentru
că Organul de Guvernare avea dreptul asupra lui din cauză că omul a păcătuit.
Și cât timp omul a fost născut în păcat, nu exista nimeni să poată plăti
prețul, care să plătească impozitele adunate și să elibereze Titlul. De
multe ori, Actul de Proprietate a trecut mai departe, de la o persoană la alta,
dar Titlul era încă în litigiu; era încă reținut, nu era un Titlul liber,
curat, ci se afla în mâinile Organului de Guvernare până când a venit Cineva și
a clarificat disputa legală cu privire la El.

De aceea, Isus Hristos nu a putut
veni născut în păcat, ci trebuia să fie născut de o fecioară. Nașterea din
fecioară     L-a calificat să șteargă
blestemul păcatului și să plătească prețul. Astfel, când Și-a dat Viața,
când Și-a vărsat Sângele, El a plătit ceea ce nu a putut plăti Adam, iar
când a făcut aceasta, a eliberat Titlul din litigiu. Dar nu a mers imediat
să-L ia. De ce? Pentru că avea loc o cercetare a Extrasului. El a plătit
prețul, a eliberat Titlul de sub impozitare, dar s-a făcut cercetarea
Extrasului în timp, s-au căutat toți primitorii și toți cei care aveau o
pretenție la Titlu, și a avut loc o clarificare. Deci, Extrasul arăta toate
lucrurile din prezent până la origini și urma să existe și o Declarație care să
spună: „Nu mai există nimic împotriva Titlului.” Apoi, fratele Branham a
predicat despre un Extras al Actului Titlului de Proprietate, nu în urmă cu
două mii de ani, ci astăzi.

În „Interval” citim:

Când Adam a amanetat Titlul Actului de
Proprietate la Viața veșnică, Extrasul Actului Titlului de Proprietate la Viața
veșnică, pentru înțelepciune, Acesta s-a întors înapoi la Proprietarul
original, la Dumnezeul cel Atotputernic. Ce lucru măreț.

Aștepta… Ce
făcea? Aștepta în mâinile lui Dumnezeu ridicarea pretenției de răscumpărare,
pentru că El a creat o cale pentru răscumpărare; El a creat o cale înapoi, iar
într-o zi Răscumpărătorul îl va lua înapoi. Înțelegeți unde ajungem acum? Îl
vom vedea stând pe scaunul de domnie. În ordine.

Aștepta să se
ridice pretenția de răscumpărare… răscumpărarea sa. Ce este această Carte a
Răscumpărării, acest Titlu de Proprietate, Extrasul Titlului de Proprietate?
Voi întrebați: „Extras?” Ce înseamnă un Extras? Înseamnă „Cercetat până
înapoi la începutul său.” Ca micuța picătură de cerneală din dimineața aceasta,
când a căzut în acel înălbitor, s-a întors înapoi. Tot așa, când păcatul a fost
mărturisit și a căzut în Sângele lui Isus Hristos, oh, îți dă dreptul să te
întorci din nou la Creator, iar tu devii un fiu al lui Dumnezeu. Extrasul
Titlului de Proprietate este în mâna Atotputernicului.

Răscumpărarea sa
înseamnă posesiunea Sa legală la tot ceea ce a fost pierdut de Adam și Eva
… Oh, ce ar
trebui să-i facă aceasta unui creștin născut din nou? Posesiunea Sa legală
asupra Extrasului Titlului de Proprietate, a Titlului de Proprietate al Vieții
veșnice înseamnă că noi deținem tot ceea ce a pierdut Adam și Eva. Ce
spuneți de aceasta, fraților? Deținem acel Act…

Adam nu îndeplinea
cerințele răscumpărării după ce a aflat că l-a pierdut. El a păcătuit și s-a
separat de Dumnezeu fiind de partea aceasta a Abisului, ceea ce înseamnă că nu
putea să-l răscumpere. Pur și simplu nu o putea face pentru că el însuși avea
nevoie de răscumpărare. Deci, nu o putea face.”

Atunci, trebuia să vină un
Răscumpărător înrudit care să plătească toate taxele adunate în timp.

În mesajul „Identificare
din anul 1964, fratele Branham a spus:

În ceruri nu exista nimic care să poată
face aceasta. Ioan s-a uitat în Cartea de acolo, în Biblie, și a văzut
că nimeni de pe pământ nu era vrednic să ia Cartea, Cartea Răscumpărării.”

Exista doar Unul, dar nu născut
în păcat, ci născut fără păcat.

Acum fiți atenți ce a spus
fratele Branham în „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită”:

Acum înțelegeți Pecețile? Când El Se
afla acolo înapoi, mijlocind în lucrarea Sa de mijlocire, dar într-o zi, a
pășit în față ca să ia Cartea pe care a răscumpărat-o. Tot ceea ce se află în
această Carte este El, pentru că acesta este credinciosul, cuvintele din
Carte, iar Cuvântul este El.”

Această Carte este consemnarea
familiei care a venit la Viață. Care familie? Familia lui Dumnezeu, cei care
ar fi trebuit să dețină Titlul de Proprietate. Cei care ar fi trebuit să
primească transferul Titlului. Dar pentru că exista un reproș asupra lui,
Titlul se afla în litigiu. Ei au venit la viață de-a lungul timpului, dar a
existat un timp în care Cel care a plătit prețul, Răscumpărătorul Înrudit, S-a
întors înapoi, a căutat totul de-a lungul timpului, a pretins dreptul de
răscumpărare, a rupt Pecețile, a descoperit care este însemnătatea Titlului de
Proprietate și ne-a dat un Extras al Titlului de Proprietate pentru a dovedi că
nu mai există nimic împotriva lui, că nu mai există nimic care să-l țină
departe de mâinile Sale și ale noastre. 
   

„Toate acestea se
află în aceea, iar El a pășit în față pentru aceasta Carte a Răscumpărării, a
celor ale căror nume au fost scrise pe Carte înainte de întemeierea
lumii, când El a fost înjunghiat ca Miel.”

În mesajul „Răsăritul Soarelui
citim:

Experiența penticostală de azi, și venirea
Duhului Sfânt în aceste zile din urmă, cum a fost făgăduit, este ca și Extrasul
unui Titlu de Proprietate.

 Acum, voi puteți obține un Act. Voi puteți
obține un Act de Proprietate asupra unui loc, dar în ciuda acestui fapt,
aceasta tot nu spune că este al vostru. Nu, domnilor. Cineva, de undeva din
trecut, poate veni și să ridice o pretenție asupra lui. Dar când aveți un
Extras care să arate că tot ceea ce a existat vreodată împotriva acelei
proprietăți a fost șters, a avut loc o întoarcere direct la temelie. Nu-i așa?

Când un om
crede Cuvântul și când vine Duhul Sfânt, Aceasta este Extrasul Titlului.
Când aveți acel Extras, aceasta vă dă permisiunea, pentru că fiecare
bucățică  a sa și tot ceea ce se află pe
ea, vă aparține. Amin! Noi primim Extrasul când Duhul Sfânt vine peste acest
Titlu de Proprietate pe care Dumnezeu l-a văzut înainte de întemeierea lumii și
i-a pus numele în Cartea Vieții; dar a fost născut printr-un bărbat și o
femeie, supuși păcatului și vinovați de păcat. Însă când   L-am crezut, eu am primit Actul.”

Ce este Actul? Transferul
Titlului.

 „…când a venit Duhul Sfânt, Aceasta a fost Extrasul că
orice lucru care era împotriva mea, fie că a fost înfăptuit de mama mea, de
tatăl meu, de bunica mea…

Ca și copilul
epileptic pentru care m-am rugat cu câteva minute în urmă, aceasta provenea de
la bunici. Eu am spus că epilepsia a căzut asupra acelui copil. Dar când a venit
Extrasul, a lovit, a șters totul. Atunci, eu sunt deținătorul Extrasului. Amin!

Pe cât este de
sigur că Duhul L-a înviat pe Hristos din morți, eu dețin Extrasul Actului
Titlului de Proprietate conform căruia sunt parte din acel Trup, cu Extrasul
Duhului Sfânt făcând acel Trup al Cuvântului să trăiască în mine așa cum a
făcut-o în El, pentru că El a făgăduit aceasta pentru zilele din urmă.
Extrasul! Toate păcatele mele sunt șterse, sunt dizolvate de Sângele lui Isus
Hristos, iar Duhul Sfânt a venit ca Extras al Actului Titlului de Proprietate
pe care ni l-a dat Dumnezeu prin har, prin cunoștința Sa mai dinainte.

De ce vă temeți?”

Dacă diavolul vă face să vă fie
frică, dacă el se joacă cu voi aducându-vă frică: „Dacă nu sunt unul dintre ei?
Poate este pentru alții, nu pentru mine”, atunci aveți nevoie de o doză bună a
Extrasului Titlului de Proprietate ca să știți că atributul care se află în
sufletul vostru, a fost cercetat înapoi, până în gândul lui Dumnezeu. Și dacă
el merge înapoi până în gândul lui Dumnezeu, când vine acel Extras ca să aducă
aceea la Viață, are loc o cercetare a Extrasului și apoi vă spune: „Te
regăsești în Original, nu există nimic împotriva ta.” Atunci de ce vă mai
temeți? „Poate nu sunt eu.” Aveți nevoie de Extras, aveți nevoie de ceva mai
mult decât gândirea sau intelectul vostru, aveți nevoie să vină o Asigurare. Nu
este vorba de voi, ci este ceva ce se petrece cu voi, care trezește Ceva ce se
află înăuntrul vostru și-l aduce la Viață ca să recunoască: „Eu vin de la
Dumnezeu și merg la Dumnezeu.” Aceasta nu a venit din mintea mea, ci din
adâncul sufletului meu. Este mai mult decât un gând, pentru că uneori ne
îndoim. Dar am crezut întotdeauna. Uneori ne gândim că nu suntem vrednici, că
nu suntem capabili; uneori mă gândesc că eșuez, dar în ciuda acestor lucruri,
cred. Nu cred pentru că eu îmi croiesc o cale pentru a ajunge acolo, ci pentru
că s-a întâmplat ceva.

De ce vă temeți? Nu este de mirare că
El a spus: „Nu te teme; Eu sunt Cel care am fost mort și sunt viu din nou; și
trăiesc în veci de veci. Eu am cheile morții și ale iadului.” Nu vă îngrijorați
cu privire la nimic. Nici chiar moartea nu vă va atinge. Observați. Frumos! Să
mergem mai departe.

Extrasul Titlului
de Proprietate! Datoria este plătită
!”

Ce înseamnă aceasta? Datoria este
plătită? Aceasta înseamnă că noi nu trebuie să facem nimic pentru a câștiga
dreptul la Titlul de Proprietate. Dar credința din mine, care a fost adusă la
Viață de Extrasul Titlului de Proprietate, nu este o viață pe care o trăiesc
eu, ci este Viața pe care o trăiește El Însuși. Nu noi, ci acea Viață începe să
se manifeste, dar noi nu a trebuit să facem nimic pentru a câștiga aceasta.

Tot ceea ce a fost împotriva acestuia a
fost șters
. Slavă! Poate mă comport prostește, dar mă simt bine. Oh,
un Extras al unui Titlu. Realizați ce înseamnă aceasta? Frate, înțelegi ce
înseamnă aceasta? Nu există nimic care să ți-L poată lua
.”

Cine sau ce ți-l poate lua? „Am
păcătuit, mi-am pierdut cumpătul, am mințit.” Cum ni l-ar putea lua aceste
lucruri? Răscumpărătorul Înrudit l-a luat înapoi plătind un preț; El a plătit
pentru starea noastră căzută, pentru păcatele omului din exterior. A plătit
pentru mintea noastră căzută, pentru trupul nostru hibrid, a existat o plată
care s-a făcut pentru toate aceste lucruri și a fost cercetat deja, așa că nu
mai există nimic împotriva noastră. Noi ne-am născut în păcat, am venit la
viață prin hibridare, iar faptele hibridării nu pot anula ceea ce a fost făcut
deja. Dacă abilitatea și neascultarea voastră poate anula ceea ce a făcut
Hristos prin ascultare, sunteți mai puternici decât El.

În mesajul „Pecetea Paștelui
din anul 1965, citim:

Astăzi, Duhul Sfânt caută inimi sincere
care vor crede Mesajul
.”

Cine caută pe cine? El nu caută
minți ascuțite, ci inimi sincere. Ce face o inimă să fie sinceră? Acolo există
deja o Sămânță de credință sinceră care crede. Femeia de la fântână a crezut
pentru că avea o Sămânță de credință, dar fariseii L-au respins pentru că nu au
avut cu ce să creadă. Nu a fost creierul lor și nu este creierul nostru, ci
este Sămânța credinței pe care nu am câștigat-o noi. Sămânța a fost semănată în
pământ, iar El a știut în ce epocă, în ce timp și în care parte a pământului va
veni la suprafață. Și pe măsură ce ea vine la viață, Duhul Sfânt caută inimi
sincere. Ce caută El? Sămânța rânduită mai dinainte, care va crede Mesajul.
Cine caută pe cine? De ce credeți Mesajul? „Pentru că și mama și tata L-au
crezut, iar eu L-am găsit în Biblie și am crezut că este o modalitate corectă
de a trăi.” Nu! Voi Îl credeți pentru că înăuntrul vostru este o inimă sinceră,
în sufletul vostru este o Sămânță-genă a lui Dumnezeu, rânduită mai dinainte,
care așteaptă să fie adusă la Viață de Apa Cuvântului. Care Cuvânt? Nu Apa care
S-a revărsat în zilele precedente, pentru că Ea a adus deja la Viață Semințele
acelor zile.

Mesajul din epoca lui Luther a
adus la Viață Semințele luterane. Au urmat Semințele din epoca metodistă.
Dumnezeu le-a semănat acolo și a dorit ca ele să vină la Viață, dar exista o
anumită Apă care trebuia să întâlnească o anumită Sămânță semănată, iar când
cele două s-au întâlnit, Sămânța aceea a venit la Viață. Dar noi nu mai suntem
în epoca luterană, metodistă sau penticostală, ci suntem în Epoca
Miresei. Astfel, astăzi există un Cuvânt care a venit să caute un omolog, o
Sămânța pe care a pus-o Dumnezeu în pământ, iar Duhul Sfânt caută inimi sincere
care vor crede Mesajul.

Tot ceea ce a fost făgăduit în Biblie
este pentru credincios, iar când voi primiți Aceasta în plinătatea Sa, știind
că veți face aceasta
…”

Vedeți, El a pus credința în voi;
a pus Sămânța credinței în voi și tot ce trebuie să facă acum este să aducă
Lumina strălucitoare a Cuvântului, să lase Apa să cadă pe Sămânța aceea și ea
va veni la Viață. De aceea, Duhul Sfânt caută inimi sincere care vor crede
Mesajul.

„…Dumnezeu vă dă Extrasul acesteia.
Atunci, fiecare făgăduință care a fost făcută este în posesia voastră, iar
Duhul Sfânt este acolo ca s-o aducă la Viață pentru voi
.”

În mesajul „Căminul viitor”,
fratele Branham a spus:

Cerul și pământul s-au întâlnit;
Dumnezeu și omul s-au împăcat. A început un Eden restaurat, vedeți, și
blestemul nu mai există.

Când sunteți
primiți de Duhul Sfânt, tot blestemul păcatului a trecut.

Vedeți, nu voi
Îl primiți pe El, ci El vă primește pe voi (înțelegeți?), pentru că este
atributul lui Dumnezeu. Vedeți, este Duhul Sfânt, este Duhul lui Dumnezeu; este
atributul, gândul lui Dumnezeu, și v-a acceptat pentru că ați fost rânduiți
pentru acest scop.”

  De aceea, noi nu putem merge la o adunare și să
spunem: „Voi primi Duhul Sfânt în adunarea aceasta”. Nu puteți spune: „Voi
merge la altar ca să primesc Duhul Sfânt.” De ce? Pentru că nu voi Îl primiți
pe El, ci El vă primește pe voi. Când vă primește El? Când vă recunoaște
credința. Credința în ce? În Biblie. Dar nu este „a lua partea cutare,
cutare sau cutare.” Pecețile au deschis tainele întregii Scripturi, iar acum,
Acesta este Cuvântul pentru ziua noastră; Aceasta este ceea ce caută El,
credința în acest fapt.

Să mergem în Efeseni 1.12-13:

„…ca să slujim de laudă slavei Sale, noi,
care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.

Și voi, după ce ați
auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), ați crezut în El și ați
fost pecetluiți cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit…”

Vă rog să fiți atenți la
succesiunea evenimentelor:

„Și voi, după ce ați auzit Cuvântul adevărului
(Evanghelia mântuirii voastre), ați crezut în El
.”

Care este Cuvântul adevărului
astăzi? Este vorba de Cuvântul adevărului pentru ziua voastră.

„…ați crezut în
El și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit.”

„Ce trebuie să faceți pentru a
primi Duhul Sfânt?” Să credeți. Cum credeți? Trebuie să aveți în voi Ceva cu
care să credeți. Este atât de simplu. Voi credeți Cuvântul adevărului pentru
ziua voastră, Cuvântul făgăduinței. Amin!

„…și care este o arvună a moștenirii noastre,
pentru răscumpărarea celor câștigați de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui
.”

În limba greacă, cuvântul „pecetluiți”
din versetul: „ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt”, înseamnă:

1.- A pune o pecete peste, a marca cu o pecete,
a pecetlui.

2.- Pentru a marca o persoană sau un lucru.

3.- Pentru a dovedi sau a confirma.

Ce este botezul Duhului Sfânt? Extrasul Titlului de
Proprietate care dovedește că Sămânța care este în voi, a fost cercetată înapoi
până la început. De ce a cercetat-o? Pentru că noi am ieșit din Dumnezeu ca
să întâlnim Cuvântul pentru ceasul acesta, iar când am întâlnit acest Cuvânt,
în noi a existat Ceva care L-a crezut. Și când în noi există Ceva care-L crede,
avem credință în Cuvântul pentru ceasul acesta, aceasta arătând că am venit din
Gândul lui Dumnezeu semănat pentru acest timp. Apoi vine Extrasul, Duhul Sfânt,
ca să confirme aceasta.

…sau a atesta ceva; a confirma autenticul, a
poziționa fără urmă de îndoială; despre un document scris: pentru a dovedi
mărturia cuiva cu scopul de a dovedi că este ceea ce pretinde a fi
.”

Deci, pecetea este pusă pentru a autentifica ceva. De aceea,
fratele Branham l-a numit Extrasul Titlului de Proprietate.

În Galateni 3.16 scrie: „Avraam L-a crezut pe
Dumnezeu, iar aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”

Ce a crezut Avraam? Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, iar
aceasta i s-a socotit, recunoscut sau considerat ca neprihănire. Nu a fost
faptul că el era neprihănit. Înțelegeți? Avraam a mințit, nu L-a ascultat pe
Dumnezeu și a făcut tot felul de lucruri greșite, de aceea, a fost nevoie să
fie socotit neprihănit, pentru că el nu a fost capabil să trăiască o viață pe
deplin neprihănită. Dar când L-a crezut pe Dumnezeu, el a fost socotit
neprihănit. Nu că el a fost neprihănit, dar când Dumnezeu a văzut credința sa,
i s-a socotit în dreptul său și i s-a recunoscut faptul că era neprihănit. Așadar,
Avraam nu a fost neprihănit din pricina faptelor sale, ci pentru că a crezut.
Cum a crezut el? În el exista Ceva cu care putea crede, Ceva cu care a crezut
Cuvântul pentru ziua sa, ceea ce dovedea că el provenea de la Sursa originală.
Nu trupul său de carne, nu mintea sa căzută, ci Sămânța din sufletul său.

Să mergem în Romani 4.16:

De aceea, moștenitori sunt cei care se fac prin
credință…”
Cei ce se fac prin credință, pentru că făgăduința a fost
pentru Avraam și sămânța sa.

Acum vreau să mergem înapoi la versetul 1:

Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui,
strămoșul nostru Avraam?

Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce
să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.

Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și
aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”

Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socotește
nu ca un har, ci ca ceva datorat
…”

Dacă el ar fi trăit o viață neprihănită, Dumnezeu i-ar fi
datorat ceva. Dar Dumnezeu nu i-a datorat nimic pentru că el nu a trăit o viață
neprihănită. Însă când a văzut credința sa, Dumnezeu i-a socotit această
credință ca neprihănire.

„…pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce
socotește pe păcătos neprihănit, credința pe care o are el îi este socotită ca
neprihănire.

Tot astfel și David numește fericit pe omul acela pe care
Dumnezeu, fără fapte, îl socotește neprihănit.

„Ferice”, zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt
iertate și ale căror păcate sunt acoperite!

Ferice de omul căruia nu-i ține Domnul în seamă păcatul!”

Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiați împrejur sau
și pentru cei netăiați împrejur? Căci zicem că lui Avraam credința „i-a fost
socotită ca neprihănire”.

Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui
împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur
.”

Nu ca evreu, ci ca cineva dintre neamuri.

Apoi, a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a
acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credință când era netăiat împrejur.
Și aceasta, pentru ca să fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt
tăiați împrejur; ca, adică, să li se socotească și lor neprihănirea aceasta..
.”
(v. 1-9).

Fratele Branham ne-a arătat că tăierea împrejur este un
simbol al botezului Duhului Sfânt. Fiind netăiat împrejur, Avraam a crezut
și a primit semnul tăierii împrejur ca Pecete a neprihănirii credinței pe care
o avea, deși nu era tăiat împrejur.

„…și pentru ca să fie și tatăl celor tăiați împrejur,
adică al acelora care nu numai că sunt tăiați împrejur, dar și calcă pe urmele
credinței aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era tăiat împrejur
.”

Al cui tată este el? Al tuturor celor ce cred. Al
celor care cred ce? Făgăduința tăierii împrejur? Nu! Al celor care-L cred pe
Dumnezeu la timpul prezent.

Care este Dumnezeul timpului prezent? Cuvântul,
pentru că Dumnezeu este Cuvântul. Astfel, cei care-L cred pe Dumnezeu la timpul
prezent sunt copiii lui Avraam.

În adevăr, făgăduința făcută lui Avraam sau seminței
lui, că va moșteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul
acelei neprihăniri care se capătă prin credință.

Căci, dacă moștenitori sunt cei ce se țin de Lege, credința
este zadarnică și făgăduința este nimicită,

pentru că Legea aduce mânie; și unde nu este o lege, acolo
nu este nici călcare de lege.

De aceea, moștenitori sunt cei ce se fac prin credință,
pentru ca să fie prin har, și pentru ca făgăduința să fie chezășuită pentru
toată sămânța lui Avraam: nu numai pentru sămânța aceea care este sub Lege, ci și
pentru sămânța aceea care are credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor,

după cum este scris: „Te-am rânduit să fii tatăl multor
neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut,
care înviază morții și care cheamă lucrurile care nu sunt ca și cum ar fi.

Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și astfel
a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Așa va fi sămânța ta.”

Și, fiindcă n-a fost slab în credință, el nu s-a uitat la
trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul
că Sara nu mai putea să aibă copii.

El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință,
ci, întărit prin credința lui, a dat slavă lui Dumnezeu,

deplin încredințat că El ce făgăduiește poate să și
împlinească.

De aceea, credința aceasta „i-a fost
socotită ca neprihănire”.”
(v.
10-22).

Ce a crezut Avraam? Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, iar
aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire”.”

Așadar, și eu Îl voi crede pe Dumnezeu. Cine este Dumnezeu? Cuvântul
timpului prezent. Cum putem ajunge la Dumnezeu în prezent? Prin Cuvântul
descoperit al orei, pentru că Avraam a primit Cuvântul zilei sale.

 Noe a fost un
predicator al neprihănirii. El nu a trăit o viață perfect neprihănită pentru că
după potop îl putem vedea beat. Dar el a fost un predicator al neprihănirii
pentru că acesta a fost Mesajul său: „Există un potop
care vine, iar siguranța este în arcă.”
În ziua următoare: „Există un
potop care vine, iar siguranța este în arcă.” Poate a luat diferite lucruri din
natură pentru a preumbri aceasta, poate a făcut referire la diferite
constelații de stele, poate a propovăduit Mesajul său în cincizeci de feluri
diferite, dar de fiecare dată când a predicat, a spus același lucru: „Există un
potop care vine, iar siguranța este în arcă.” Nu contează ce biserică a
vizitat, în ce locuri s-a aflat, Noe a avut un singur Mesaj, acela fiind
Mesajul pentru ziua sa. Cei care l-au crezut au fost mântuiți, iar cei care l-au
respins au fost pierduți.

Apoi, a urmat Avraam, dar el nu a predicat Mesajul lui Noe.
Credeți că faptul că a crezut Mesajul lui Noe l-a făcut neprihănit pe Avraam?
Nicidecum! Avraam a avut un singur Mesaj: „Vine fiul făgăduit!” Nu
contează de câte ori l-a predicat și nici unde l-a predicat, el a avut Cuvântul
pentru ziua sa și L-a crezut pe Dumnezeu în ceasul în care trăia. Aceasta nu
înseamnă că el nu a crezut descoperirea anterioară. El a crezut-o. Avraam a
crezut că Dumnezeu a trimis nimicirea, că a existat un potop și că siguranța a
fost doar în arcă, dar nu pentru aceasta a fost socotit el neprihănit, ci
pentru faptul că a crezut Mesajul din ziua sa.

De aceea, credința aceasta „i-a fost socotită ca
neprihănire”.

Dar nu numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca
neprihănire”,

ci este scris și pentru noi…”

Și pentru noi”. Dacă credem ceea ce a crezut Avraam,
vom primi și noi ceea ce a primit el? Nu! Noi vom primi ceea ce a primit
Avraam, numai dacă vom crede în felul cum a crezut el.

„…ci este scris și pentru noi, cărora, de asemenea, ne
va fi socotită, nouă, celor ce credem în Cel ce a înviat din morți pe Isus
Hristos, Domnul nostru
…” (v. 22-24).

Să fim atenți, pentru că aici nu ni se spune că dacă vom
crede că Isus Hristos a fost înviat din morți. Să citim încă o dată: „celor
ce credem în Cel ce a înviat din morți pe Isus Hristos.”

Așadar, trebuie să credem în Cel ce L-a înviat pe Isus
Hristos din morți, nu doar să credem că Isus Hristos a înviat din morți.
Noi putem crede că Isus Hristos a înviat din morți și cu toate acestea să nu
fim socotiți neprihăniți din cauză că respingem Cuvântul pentru ziua de
azi.  Vedeți? Noi trebuie să credem în
Cel ce L-a înviat pe Isus Hristos din morți.

Romani 5.1:

Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință…”
De unde vine credința, din mintea noastră? Nu, domnilor. Credința vine de la
Sămânța din interior.

Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință,
avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos
.”

Vedeți, nu este doar să crezi, ci să crezi în El, iar
El este un Dumnezeu al timpului prezent. Dacă noi credem doar într-un Dumnezeu
al timpului trecut, aceasta nu este a crede în El. A crede în El înseamnă a
crede toate acestea și în El în ziua aceasta.

În mesajul „Pecetea Paștelui” din anul 1965, scrie:

Ce a făcut aceasta? Aceasta a scos toată teama
afară.  Nu-i de mirare că Isus a spus:
„Nu vă temeți. Eu sunt Cel ce a fost mort și sunt viu în vecii vecilor.”
Vedeți? Când ei au făcut aceasta, toată frica a fost scoasă afară.

Dar când au mers sus la Rusalii, ei au primit Puterea de aducere
la Viață, Puterea care i-a făcut vii.

Aici, cred că voi, fraților prezbiterieni și metodiști,
într-adevăr potențial primiți crezând în Domnul Isus Hristos
, dar Extrasul nu a venit încă. Acesta este
curățirea Actului.

Dumnezeu i-a dat lui Avraam o făgăduință. El L-a crezut pe
Dumnezeu, iar aceasta i s-a socotit ca neprihănire. Dar El a pecetluit
Legământul prin Pecetea tăierii împrejur.

Dumnezeu vă dă și vouă o făgăduință, potențial, că o veți
primi și veți fi înviați; că acest trup va fi proslăvit cu El la sfârșitul
timpului. Dar vedeți, voi trebuie să primiți curățirea acelui Act, iar
curățirea este când tot ceea ce există împotriva lui este achitat, iar voi
primiți Extrasul Actului. Voi aveți Pecetea, este a voastră. Tot ceea ce este
cuprins în El, vă aparține vouă. Amin.

Iar când credem că Isus Hristos este Mântuitorul nostru, ne
pocăim, ne botezăm și ajungem să-L credem, Dumnezeu ne recunoaște pocăința și
credința în El, trimițând Extrasul jos. Extrasul este Asigurarea, este
garanția că voi v-ați pocăit de orice a fost ținut vreodată împotriva voastră.
Aleluia! Proprietatea este cumpărată, iar voi dețineți Extrasul ca Asigurare.

Lăsați ca cineva să încerce să vă scoată afară din țară
spunând că îi aparține lui, deși voi aveți Extrasul în mână. Să încerce să facă
aceasta. În țară nu există nici o lege care să-i dea dreptul să facă așa ceva
pentru că voi aveți Extrasul.

Nu există niciun diavol, nicio biserică, nicio teologie care
ar putea depăși granițele dovezilor lui Dumnezeu și Extrasul, faptul că botezul
Duhului Sfânt ne-a recunoscut în Hristos. Noi suntem atât de siguri că vom
învia, pe cât este de sigur că El a înviat, pentru că potențial noi am înviat
deja în El. Amin

.Lucrurile vechi. Ce face aceasta cu trupurile voastre
muritoare?”

Vreau să fim atenți aici. Ce face acest Extras? Vine jos
și ne pecetluiește. Ce face El?

Schimbă părerile noastre muritoare, noțiunile noastre
și orientează dragostea noastră spre lucrurile de sus, iar fumatul, băutul,
jocurile de noroc, lucrurile pe care obișnuiați să le faceți, sunt moarte, sunt
dedesubtul vostru. Voi sunteți aduși la Viață, iar această Putere de aducere la
Viață, aduce trupul vostru deja într-o stare răpită.”

Vedeți, chiar face ceva. Vine înăuntru și aduce acea Sămânță
la Viață, iar Sămânța aceea preia controlul și începe să conducă omul exterior
supunându-l lui Dumnezeu. Nu prin legalism, ci prin fluxul natural al unei
vieți aduse la Viață. Ce a adus viața la Viață? Cuvântul. Care Cuvânt? Cuvântul
care era în voi a fost adus la Viață, iar Cuvântul ascultă Cuvântul. Voi nu
puteți să-l faceți pe omul din exterior să asculte Cuvântul, nu puteți face ca
mintea voastră să asculte Cuvântul, ci doar pe omul din interior, iar acest om
din interior forțează mintea voastră și pe omul din exterior să se supună.

În „Pecetea a patra” citim:

Da, o puteți accepta prin credință; trebuie să-L
acceptați pe Hristos prin credință, așa este. Voi Îl primiți pe Duhul Sfânt
prin credință, dar apoi lăsați-L (pe Duhul Sfânt) să vină și să vă dea tăierea
împrejur ca mărturie că El v-a acceptat credința. Înțelegeți?”

Deci, noi trebuie să-L primim prin credință, este un Dar
liber. Iar dacă ascultăm Cuvântul „dacă ne pocăim și ne botezăm în Numele
lui Isus Hristos,”
vom primi darul Sfântului Duh. Noi trebuie să-L primim
prin credință, iar când facem aceasta, Viața dinăuntru este adusă la Viață,
aceasta nefiind o viață pe care o trăim noi, ci este o Viață pe care o trăiește
El prin voi. El Însuși vine în noi, iar atunci trebuie să aibă o revărsare.

Vedeți, Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, iar aceasta i s-a
socotit ca neprihănire, dar Dumnezeu i-a dat semnul tăierii împrejur ca o
confirmare că El i-a acceptat credința.

Același lucru trebuie să-l facem și noi. Trebuie să-L
așteptăm pe Duhul Sfânt până când face ceva, nu neapărat din cauză că am
vorbit în limbi, am dansat sau am strigat pentru că am devenit emoționați, ci până
când suntem schimbați, până când se întâmplă cu adevărat ceva. Mie nu-mi
pasă în ce fel vine, doar să se întâmple; aceasta este ceea ce contează.”

Nu contează ce este atașat de aceasta, că ați plâns, că ați
simțit un fior sau ați strigat, fratele Branham a spus că nu contează în ce fel
vine El, cât timp s-a schimbat ceva.

În mesajul „Edenul Satanei” citim:

În dimineața aceasta, l-am auzit pe fratele Neville
spunând ceva. Se pare că cineva l-a întrebat de ce nu am predicat despre Duhul
Sfânt. Iată de ce nu am făcut-o.”

Cineva l-a întrebat pe fratele Neville de ce fratele Branham
nu a predicat despre Duhul Sfânt, deși el predica în fiecare zi despre Duhul
Sfânt.

Duhul Sfânt este acțiunea în voi. Este o Viață, nu o
emoție; nu este un fel de dovadă firească, ci este o Persoană, Isus
Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu stabilit în inima voastră, ca să aducă la Viață
fiecare Cuvânt din această epocă. Așa este. Uitați-vă la Duhul Sfânt în
acțiune; nu atât de mult în demonstrații, ci uitați-vă ce face El potrivit
Cuvântului, în acțiune.”

„Eu am botezul Duhului Sfânt.” Și îți tai părul? Aceasta
este în demonstrație, dar nu în acțiune. „Pot demonstra că vorbesc în limbi și
că alerg de-a lungul culoarelor.” Dar care este acțiunea mea potrivit
Cuvântului? Viața care a fost înviată în mine aduce acest trup în supunere față
de Cuvânt? Aceasta este acțiunea, aceasta este Viața, este acțiunea din voi,
Duhul Sfânt este acțiunea din voi, iar acțiunea din voi vă spune: „Acesta este
Cuvântul și eu Îl cred. Aceasta este ceea ce voi face.” Dar dacă ne luptăm cu
obiceiuri vechi și cu gândurile vechi din mintea noastră, cădem în agonie și zicem:
„Dumnezeule, trebuie să ucizi această poftă a trupului meu, trebuie să ucizi
această gândire a mea pentru că văd acest Cuvânt și Îl doresc, iar Tu mi-ai
făgăduit că acest Cuvânt va trăi în mine.” Nu amânați lucrurile pentru o altă
zi și nu mergeți mai departe spunând: „Acesta sunt!” Nu faceți aceasta! Dacă nu
sunt conform Cuvântului, trebuie să moară, trebuie să plece. Dacă ați primit
botezul Duhului Sfânt, înăuntrul vostru există o Viață care va trăi acest
Cuvânt. Amin! Dar voi primiți doar ceea ce credeți. Dacă credeți că tot restul
vieții voastre vă veți confrunta cu un anumit lucru, s-ar putea să fie
adevărat.

Cred că este timpul să-l înfruntăm pe diavol și să-i spunem:
„Poate tu crezi că ai drepturi, dar eu am primit Extrasul Actului Titlului de
Proprietate și am fost cercetat până la început. Tu ai îmbolnăvit gena acestui
trup hibrid, dar el trebuie să se supună Cuvântului!” Astfel, vom birui și-l
vom supune până în ziua în care va fi transformat, iar atunci nu veți mai lupta
cu el.

În mesajul „Locul ales de Dumnezeu pentru închinare
din anul 1963 citim:

Voi spuneți: „Am cumpărat o bucată de pământ.” Nu
este a voastră până când nu primit Extrasul. Dar dacă îl aveți, aceasta arată
că tot ceea ce a fost ridicat vreodată împotriva acelei bucăți de pământ, a
fost șters.

Când ați devenit creștini și L-ați primit pe Hristos ca
Salvator, atunci când Dumnezeu trimite jos Extrasul, aceasta arată că tot ce a
făcut tatăl nostru, mama voastră sau altcineva – poate părinții voștri au fost
bețivi, mama voastră o prostituată -, despre orice este vorba, fiecare păcat
este șters! Voi aveți Extrasul Actului și nu mai există nimic care să vă poată
scoate afară. Fiți atenți! Tot ceea ce este pe pământ, vă aparține vouă!
Amin! Iar când sunteți botezați în Hristos Isus prin botezul Duhului Sfânt,
fiecare dar al lui Dumnezeu aparține bisericii. Amin. Este Extrasul Actului
Titlului de Proprietate. Este al vostru, vă aparține. Învie trupurile
voastre moarte.

Să aruncăm o privire asupra celor credincioși de la Rusalii.
Ei erau cu toții în camera de sus și erau speriați. Ei aveau Actul de
Proprietate, dar se temeau.”

Primiseră Cuvântul, dar se temeau.

Dar când, „dintr-o dată a venit un sunet din ceruri”,      le-a fost trimis jos Extrasul, „ca și
vâjâitul unui vânt, umplând încăperea în care se aflau”, și ei au fost aduși la
Viață de Aceasta, așa încât lașitatea lor… Unul dintre ei s-a temut atât
de tare încât a spus că era un fariseu sau un saducheu, dar când S-a revărsat
Duhul Sfânt și l-a botezat în Isus Hristos, el a devenit trup din Trupul Său,
os din oasele Sale, Cuvânt din Cuvântul Său. El a fost o creație nouă, o
persoană nouă; trupul său a fost adus la Viață.”

Înainte de a merge mai departe, să ne întoarcem puțin la
clipa în care fratele Branham se afla în Interval. El nu a predicat
Intervalul, ci împlinea Intervalul. Noi trebuie să înțelegem că el nu doar
predica despre Interval, ci atunci, făcea o strigare, chema pe Cineva să vină
să deschidă Pecețile. Care este dovada că El a venit și a deschis Pecețile?
Ascultați ceea ce s-a întâmplat în următoarele șapte zile.

 El era acolo și spunea.
El trebuie să pășească în față; El trebuie să fie Acela. Numai Unul o poate
face, iar Acela trebuie să fie Mielul; El este Singurul care poate lua Cartea
și să-I rupă Pecețile. Oare va pășit El în față acum?
”  

Îngerul puternic striga: „Oare va păși El în față acum?
Va veni?”
Care este dovada că El a pășit în față? Deschiderea Peceților.
Aceasta înseamnă că El a pășit în față și că Intervalul a fost încheiat
atunci, iar noi am pășit în Peceți.

Acum, fiți atenți la viața profetului. Noi am vorbit de multe
ori despre aceasta. A existat un Extras al Actului Titlului de proprietate.
Ceea ce a pierdut omul, a fost restituit. Isus Hristos a cumpărat totul înapoi,
a luat totul înapoi, dar El a împărțit cu Familia Sa ceea ce a răscumpărat,
ne-a dat totul nouă.

Fratele Branham s-a dus în Colorado. Ce s-a pierdut? Viața
veșnică, părtășia cu Dumnezeu și stăpânirea asupra pământului.
El era pe munte în Colorado și se apropia o furtună de zăpadă. Dimineața le
spusese celor care erau cu el că o astfel de furtună era mortală: „La primul
semn de ploaie sau de ninsoare, întoarceți-vă înapoi în tabără pentru că s-ar
putea să pierdeți calea înapoi
.” Noi știm că asupra lor s-a abătut o
furtună de zăpadă, iar fratele Branham a început să fugă în josul muntelui, dar
un Glas i-a vorbit – așa cum vorbea el audienței -, și i-a spus: „Întoarce-te
de unde ai venit!
” Fratele Branham ne-a spus că la început a crezut că era
doar gândul lui, așa că a mai făcut câțiva pași, dar s-a întors și a intrat
exact în pericol.

Fratele Branham a fost născut în păcat. El nu a fost născut
din fecioară, ci în păcat; a venit pe pământ într-o stare căzută ca și Adam. El
era pe acel munte și deodată a început să-i vorbească un Glas. El i-a spus: „Eu
sunt Creatorul cerului și al pământului, care a potolit marea. Orice vei
spune…”
Ziua în care fratele Branham se afla acolo, nu era ca ziua lui
Moise, pentru că Domnul i-a spus lui Moise: „Du-te și cheamă muște!”,
iar Moise s-a dus și a repetat ceea ce i-a spus Domnul. Acum, Dumnezeu încerca
să ne arate că noi nu mai suntem în ziua lui Moise, ci suntem într-o altă zi.
Suntem în ziua în care a venit Extrasul Titlului de Proprietate dovedind că
totul a fost achitat până la început. Acolo era un bărbat, primul snop de
legănat al secerișului grâului, al Cuvântului, al secerișului Miresei, care a
ajuns la maturitate. El era acolo dovedind maturitatea deplină a secerișului
timpului de sfârșit.

El era acolo, în acea manifestare, iar Glasul îi spunea: „Se
va întâmpla întocmai orice vei spune!”
Vedeți? Glasul nu i-a spus ce să
zică. Puteți vedea că Domnul îl punea înapoi în locul în care s-a aflat Adam
înainte de cădere? Cauțiunea Legală a fost plătită, taxele au fost plătite, iar
Răscumpărătorul Înrudit luase deja Cartea. Astfel, fratele Branham stătea acolo
și mărturisea lumii că Cineva a luat Cartea din mâna Celui ce stătea pe scaunul
de domnie. Dacă această Carte ar fi fost încă acolo, fratele Branham nu ar fi
putut vorbi furtunii. Înțelegem noi că Aceasta S-a întors înapoi în mâinile
omului atunci când Isus Hristos a luat Cartea, I-a rupt Pecețile și a dat-o
mesagerului al șaptelea, mesagerului celei de-a șaptea epoci a bisericii, care
a dat-o înapoi la oameni? 

Și El i-a spus: „Spune tu!”, iar fratele Branham a spus că
Dumnezeu i-a dat omului permisiunea de a controla natura după propria sa
dorință. Nu repetând ad literam, ci stăpânind conform propriei sale dorințe.
Înțelegeți? Nu a fost vorba de a chema muște sau pietre să cadă din cer; nu a
fost vorba de ceea ce a făcut Moise. Aici era ceva diferit, iar conform
propriei sale dorințe, fratele Branham a spus: „Norilor de furtună,
întoarceți-vă de unde ați venit! Soare, ieși afară și strălucește timp de patru
zile!”
De ce a spus „patru zile?” Pentru că doreau să vâneze încă patru
zile. Nu pentru că îi spusese Dumnezeu aceasta, nu pentru salvarea lumii, nu
pentru vindecarea unei persoane, ci pentru că el voia să mai vâneze patru zile.
Cum a putut să facă aceasta? Pentru că Mielul a luat Cartea și I-a rupt
Pecețile.

Noi trebuie să înțelegem că fratele Branham a fost mesagerul
al șaptelea al epocii a șaptea a Bisericii, conform Apocalipsa 10.7, dar în
același timp, el este parte din Mireasă. El a fost primul snop de legănat,
exemplu, primul părtaș, și a trebuit să mănânce Cărticica, iar când a mâncat-o,
Dumnezeu i-a spus: „Vorbește furtunii și va fi cum vei spune tu!” Dumnezeu nu a
spus: „Se va întâmpla așa cum voi spune Eu”, și nu a așteptat ca fratele
Branham să rostească acele cuvinte, iar apoi să le repete El ca să se întâmple
întocmai. Nu! Pământul se afla sub porunca unui om născut în păcat, arătând că
Extrasul a venit și a arătat că totul a fost curățat până înapoi la început.

Nădăjduiesc că voi nu așteptați încă venirea Extrasului și
deschiderea Peceților, și că prin viața acestui profet recunoașteți că Pecețile
au fost deschise. Noi nu mai așteptăm aceasta pentru că a avut deja loc.
Dar ce așteptăm noi? Ca Dumnezeu să spună: „Spune tu”, pentru că noi nu putem
face aceste lucruri din propria noastră voință, ci este Dumnezeu. Când El o
face, dă îngăduința.

Apoi, a început să se plimbe și Dumnezeu a spus: „Vrei să
te plimbi cu Mine?”,
iar el a răspuns: „Mi-ar face plăcere.”

Unde a mai existat o astfel de părtășie înainte? În grădina
Eden când Dumnezeu cobora și umbla cu ei zilnic în răcoarea serii. Părtășia
aceea a fost pierdută atunci când omul a pierdut Titlul de Proprietate.

Vă amintiți că el a pierdut trei lucruri: Viața veșnică,
părtășia cu Dumnezeu și stăpânirea asupra pământului. Fratele
Branham a avut atunci stăpânire asupra pământului fiindcă era într-o părtășie
cu Dumnezeu restituită. El se afla într-o atmosferă dulce, iar apoi a spus că
dintr-o dată, într-o clipită, a fost din nou tânăr. S-a uitat la mâinile sale
și erau întinerite; s-a uitat și a văzut-o pe soția sa, mireasa sa care era
parte din el, tânără și cu părul negru. Unde se plimba el? Printr-o pădure
virgină. Ce înseamnă cuvântul „virgin”? „Ceva ce nu a fost poluat
niciodată”. Acolo era o părtășie cu Dumnezeu restituită, o stăpânire asupra
pământului restituită și o asemenea atmosferă încât căprioarele au mers la el.
Fugiți”, a spus el. „Eu am o armă și vă pot omorî!”, dar ele
continuau să se apropie. Atunci, el a spus: „Viața voastră este în mâinile
mele. Vă dau viața!
” A spus el aceasta? Da. „Întoarce-te în pădure cu puii
tăi!” Înțelegeți, prieteni?

Aceasta nu este o poveste, nu este ceva amuzant ce fratele
Branham i-a spus bisericii sale. El era tânăr și soția sa era alături de el
într-o pădure virgină. Erau tineri în toate felurile. Animalele nu au vrut să-l
părăsească pentru că iubeau acea prezență; dar și el le iubea pe ele.

Ce s-a întâmplat, prieteni? Dumnezeu ne arăta că Extrasul
Titlului de Proprietate s-a întors înapoi. Impozitele legale au fost plătite,
taxele au fost plătite și astfel a fost eliberat de cerințele Organului de
Guvernare, care a ridicat reținerea ce se afla asupra sa. Atunci, Extrasul a
mers la Miel, care L-a trimis jos la mesagerul al șaptelea, iar el L-a dat
oamenilor, iar acum, noi mâncăm Cărticica. Și ce așteptăm să se întâmple?
Așteptați să ne întoarcem înapoi în părtășie? Aceasta este ceea ce face
deschiderea Peceților: ne duce înapoi în părtășie și aduce credința de Răpire
pentru schimbarea trupului. Aceasta este realitatea, nu o poveste. Și nu doar
fratele Branham ne-a spus că acolo s-a întâmplat ceva, ci și buletinul meteo
din acea regiune a spus: „Trebuia să avem o furtună mare, trebuia să ningă, dar
a dispărut!”

Când a coborât de pe munte, fratele Branham a condus câteva
mile și s-a oprit la o benzinărie, iar acolo a vorbit cu un bărbat.

„Este cam uscat aici”, a spus el.

„Da”, a răspuns bărbatul acela, „trebuia să avem o furtună
de zăpadă, dar s-a întâmplat ceva ciudat pentru că a început, dar apoi a
trecut.”

Nimeni altcineva nu știa că pe pământ exista un fiu al lui
Dumnezeu restaurat înapoi cu un Extras al Actului Titlului de Proprietate.
Nimeni altcineva nu știa aceasta. Nici chiar frații cu care avea părtășie nu au
văzut aceasta, ceea ce înseamnă că poate trece nevăzut.

Ștergerea blestemului, plata care a achitat litigiul asupra
Cărții Titlului de Proprietate, au fost înfăptuite. Cazul a fost încheiat,
judecata a avut loc, iar acum este liber de orice litigiu. Extrasul a venit
acum la noi. Cine este Acesta? Este El Însuși; El a venit la noi. El este
Extrasul și a dovedit că a venit. Cine știe aceasta? O minoritate, doar cei
care fac parte din acest Titlu de Proprietate. Ce sunt credincioșii? Cuvintele
din Carte. Și cuvintele sunt El. Ei sunt singurii care știu, pentru
că El trece neobservat. Aceasta poate afecta lumea, iar buletinul meteo se
aliniază în concordanță cu manifestarea noastră.

Să vă întreb ceva. De ce a chemat papa Conciliul Vatican II,
în anul 1962? Pentru că profetul era în scenă frângând Cuvântul, iar
Antihristul Îi răspundea lui Hristos. Conciliul Vatican II a avut loc din anul
1962 până în anul 1965, iar fratele Branham a spus: „Aceasta este. Va aduce
pierderi, ne vor închide, vor încerca să oprească această propovăduire, vor
face cutare și cutare”,
dar după ce a ieșit profetul din scenă, parcă a dat
înapoi și a rămas în tăcere. De ce? Pentru că Antihristul Îi răspundea lui
Hristos. Înțelegeți? Scrie în ziare.

Și acum, dintr-o dată, în ultimii câțiva ani, aceasta se învârte
din nou repede. Ce se întâmplă? Antihristul Îi răspunde lui Hristos. Nimeni nu
știe de ce, dar atunci când a fost ales, papa Francisc a pășit în față și a
spus: „Eu sunt Vatican II!” De ce a spus aceasta? Pentru că secvența pe
care am putut s-o vedem cu snopul de legănat, acum are loc în cadrul
secerișului. Nimeni nu știe de ce papa a spus: „Eu sunt Vatican II”, nimeni nu
știe de ce se pune de acord cu musulmanii, cu evreii, cu denominațiunile și cu
carismaticii. De ce face el aceasta? Pentru că Antihristul Îi răspunde lui
Hristos.

Noi suntem un nimeni. Omul din exterior este un nimeni, dar
cel din interior a fost adus la Viața lui Hristos, iar acum, Antihristul de
afară Îi răspunde lui Hristos. Nu este o viață pe care o trăim noi, nu este
lucrarea noastră, ci El trăiește în noi, potrivit poruncii Sale, a voii Sale și
a timpului Său, iar noi, cu mintea noastră firească, din dorința noastră umană,
nu o vom putea împinge nici măcar cu o fracțiune de secundă mai repede. Atunci,
care este datoria noastră? Să-L urmăm și să-L credem.

Eu nu vreau să vorbesc pur și simplu pentru că acesta nu
este un discurs motivațional, ci era singura realitate de pe pământ. Acesta
este Pozitivul care este reflectat de negativ. Noi nu suntem un grup de ciudați
de pe marginile creștinismului, ci suntem creștinismul. El a continuat să Se
manifeste în Mireasă. Cuvântul este în Ea, dar nu parțial, ci în plinătate,
pentru că plinătatea s-a întors înapoi. Acestea nu sunt povești, nu sunt doar
niște evenimente trecătoare, nu sunt doar niște pasaje biblice care l-au atras
pe fratele Branham și le-a citit pentru că a crezut că este bine să citească
din ele. El ne-a arătat unde suntem în timp; a umblat pas cu pas prin această
Biblie și a făcut-o trup în fața ochilor noștri, iar acum Duhul Sfânt caută
inimi sincere, care pot crede aceasta. Puteți crede? Duhul Sfânt este Cel care
ne caută pe noi și nu invers. El ne caută pe noi. Nu noi L-am primit pe El –
da, noi trebuie să-L primim prin credință -, dar nu suntem pecetluiți până când
El nu primește credința noastră.

„Ce pot face eu?” Să crezi. „Ce fel de fapte trebuie să
fac?” Nimic. Credeți! El ne pecetluiește pe noi, nu noi  pecetluim. El ne pecetluiește ca semn că ne
recunoaște credința. Credeți Cuvântul! Umblați în El! Încredeți-vă în Domnul și
lăsați-L pe El să conducă. Slăvit să fie Domnul!

În mesajul „Unirea invizibilă a Miresei” scrie:

El, Mirele, a îndepărtat rușinea voastră și a aruncat-o
în Marea Uitării, prin spălarea Apei Cuvântului și Cartea Vieții. Aceasta este ceea ce spune
Biblia. Primul soț cu care ați fost căsătoriți este lumea; Mirele uns, care v-a
rânduit mai dinainte, v-a spălat prin Apă. Prin biserică? (Adunarea spune:
„Nu!”). Aceasta nu sună bine, nu-i așa? Voi puteți găsi aceasta în Almanah, dar
nu în Biblia lui Dumnezeu. „Prin spălarea Apei Cuvântului.” În Cuvânt,
înțelegeți?

Voi sunteți neprihăniți în întregime, ca și cum nu ați fi
făcut nimic de la început. Acesta este Mesajul meu pentru biserică acum, în
timp ce încheiem. Doar o clipă. Voi stați, dacă stați pe Cuvântul lui Dumnezeu
și cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu fiecare „Amin”, cu fiecare virgulă și fiecare
iotă. Unde stați voi? Ceea ce încerc să vă spun este să ieșiți din acele
cochilii. Ieșiți afară unde este grâul, unde vă veți putea coace înaintea Fiului.
Aud venirea combinei. Stați întregiți, neprihăniți, ca și cum nu ați fi
păcătuit de la început. Aleluia!”

Aici, fratele Branham nu vorbea despre omul din exterior și
nici despre mintea noastră, ci se referea la sufletul aflat înăuntrul nostru și
care a fost adus la Viață de Cuvântul lui Dumnezeu.

Vorbind despre o mulțumire! Mă simt foarte bine. Mă simt
mai mulțumitor pentru aceasta decât pentru orice altceva.

Voi sunteți Mireasa curată, neprihănită, fără păcat, a
Dumnezeului celui viu. Fiecare bărbat sau femeie care s-a născut din Duhul lui
Dumnezeu și este spălat prin Sângele lui Isus Hristos, care crede fiecare
Cuvânt al lui Dumnezeu, stă ca și cum nu ar fi păcătuit de la început. Voi
sunteți desăvârșiți. Sângele lui Isus Hristos!”

Aleluia! Noi credem aceasta. Nu pentru ceea ce vedem în
oglindă, nu pentru mințile noastre corupte, ci pentru acest individ care a fost
adus la Viață înăuntrul nostru. Amin!

-Amin-