Meniu Închide

CHAD LAMBEXTRASUL ACTULUI TITLULUI DE PROPRIETATE

, dimineata -

Să deschidem Bibliile la Geneza capitolul 1.

Aș vrea să vorbim despre un subiect care este pe inima mea de câteva săptămâni și la care am lucrat săptămâna trecută. Este vorba de „Extrasul actului Titlului de Proprietate. Am auzit de multe ori acest termen și l-am folosit de multe ori, dar acum aș vrea să-l frângem și să predicăm despre el.

Să privim la Geneza 1.26-28 în timp ce suntem în picioare:

Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ.”

Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.

Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: „Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ.”

Noi putem vedea că dorința originală a lui Dumnezeu, pe care o regăsim aici în cartea Genezei, a fost să facă un om după chipul și asemănarea Sa, care să stăpânească peste tot ceea ce a fost creat: peste pământ, peste pești, peste păsări, peste tot ceea ce se afla pe pământ.  El l-a chemat pe om și i-a poruncit să supună și să stăpânească pământul. Fratele Branham ne-a spus că Dumnezeu i-a dat lui Adam acest Titlu de Proprietate asupra pământului, dreptul de a stăpâni pământul. Deci, Adam a avut dreptul de a conduce pământul.

Să citim puțin din Geneza 2.16-17:

Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină,

Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.”

De aici aflăm că a existat o condiție care s-a pus pentru ca omul să trăiască veșnic și să aibă stăpânire asupra acestui pământ. Dumnezeu a pus o condiție și a zis: „Cât timp nu vei mânca din pomul cunoștinței binelui și răului, vei trăi, dar în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.”

Să citim și Geneza3.17: „Omului i-a zis: Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale și ai mâncat din pomul despre care îți poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el în toate zilele vieții tale;

Spini și pălămidă să-ți dea și să mănânci iarbă de pe câmp.

În sudoarea feței tale să-ți mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căcă țărână ești și în țărână te vei întoarce.”

Aici, vedem că blestemul s-a abătut asupra omului conform Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu îi dăduse stăpânire, dar ceea ce trebuia să stăpânească, a devenit locul pe care trebuia să-l muncească. Pământul care trebuia să-l hrănească, a devenit ceea ce trebuia să muncească pentru a fi hrănit; pământul asupra căruia trebuia să aibă stăpânire, i-a dat spini și mărăcini. Deci, omul a pierdut stăpânirea asupra pământului și dreptul la Viața veșnică.

Fratele Branham ne-a spus că acea Carte a Titlului de Proprietate s-a întors înapoi în mâinile Proprietarului original.

Să mergem înapoi în Apocalipsa capitolul 5:

Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie o Carte, scrisă pe dinăuntru și pe dinafară, pecetluită cu șapte peceți.”

Scriptura ne spune aici că Cel ce stătea pe scaunul de domnie avea în mână o Carte, iar fratele Branham ne-a spus ce este această Carte:

 „Este Cartea Titlului de Proprietate, este Cartea Răscumpărării, este Cartea pe care a pierdut-o Adam, dreptul de a stăpâni pământul, este dreptul la Viața veșnică.”

Dumnezeu o ținea în mâna Sa, dar trebuie să ținem minte că El o ținea în mâna Sa așteptând doar timpul în care se putea întoarce în mâinile unui om. Dumnezeu nu avea nevoie de niciun Titlu de Proprietate pentru că El este Creatorul cerului și al pământului. El le-a creat. În gândul Său exista ceva ce voia să facă și a început să exprime ceea ce se afla în El. Și ce dorea? Un om după chipul Său, după asemănarea Sa, care să aibă stăpânire asupra întregului pământ. El i-a dat omului Titlul de Proprietate pentru că a dorit să-L aibă omul. Dar omul l-a pierdut pentru că păstrarea Titlului era condiționată, iar omul nu a putut să respecte condițiile, a eșuat în a le ține. Când s-a întâmplat aceasta, omul a pierdut dreptul la Cartea cu Titlul de Proprietate și Cartea S-a întors înapoi la Cel care a dat-o la început.

Dar Dumnezeu doar o ținea pentru că nu o voia. Eu am mai spus aceasta: „Dumnezeu nu voia să țină Cartea Titlului de Proprietate.” El a creat-o, dar nu ca s-o țină El, ci a creat-o ca s-o dea omului, pentru ca omul să aibă Viața veșnică, stăpânirea asupra pământului și părtășie cu El. Dar toate acestea s-au pierdut când Adam a eșuat în a păzi condițiile. Așadar, Cartea aceea este Cartea Titlului de Proprietate, Cartea Răscumpărării, Cartea Vieții Mielului, Biblia. Fratele Branham o numește în toate aceste feluri. Deci, ce se afla în mâna Sa? Biblia, Actul Titlului de Proprietate, Cartea Vieții Mielului, Cartea Răscumpărării.

Și am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă Cartea și să-i rupă Pecețile.”

De aici înțelegem că nu Cel ce stătea pe scaunul de domnie a spus aceasta, nu Cel ce stătea pe scaunul de domnie a strigat: „Cine este vrednic?”, ci întrebarea a fost pusă de un înger puternic. De aceea, fratele Branham a spus următoarele în „Interval”. Nu am citatele aici, dar dacă veți citi „Intervalul” veți vedea că el a spus: „Un înger puternic strigă: „Cine este vrednic, cine poate păși în față s-o ia?”

Când a fost aici fratele Eugene Braun, el a citit aceasta și ceea ce a spus fratele Branham: „Poate doar eu simt așa.” Când el a citit aceasta, eu am trecut pe lângă cele spuse, dar a doua zi am reluat aceste lucruri și am văzut că atunci când fratele Branham a citit acest pasaj din Scriptură, ne-a arătat că nu Cel ce stătea pe scaunul de domnie a strigat: „Cine este vrednic să pășească în față?”, ci un înger puternic, iar acest înger puternic a arătat că trebuie să existe Cineva, că trebuie să existe un Om care să poată veni în față și s-o ia. Nu Cel de pe scaunul de domnie spunea aceste lucruri, ci un înger puternic, iar când fratele Branham a ajuns aici, a spus: „Poate doar eu simt așa.” Despre ce vorbea el?  El era pe pământ, el era îngerul, el a fost cel care a spus: „Unde este Omul care va lua Cartea acum? Am ajuns la „Interval” și acum avem nevoie doar de Omul care poate lua Cartea și să-I rupă Pecețile.”

Fratele Branham predica Pecețile. El fusese luat într-o constelație de îngeri care i-au spus: „Întoarce-te înapoi și predică Pecețile!” Vedeți? El trebuia să le predice, dar nu știa ce erau ele. Așadar, el se afla pe pământ, îngerul al șaptelea, îngerul puternic și avea o dilemă: „Eu nu pot să fac ceea ce mi-au spus ei, decât dacă pășește în față Omul care poate lua Cartea.” Acesta este motivul pentru care a spus: „Poate numai eu simt așa.” De ce simțea așa? Pentru că se petrecea chiar la amvonul lui. Acolo era îngerul puternic care spunea: „Unde este Omul? Cine este Omul care poate veni să ia această Carte și să-I rupă Pecețile?” Aleluia!

De ce se simțea el așa? Pentru că trăia acele lucruri. El nu numai că predica „Intervalul”, ci acolo și atunci se împlinea Intervalul. El nu numai că vorbea despre un înger care striga, ci el era îngerul care striga și știa că Omul care a biruit, trebuia să fie Cel care va rupe Pecețile. Astfel, el stătea în Interval în 17 martie 1963, în Jeffersonville, și striga cu glas tare: „Cine va păși în față și va deschide această Carte?” Îngerul puternic nu putea s-o facă și Cel care stătea pe scaunul de domnie nu avea nevoie s-o facă, dar trebuia să fie un Om care să poată veni și s-o facă, iar Acela era Isus Hristos.

Prieteni, noi nu am ascultat doar niște casete; noi nu am ascultat doar un profet care a spus ceva; el nu numai că ne-a arătat niște lucruri, ci le-a și trăit. El nu era doar o umbră, un simbol a ceea ce se petrecea, ci făcea trup exact ceea ce se petrecea, iar noi mergem înapoi și spunem: „Fratele Branham a explicat Apocalipsa capitolul 5”, dar el nu explica Apocalipsa capitolul 5, ci o făcea trup. Dimensiunea aceea era exprimată în această dimensiune, iar noi putem să ne întoarcem înapoi, să ascultăm casete și să spunem: „Într-o zi, într-o zi…”, dar casetele acelea ne spuneau: „Azi, azi, azi.”

Și am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă Cartea și să-i rupă pecețile?”

Și nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea.

Și a plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea și să se uite în ea.

Și unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge: Iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei.”

Ce este acea Carte? Extrasul Titlului de Proprietate al Răscumpărării, Cartea Vieții Mielului, Biblia. Ce făcea El? O ținea în mâna Sa. „Păi, credeam că eu țin Biblia.” Noi ținem doar tiparul, dar Acesta a fost pecetluit cu șapte Peceți.

Noi putem avea tiparul, dar nu avem gândul original. Cel care stătea pe scaunul de domnie ținea în mâna Sa gândul original, Logosul, gândul original al Cuvântului, tălmăcirea tainelor. El îl ținea în mâna Sa, pecetluit cu șapte Peceți. El nu avea nevoie să știe ce erau tainele; El nu avea nevoie ca Pecețile acestei Cărți să fie rupte, dar fiecare om care a căzut a avut nevoie ca Pecețile acestei Cărți să fie rupte, iar această Carte este Biblia.

Poate ziceți: „Dar o avem de mii de ani!” Nu, nu o aveți. Ceea ce aveți voi este doar tiparul, dar Cartea este Cuvântul lui Dumnezeu cu gândul deplin al lui Dumnezeu. Până când nu am avut gândul deplin al lui Dumnezeu nu a contat că a trebuit să corectăm traduceri din greacă sau ebraică, pentru că fără gândul lui Dumnezeu, Biblia este în continuare o Carte pecetluită. Care este diferența între „pecetluit” și „nepecetluit”? „Descoperit” și „nedescoperit”.  Așadar, când El a venit și a descoperit cele șapte Peceți, ultimele șapte Taine, când El a predicat cele șapte Tunete, fratele Branham a spus: „Aceasta a deschis întreaga Scriptură.” Care? Cea care se afla în mâna Celui ce stătea pe scaunul de domnie. Aceea este Biblia care a fost deschisă pentru că noi deschidem deja Biblia pe care o avem. Înțelegeți? Noi am avut seminare, școli, traduceri, versiuni ale Bibliei în diferite limbi, dar tot era pecetluită. Până când? Până când un înger a strigat cu glas tare: „Cine este vrednic să vină și să ia Cartea?” Atunci, din veșnicie a pășit în față un Miel, a luat Cartea și i-a rupt Pecețile. Și ce a făcut El? A deschis Cartea pe care o avem noi în mâinile noastre. Când El a rupt Pecețile, fratele Branham a predicat Tunetele, iar acestea au deschis toată Biblia. El a luat ceea ce era pecetluit, nedescoperit, și rupând Pecețile, a descoperit ceea ce era nedescoperit. Și odată ce a fost descoperit, cum vom mai putea pecetlui noi aceasta din nou? Cum vom mai pecetlui noi acele lucruri dacă au fost descoperite? Acest Cuvânt nu mai poate fi pecetluit față de Mireasă, nu mai putem pune cele șapte Peceți înapoi pe Cartea Răscumpărării, pentru că cele șapte Peceți sunt cele șapte Tunete tainice, cele șapte descoperiri; predicarea Tunetelor este eliberarea tainelor care au deschis toată Biblia, iar acest lucru a avut deja loc, Mireasa a primit deja descoperirea, aceasta devenind din ce în ce mai clară. Atunci, vă rog să-mi spuneți cum veți pune cele șapte Peceți pe această Carte, ca să fie rupte cândva în viitor? Este imposibil!

Totul a fost descoperit deja, iar dacă a fost descoperit, Cartea nu mai este pecetluită, Pecețile au fost rupte, iar voi nu mai puteți pecetlui înapoi o descoperire.  De ce? Pentru că un înger puternic a strigat: „Cine este vrednic?” Știu că nu înțelegem totul. Sincer, nici eu nu văd lucrurile așa cum ar trebui să le văd. Aceasta este ceea ce a așteptat întreaga lume; pământul și toți aleșii din toate timpurile au tânjit după aceasta de la căderea lui Adam, iar noi trăim în ziua în care a avut loc acest eveniment.

Știu că nu înțelegem totul așa cum ar trebui, dar Îi mulțumim Domnului pentru că zi de zi, lucrurile devin din ce în ce mai clare.

Fratele Branham a apus în „Pecetea a șasea”:

De aceea a plâns Ioan, pentru că nimeni nu a putut lua Cartea, toată creația, totul era pierdut. Pur și simplu, ea s-ar fi întors înapoi la atomi, molecule, lumină cosmică și așa mai departe, nemaiexistând o creație, oameni, nimic, pentru că Adam a pierdut drepturile asupra acelei Cărți. El a amanetat-o când și-a ascultat soția, iar ea a ascultat argumentul Satanei în locul Cuvântului lui Dumnezeu. Înțelegeți?

A fost amanetată. Atunci, nu se putea întoarce în mâinile murdare ale Satanei care a ademenit-o afară din cale; astfel, Ea (Cartea) S-a întors la Proprietarul Ei original, așa cum ar face-o orice sumar al unui act, s-ar întoarce exact la Proprietarul original, Acesta fiind Dumnezeu, Creatorul care l-a creat, iar El îl ținea.”

Noi găsim aceasta în Apocalipsa capitolul 5.

Apoi, fratele Branham a spus următoarele, predicând Apocalipsa capitolul 5:

Acum, Răscumpărătorului nostru I S-a dat, din mâinile Proprietarului original, Cartea Răscumpărării pecetluită cu șapte Peceți, pentru că atunci când noi am pierdut-o în grădina Eden, prin Adam, S-a întors la Proprietarul original. Dar în țară a existat un intrus, un braconier, acesta fiind Satan; el a venit și este un intrus. Acest pământ nu-i aparține lui, ci lui Dumnezeu.”

Îi aparține lui Dumnezeu și celor cărora le dă Dumnezeu Titlul de Proprietate.

Dar el este un braconier, un intrus. O, cum aș putea să spun chiar acum ceva, dar mai bine nu o fac. Această Carte pecetluită cu șapte Peceți este Titlul de Proprietate al răscumpărării noastre. Este un Titlu de Proprietate. Așteptați până vom intra în acele Peceți!

El rupe Pecețile, descoperă, oferă moștenirea Sa poporului Său. El oferă moștenirea pe care a moștenit-o devenind Răscumpărător înrudit și ne-o dă nouă fără preț. Totul îi aparținea Lui. El a fost Cel care a făcut răscumpărarea, dar în loc s-o țină pentru Sine, El o dă înapoi poporului. Aceasta este dragostea Sa pentru noi.”

Acum, aș vrea să privim la acest termen: „Extrasul Titlului de Proprietate.” Eu l-am citit de multe ori, am văzut cum l-a folosit fratele Branham, l-am folosit și eu de multe ori, dar nu l-am înțeles niciodată cu adevărat. Astfel, am mers și l-am căutat ca să am o înțelegere mai bună asupra lucrurilor vorbite de profet, iar ceea ce am găsit sunt niște definiții din domeniul juridic.  

Așadar, avem trei lucruri diferite, cu definiții juridice diferite, care definesc ceva diferit. Să intrăm în aceasta, iar prima dată vom privi la „Titlu”. Ce este un titlu?

Titlul este o modalitate legală de a spune că cineva are un drept asupra a ceva. În domeniul imobiliar, Titlul se referă la deținerea unei proprietăți, însemnând că cineva are dreptul să folosească acea proprietate.

De aceea, i s-a dat lui Adam un Titlu. Aceasta i-a dat dreptul să folosească proprietatea, i-a dat dreptul să spună: „Copacul acesta să se ridice și să se mute acolo!” Ce i-a dat acest drept? Titlul.

Poate fi vorba despre un drept de proprietate parțial asupra unei proprietăți sau poate fi unul deplin. Oricum ar fi, pentru că persoana aceea are Titlul, poate avea acces la proprietatea aceea și poate s-o modifice după cum consideră de cuviință. Titlul înseamnă și că acel drept sau posesiune deținută de cineva, poate fi transferată și altora. Cu toate acestea, legal nu se poate transfera decât ceea ce stăpânești.”

Deci, noi avem un Titlu, iar acest Titlu ne dă dreptul la un pământ, la o proprietate. Tocmai am spus că vom vorbi în termeni juridici. Deci, avem o proprietate, iar Titlul ne conferă dreptul de proprietate, posesiunea sau dreptul de a stăpâni acea proprietate.

Ceea ce trebuie să înțelegem noi este faptul că cineva a trebuit să emită un Titlu. Cine ar fi putut să emită Titlul? Pentru aceasta, trebuie să ne întoarcem înapoi la Organul de Guvernare care guverna pământul. Dacă noi am vrea să obținem un Titlu de Proprietate în America, Titlul acela este emis de Instituția de guvernare care poate să ne impoziteze, pentru că de fapt noi nu deținem acel Titlu cu adevărat. Dreptul de proprietate asupra unei proprietăți este o mascaradă, nu este ceva real pentru că de fapt Instituția de guvernare este cea care deține pământul. Dar ei emit un Titlu prin care ni se dă dreptul de a-l folosi; și pentru că îl deținem, ne pot impozita. Dar trebuie să existe o Autoritate mai mare care să emită Titlul.

De aceea, Dumnezeu care este Organul de Guvernare al cerului și al pământului, Creatorul lor, este Singurul care poate să emită un Titlu; și El nu a emis decât un Titlu care a fost atașat făgăduinței, moștenirii pământului. Un singur Titlu: El i-a dat lui Adam:

-părtășie desăvârșită cu Dumnezeu;

-dreptul la Viața veșnică și

-stăpânire asupra pământului.

Toate acestea au fost incluse într-un singur Titlu.

Așadar, Adam nu putea crea un Titlu, ci doar Dumnezeu putea face aceasta pentru că El a creat pământul. El este Organul de conducere și numai El putea emite Titlul, iar cât timp Adam avea acel Titlu și folosea pământul conform Legii Organului de guvernare, avea dreptul la acesta. Dar când a încălcat Legea Organului de guvernare, Titlul său a putut fi amanetat.

Dumnezeu a emis Titlul pentru că El este Stăpânul pământului. Dumnezeu este Creatorul pământului, El este Organul de guvernare, și tot El a emis un Titlu pe care l-a dat omului, pentru că El a creat acest pământ ca să fie locuit de fiii și fiicele lui Dumnezeu; și pentru că a dorit ca ei să-l stăpânească, le-a dat un Titlu de proprietate.

Ce este un act? Noi am văzut ce este un Titlu, iar acum vrem să vedem ce este un act.

Actele sunt documente legale care transferă Titlul de Proprietate de la o persoană la alta. Conform Legii lui Frauds, Actul trebuie să fie un document scris. Uneori, noi numim Actul, modalitatea de transfer al dreptului de Proprietate.

Deci, avem Titlul de proprietate, iar Actul este consemnarea transferului Titlului. Am înțeles?

Titlul este dreptul de a folosi pământul, dreptul la făgăduință, la moștenire, iar Actul este transferul acelui Titlu, documentul legal care explică transferul Titlului, adică cum l-a obținut omul. Amin!

Acum, ce este un Extras?

Unul dintre cele mai importante elemente ale unei proprietăți este istoricul ei legal. Dacă sunteți interesat de o proprietate, Extrasul de proprietate, care cuprinde toate activitățile legale asociate cu o proprietate adevărată, este un instrument comun. Extrasul se bazează pe documente care sunt legate de proprietate, incluzând acte, credite ipotecare, litigii, impozite și așa mai departe. De asemenea, cuprinde o listă cu toți proprietarii proprietății, alături de informații precum durata dreptului de proprietate și clipa în care acesta s-a schimbat.

Acest lucru este interesant. Ce este Biblia noastră? Un Extras al Actului Titlului de Proprietate. Puteți vedea Cuvântul trecând de-a lungul timpului din mână în mână, dar omul nu a avut niciodată acel Titlu de Proprietate deplin. Până când?

Extrasul Titlului de Proprietate sau al Actului de Proprietate: Extrasul Titlului de Proprietate este același lucru cu Extrasul de cercetare, de examinare din pricina mai multor caracteristici. Extrasul unui Titlu, în cea mai curată definiție a sa, nu se oprește la 40-60 în istoricul Titlului, ci merge mai departe până în punctul original în care acel pământ sau proprietate a fost acordat de Forma de guvernare, până în punctul în care nu mai există consemnări.”

 Așadar, Extrasul Actului de Proprietate este o cercetare, o căutare istorică a Titlului care merge înapoi, în timp, până în punctul de început în care acel pământ sau proprietate a fost acordat de Forma de guvernare, până în punctul în care nu mai există consemnări.

Deci, Extrasul cercetează Titlul și consemnează orice problemă apărută cu privire la el: orice litigiu, impozite neplătite, tot ce există împotriva acelui Titlu.  Extrasul cercetează și găsește totul: ce s-a întâmplat cu acel Titlu, cui i-a fost transferat, dacă a existat vreun litigiu legal, dacă există vreo reținere sau orice altceva împotriva Titlului. Totul este scris în Extras.

La întrebarea: „Cum se obține un Extras?”, am găsit următorul răspuns:

Această formă comprimată a istoricului unei proprietăți adevărate nu include decât un rezumat a ceea ce a fost acordat la început, schimbări ulterioare ale posesiunii sau orice datorii asupra proprietății, iar în cele din urmă, o declarație a persoanei care pregătește Extrasul care indică completitudinea și acuratețea sa.”

Vedeți, astăzi, noi nu am primit doar un Titlu de Proprietate.  Mielul nu a luat înapoi numai Titlul de Proprietate, ci a luat și un Extras al Actului Titlului de Proprietate, iar Extrasul a mers înapoi până la început, la Cel care a concesionat pământul la început, l-a cercetat de-a lungul timpului și a dovedit că este un Titlu curat de astăzi până la început. Astfel, când s-a constatat aceasta și Extrasul a declarat acest lucru, Cel care a acordat Extrasul a declarat că este complet și curat.

Așadar, astăzi nu avem doar un Act al Titlului de Proprietate, nu este doar Cuvântul care trece de la un om la altul, ci am ajuns la Extrasul Actului de Proprietate care dovedește cercetarea Sa până înapoi la început și arată că totul este curat și clar.

Adam a intrat în probleme legale; a intrat într-o situație de impozitare. El a trebuit să plătească un impozit pe Titlu din cauză că a încălcat Legea, dar nu și-a permis să plătească acel impozit și de aceea nu a putut elibera Titlul. Ce s-a întâmplat atunci? Titlul de Proprietate a fost pecetluit, dar nu a trecut la un nou proprietar, ci s-a întors înapoi la Organul de Guvernare care L-a emis. Deci, nu s-a întors la un proprietar nou. Nu este ca și cum Dumnezeu a emis Titlul, dar apoi L-a luat înapoi. El nu avea nevoie de Titlu pentru că ni L-a dat nouă. Amin! De aceea, guvernul nostru nu are nevoie de Titlu ca să impoziteze Titlul nostru.

Dumnezeu nu a avut nevoie de Titlul de Proprietate, ci El L-a ținut doar până când a fost plătit „impozitul”. El doar L-a ținut. Dar acest Titlu era în litigiu. Astfel, El L-a ținut pentru că Organul de Guvernare avea dreptul asupra lui din cauză că omul a păcătuit. Și cât timp omul a fost născut în păcat, nu exista nimeni să poată plăti prețul, care să plătească impozitele adunate și să elibereze Titlul. De multe ori, Actul de Proprietate a trecut mai departe, de la o persoană la alta, dar Titlul era încă în litigiu; era încă reținut, nu era un Titlul liber, curat, ci se afla în mâinile Organului de Guvernare până când a venit Cineva și a clarificat disputa legală cu privire la El.

De aceea, Isus Hristos nu a putut veni născut în păcat, ci trebuia să fie născut de o fecioară. Nașterea din fecioară     L-a calificat să șteargă blestemul păcatului și să plătească prețul. Astfel, când Și-a dat Viața, când Și-a vărsat Sângele, El a plătit ceea ce nu a putut plăti Adam, iar când a făcut aceasta, a eliberat Titlul din litigiu. Dar nu a mers imediat să-L ia. De ce? Pentru că avea loc o cercetare a Extrasului. El a plătit prețul, a eliberat Titlul de sub impozitare, dar s-a făcut cercetarea Extrasului în timp, s-au căutat toți primitorii și toți cei care aveau o pretenție la Titlu, și a avut loc o clarificare. Deci, Extrasul arăta toate lucrurile din prezent până la origini și urma să existe și o Declarație care să spună: „Nu mai există nimic împotriva Titlului.” Apoi, fratele Branham a predicat despre un Extras al Actului Titlului de Proprietate, nu în urmă cu două mii de ani, ci astăzi.

În „Interval” citim:

Când Adam a amanetat Titlul Actului de Proprietate la Viața veșnică, Extrasul Actului Titlului de Proprietate la Viața veșnică, pentru înțelepciune, Acesta s-a întors înapoi la Proprietarul original, la Dumnezeul cel Atotputernic. Ce lucru măreț.

Aștepta… Ce făcea? Aștepta în mâinile lui Dumnezeu ridicarea pretenției de răscumpărare, pentru că El a creat o cale pentru răscumpărare; El a creat o cale înapoi, iar într-o zi Răscumpărătorul îl va lua înapoi. Înțelegeți unde ajungem acum? Îl vom vedea stând pe scaunul de domnie. În ordine.

Aștepta să se ridice pretenția de răscumpărare… răscumpărarea sa. Ce este această Carte a Răscumpărării, acest Titlu de Proprietate, Extrasul Titlului de Proprietate? Voi întrebați: „Extras?” Ce înseamnă un Extras? Înseamnă „Cercetat până înapoi la începutul său.” Ca micuța picătură de cerneală din dimineața aceasta, când a căzut în acel înălbitor, s-a întors înapoi. Tot așa, când păcatul a fost mărturisit și a căzut în Sângele lui Isus Hristos, oh, îți dă dreptul să te întorci din nou la Creator, iar tu devii un fiu al lui Dumnezeu. Extrasul Titlului de Proprietate este în mâna Atotputernicului.

Răscumpărarea sa înseamnă posesiunea Sa legală la tot ceea ce a fost pierdut de Adam și Eva… Oh, ce ar trebui să-i facă aceasta unui creștin născut din nou? Posesiunea Sa legală asupra Extrasului Titlului de Proprietate, a Titlului de Proprietate al Vieții veșnice înseamnă că noi deținem tot ceea ce a pierdut Adam și Eva. Ce spuneți de aceasta, fraților? Deținem acel Act…

Adam nu îndeplinea cerințele răscumpărării după ce a aflat că l-a pierdut. El a păcătuit și s-a separat de Dumnezeu fiind de partea aceasta a Abisului, ceea ce înseamnă că nu putea să-l răscumpere. Pur și simplu nu o putea face pentru că el însuși avea nevoie de răscumpărare. Deci, nu o putea face.”

Atunci, trebuia să vină un Răscumpărător înrudit care să plătească toate taxele adunate în timp.

În mesajul „Identificare” din anul 1964, fratele Branham a spus:

În ceruri nu exista nimic care să poată face aceasta. Ioan s-a uitat în Cartea de acolo, în Biblie, și a văzut că nimeni de pe pământ nu era vrednic să ia Cartea, Cartea Răscumpărării.”

Exista doar Unul, dar nu născut în păcat, ci născut fără păcat.

Acum fiți atenți ce a spus fratele Branham în „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită”:

Acum înțelegeți Pecețile? Când El Se afla acolo înapoi, mijlocind în lucrarea Sa de mijlocire, dar într-o zi, a pășit în față ca să ia Cartea pe care a răscumpărat-o. Tot ceea ce se află în această Carte este El, pentru că acesta este credinciosul, cuvintele din Carte, iar Cuvântul este El.”

Această Carte este consemnarea familiei care a venit la Viață. Care familie? Familia lui Dumnezeu, cei care ar fi trebuit să dețină Titlul de Proprietate. Cei care ar fi trebuit să primească transferul Titlului. Dar pentru că exista un reproș asupra lui, Titlul se afla în litigiu. Ei au venit la viață de-a lungul timpului, dar a existat un timp în care Cel care a plătit prețul, Răscumpărătorul Înrudit, S-a întors înapoi, a căutat totul de-a lungul timpului, a pretins dreptul de răscumpărare, a rupt Pecețile, a descoperit care este însemnătatea Titlului de Proprietate și ne-a dat un Extras al Titlului de Proprietate pentru a dovedi că nu mai există nimic împotriva lui, că nu mai există nimic care să-l țină departe de mâinile Sale și ale noastre.     

„Toate acestea se află în aceea, iar El a pășit în față pentru aceasta Carte a Răscumpărării, a celor ale căror nume au fost scrise pe Carte înainte de întemeierea lumii, când El a fost înjunghiat ca Miel.”

În mesajul „Răsăritul Soarelui” citim:

Experiența penticostală de azi, și venirea Duhului Sfânt în aceste zile din urmă, cum a fost făgăduit, este ca și Extrasul unui Titlu de Proprietate.

 Acum, voi puteți obține un Act. Voi puteți obține un Act de Proprietate asupra unui loc, dar în ciuda acestui fapt, aceasta tot nu spune că este al vostru. Nu, domnilor. Cineva, de undeva din trecut, poate veni și să ridice o pretenție asupra lui. Dar când aveți un Extras care să arate că tot ceea ce a existat vreodată împotriva acelei proprietăți a fost șters, a avut loc o întoarcere direct la temelie. Nu-i așa?

Când un om crede Cuvântul și când vine Duhul Sfânt, Aceasta este Extrasul Titlului. Când aveți acel Extras, aceasta vă dă permisiunea, pentru că fiecare bucățică  a sa și tot ceea ce se află pe ea, vă aparține. Amin! Noi primim Extrasul când Duhul Sfânt vine peste acest Titlu de Proprietate pe care Dumnezeu l-a văzut înainte de întemeierea lumii și i-a pus numele în Cartea Vieții; dar a fost născut printr-un bărbat și o femeie, supuși păcatului și vinovați de păcat. Însă când   L-am crezut, eu am primit Actul.”

Ce este Actul? Transferul Titlului.

 „…când a venit Duhul Sfânt, Aceasta a fost Extrasul că orice lucru care era împotriva mea, fie că a fost înfăptuit de mama mea, de tatăl meu, de bunica mea…

Ca și copilul epileptic pentru care m-am rugat cu câteva minute în urmă, aceasta provenea de la bunici. Eu am spus că epilepsia a căzut asupra acelui copil. Dar când a venit Extrasul, a lovit, a șters totul. Atunci, eu sunt deținătorul Extrasului. Amin!

Pe cât este de sigur că Duhul L-a înviat pe Hristos din morți, eu dețin Extrasul Actului Titlului de Proprietate conform căruia sunt parte din acel Trup, cu Extrasul Duhului Sfânt făcând acel Trup al Cuvântului să trăiască în mine așa cum a făcut-o în El, pentru că El a făgăduit aceasta pentru zilele din urmă. Extrasul! Toate păcatele mele sunt șterse, sunt dizolvate de Sângele lui Isus Hristos, iar Duhul Sfânt a venit ca Extras al Actului Titlului de Proprietate pe care ni l-a dat Dumnezeu prin har, prin cunoștința Sa mai dinainte.

De ce vă temeți?”

Dacă diavolul vă face să vă fie frică, dacă el se joacă cu voi aducându-vă frică: „Dacă nu sunt unul dintre ei? Poate este pentru alții, nu pentru mine”, atunci aveți nevoie de o doză bună a Extrasului Titlului de Proprietate ca să știți că atributul care se află în sufletul vostru, a fost cercetat înapoi, până în gândul lui Dumnezeu. Și dacă el merge înapoi până în gândul lui Dumnezeu, când vine acel Extras ca să aducă aceea la Viață, are loc o cercetare a Extrasului și apoi vă spune: „Te regăsești în Original, nu există nimic împotriva ta.” Atunci de ce vă mai temeți? „Poate nu sunt eu.” Aveți nevoie de Extras, aveți nevoie de ceva mai mult decât gândirea sau intelectul vostru, aveți nevoie să vină o Asigurare. Nu este vorba de voi, ci este ceva ce se petrece cu voi, care trezește Ceva ce se află înăuntrul vostru și-l aduce la Viață ca să recunoască: „Eu vin de la Dumnezeu și merg la Dumnezeu.” Aceasta nu a venit din mintea mea, ci din adâncul sufletului meu. Este mai mult decât un gând, pentru că uneori ne îndoim. Dar am crezut întotdeauna. Uneori ne gândim că nu suntem vrednici, că nu suntem capabili; uneori mă gândesc că eșuez, dar în ciuda acestor lucruri, cred. Nu cred pentru că eu îmi croiesc o cale pentru a ajunge acolo, ci pentru că s-a întâmplat ceva.

De ce vă temeți? Nu este de mirare că El a spus: „Nu te teme; Eu sunt Cel care am fost mort și sunt viu din nou; și trăiesc în veci de veci. Eu am cheile morții și ale iadului.” Nu vă îngrijorați cu privire la nimic. Nici chiar moartea nu vă va atinge. Observați. Frumos! Să mergem mai departe.

Extrasul Titlului de Proprietate! Datoria este plătită!”

Ce înseamnă aceasta? Datoria este plătită? Aceasta înseamnă că noi nu trebuie să facem nimic pentru a câștiga dreptul la Titlul de Proprietate. Dar credința din mine, care a fost adusă la Viață de Extrasul Titlului de Proprietate, nu este o viață pe care o trăiesc eu, ci este Viața pe care o trăiește El Însuși. Nu noi, ci acea Viață începe să se manifeste, dar noi nu a trebuit să facem nimic pentru a câștiga aceasta.

Tot ceea ce a fost împotriva acestuia a fost șters. Slavă! Poate mă comport prostește, dar mă simt bine. Oh, un Extras al unui Titlu. Realizați ce înseamnă aceasta? Frate, înțelegi ce înseamnă aceasta? Nu există nimic care să ți-L poată lua.”

Cine sau ce ți-l poate lua? „Am păcătuit, mi-am pierdut cumpătul, am mințit.” Cum ni l-ar putea lua aceste lucruri? Răscumpărătorul Înrudit l-a luat înapoi plătind un preț; El a plătit pentru starea noastră căzută, pentru păcatele omului din exterior. A plătit pentru mintea noastră căzută, pentru trupul nostru hibrid, a existat o plată care s-a făcut pentru toate aceste lucruri și a fost cercetat deja, așa că nu mai există nimic împotriva noastră. Noi ne-am născut în păcat, am venit la viață prin hibridare, iar faptele hibridării nu pot anula ceea ce a fost făcut deja. Dacă abilitatea și neascultarea voastră poate anula ceea ce a făcut Hristos prin ascultare, sunteți mai puternici decât El.

În mesajul „Pecetea Paștelui” din anul 1965, citim:

Astăzi, Duhul Sfânt caută inimi sincere care vor crede Mesajul.”

Cine caută pe cine? El nu caută minți ascuțite, ci inimi sincere. Ce face o inimă să fie sinceră? Acolo există deja o Sămânță de credință sinceră care crede. Femeia de la fântână a crezut pentru că avea o Sămânță de credință, dar fariseii L-au respins pentru că nu au avut cu ce să creadă. Nu a fost creierul lor și nu este creierul nostru, ci este Sămânța credinței pe care nu am câștigat-o noi. Sămânța a fost semănată în pământ, iar El a știut în ce epocă, în ce timp și în care parte a pământului va veni la suprafață. Și pe măsură ce ea vine la viață, Duhul Sfânt caută inimi sincere. Ce caută El? Sămânța rânduită mai dinainte, care va crede Mesajul. Cine caută pe cine? De ce credeți Mesajul? „Pentru că și mama și tata L-au crezut, iar eu L-am găsit în Biblie și am crezut că este o modalitate corectă de a trăi.” Nu! Voi Îl credeți pentru că înăuntrul vostru este o inimă sinceră, în sufletul vostru este o Sămânță-genă a lui Dumnezeu, rânduită mai dinainte, care așteaptă să fie adusă la Viață de Apa Cuvântului. Care Cuvânt? Nu Apa care S-a revărsat în zilele precedente, pentru că Ea a adus deja la Viață Semințele acelor zile.

Mesajul din epoca lui Luther a adus la Viață Semințele luterane. Au urmat Semințele din epoca metodistă. Dumnezeu le-a semănat acolo și a dorit ca ele să vină la Viață, dar exista o anumită Apă care trebuia să întâlnească o anumită Sămânță semănată, iar când cele două s-au întâlnit, Sămânța aceea a venit la Viață. Dar noi nu mai suntem în epoca luterană, metodistă sau penticostală, ci suntem în Epoca Miresei. Astfel, astăzi există un Cuvânt care a venit să caute un omolog, o Sămânța pe care a pus-o Dumnezeu în pământ, iar Duhul Sfânt caută inimi sincere care vor crede Mesajul.

Tot ceea ce a fost făgăduit în Biblie este pentru credincios, iar când voi primiți Aceasta în plinătatea Sa, știind că veți face aceasta…”

Vedeți, El a pus credința în voi; a pus Sămânța credinței în voi și tot ce trebuie să facă acum este să aducă Lumina strălucitoare a Cuvântului, să lase Apa să cadă pe Sămânța aceea și ea va veni la Viață. De aceea, Duhul Sfânt caută inimi sincere care vor crede Mesajul.

„…Dumnezeu vă dă Extrasul acesteia. Atunci, fiecare făgăduință care a fost făcută este în posesia voastră, iar Duhul Sfânt este acolo ca s-o aducă la Viață pentru voi.”

În mesajul „Căminul viitor”, fratele Branham a spus:

Cerul și pământul s-au întâlnit; Dumnezeu și omul s-au împăcat. A început un Eden restaurat, vedeți, și blestemul nu mai există.

Când sunteți primiți de Duhul Sfânt, tot blestemul păcatului a trecut.

Vedeți, nu voi Îl primiți pe El, ci El vă primește pe voi (înțelegeți?), pentru că este atributul lui Dumnezeu. Vedeți, este Duhul Sfânt, este Duhul lui Dumnezeu; este atributul, gândul lui Dumnezeu, și v-a acceptat pentru că ați fost rânduiți pentru acest scop.”

  De aceea, noi nu putem merge la o adunare și să spunem: „Voi primi Duhul Sfânt în adunarea aceasta”. Nu puteți spune: „Voi merge la altar ca să primesc Duhul Sfânt.” De ce? Pentru că nu voi Îl primiți pe El, ci El vă primește pe voi. Când vă primește El? Când vă recunoaște credința. Credința în ce? În Biblie. Dar nu este „a lua partea cutare, cutare sau cutare.” Pecețile au deschis tainele întregii Scripturi, iar acum, Acesta este Cuvântul pentru ziua noastră; Aceasta este ceea ce caută El, credința în acest fapt.

Să mergem în Efeseni 1.12-13:

„…ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.

Și voi, după ce ați auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), ați crezut în El și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit…”

Vă rog să fiți atenți la succesiunea evenimentelor:

„Și voi, după ce ați auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), ați crezut în El.”

Care este Cuvântul adevărului astăzi? Este vorba de Cuvântul adevărului pentru ziua voastră.

„…ați crezut în El și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit.”

„Ce trebuie să faceți pentru a primi Duhul Sfânt?” Să credeți. Cum credeți? Trebuie să aveți în voi Ceva cu care să credeți. Este atât de simplu. Voi credeți Cuvântul adevărului pentru ziua voastră, Cuvântul făgăduinței. Amin!

„…și care este o arvună a moștenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câștigați de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.”

În limba greacă, cuvântul „pecetluiți” din versetul: „ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt”, înseamnă:

1.- A pune o pecete peste, a marca cu o pecete, a pecetlui.

2.- Pentru a marca o persoană sau un lucru.

3.- Pentru a dovedi sau a confirma.

Ce este botezul Duhului Sfânt? Extrasul Titlului de Proprietate care dovedește că Sămânța care este în voi, a fost cercetată înapoi până la început. De ce a cercetat-o? Pentru că noi am ieșit din Dumnezeu ca să întâlnim Cuvântul pentru ceasul acesta, iar când am întâlnit acest Cuvânt, în noi a existat Ceva care L-a crezut. Și când în noi există Ceva care-L crede, avem credință în Cuvântul pentru ceasul acesta, aceasta arătând că am venit din Gândul lui Dumnezeu semănat pentru acest timp. Apoi vine Extrasul, Duhul Sfânt, ca să confirme aceasta.

…sau a atesta ceva; a confirma autenticul, a poziționa fără urmă de îndoială; despre un document scris: pentru a dovedi mărturia cuiva cu scopul de a dovedi că este ceea ce pretinde a fi.”

Deci, pecetea este pusă pentru a autentifica ceva. De aceea, fratele Branham l-a numit Extrasul Titlului de Proprietate.

În Galateni 3.16 scrie: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, iar aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”

Ce a crezut Avraam? Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, iar aceasta i s-a socotit, recunoscut sau considerat ca neprihănire. Nu a fost faptul că el era neprihănit. Înțelegeți? Avraam a mințit, nu L-a ascultat pe Dumnezeu și a făcut tot felul de lucruri greșite, de aceea, a fost nevoie să fie socotit neprihănit, pentru că el nu a fost capabil să trăiască o viață pe deplin neprihănită. Dar când L-a crezut pe Dumnezeu, el a fost socotit neprihănit. Nu că el a fost neprihănit, dar când Dumnezeu a văzut credința sa, i s-a socotit în dreptul său și i s-a recunoscut faptul că era neprihănit. Așadar, Avraam nu a fost neprihănit din pricina faptelor sale, ci pentru că a crezut. Cum a crezut el? În el exista Ceva cu care putea crede, Ceva cu care a crezut Cuvântul pentru ziua sa, ceea ce dovedea că el provenea de la Sursa originală. Nu trupul său de carne, nu mintea sa căzută, ci Sămânța din sufletul său.

Să mergem în Romani 4.16:

De aceea, moștenitori sunt cei care se fac prin credință…” Cei ce se fac prin credință, pentru că făgăduința a fost pentru Avraam și sămânța sa.

Acum vreau să mergem înapoi la versetul 1:

Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoșul nostru Avraam?

Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.

Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”

Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socotește nu ca un har, ci ca ceva datorat…”

Dacă el ar fi trăit o viață neprihănită, Dumnezeu i-ar fi datorat ceva. Dar Dumnezeu nu i-a datorat nimic pentru că el nu a trăit o viață neprihănită. Însă când a văzut credința sa, Dumnezeu i-a socotit această credință ca neprihănire.

„…pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit, credința pe care o are el îi este socotită ca neprihănire.

Tot astfel și David numește fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socotește neprihănit.

„Ferice”, zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite!

Ferice de omul căruia nu-i ține Domnul în seamă păcatul!”

Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiați împrejur sau și pentru cei netăiați împrejur? Căci zicem că lui Avraam credința „i-a fost socotită ca neprihănire”.

Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur.”

Nu ca evreu, ci ca cineva dintre neamuri.

Apoi, a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credință când era netăiat împrejur. Și aceasta, pentru ca să fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiați împrejur; ca, adică, să li se socotească și lor neprihănirea aceasta...” (v. 1-9).

Fratele Branham ne-a arătat că tăierea împrejur este un simbol al botezului Duhului Sfânt. Fiind netăiat împrejur, Avraam a crezut și a primit semnul tăierii împrejur ca Pecete a neprihănirii credinței pe care o avea, deși nu era tăiat împrejur.

„…și pentru ca să fie și tatăl celor tăiați împrejur, adică al acelora care nu numai că sunt tăiați împrejur, dar și calcă pe urmele credinței aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era tăiat împrejur.”

Al cui tată este el? Al tuturor celor ce cred. Al celor care cred ce? Făgăduința tăierii împrejur? Nu! Al celor care-L cred pe Dumnezeu la timpul prezent.

Care este Dumnezeul timpului prezent? Cuvântul, pentru că Dumnezeu este Cuvântul. Astfel, cei care-L cred pe Dumnezeu la timpul prezent sunt copiii lui Avraam.

În adevăr, făgăduința făcută lui Avraam sau seminței lui, că va moșteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credință.

Căci, dacă moștenitori sunt cei ce se țin de Lege, credința este zadarnică și făgăduința este nimicită,

pentru că Legea aduce mânie; și unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege.

De aceea, moștenitori sunt cei ce se fac prin credință, pentru ca să fie prin har, și pentru ca făgăduința să fie chezășuită pentru toată sămânța lui Avraam: nu numai pentru sămânța aceea care este sub Lege, ci și pentru sămânța aceea care are credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor,

după cum este scris: „Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care înviază morții și care cheamă lucrurile care nu sunt ca și cum ar fi.

Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Așa va fi sămânța ta.”

Și, fiindcă n-a fost slab în credință, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.

El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci, întărit prin credința lui, a dat slavă lui Dumnezeu,

deplin încredințat că El ce făgăduiește poate să și împlinească.

De aceea, credința aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire”.” (v. 10-22).

Ce a crezut Avraam? Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, iar aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire”.”

Așadar, și eu Îl voi crede pe Dumnezeu. Cine este Dumnezeu? Cuvântul timpului prezent. Cum putem ajunge la Dumnezeu în prezent? Prin Cuvântul descoperit al orei, pentru că Avraam a primit Cuvântul zilei sale.

 Noe a fost un predicator al neprihănirii. El nu a trăit o viață perfect neprihănită pentru că după potop îl putem vedea beat. Dar el a fost un predicator al neprihănirii pentru că acesta a fost Mesajul său: „Există un potop care vine, iar siguranța este în arcă.” În ziua următoare: „Există un potop care vine, iar siguranța este în arcă.” Poate a luat diferite lucruri din natură pentru a preumbri aceasta, poate a făcut referire la diferite constelații de stele, poate a propovăduit Mesajul său în cincizeci de feluri diferite, dar de fiecare dată când a predicat, a spus același lucru: „Există un potop care vine, iar siguranța este în arcă.” Nu contează ce biserică a vizitat, în ce locuri s-a aflat, Noe a avut un singur Mesaj, acela fiind Mesajul pentru ziua sa. Cei care l-au crezut au fost mântuiți, iar cei care l-au respins au fost pierduți.

Apoi, a urmat Avraam, dar el nu a predicat Mesajul lui Noe. Credeți că faptul că a crezut Mesajul lui Noe l-a făcut neprihănit pe Avraam? Nicidecum! Avraam a avut un singur Mesaj: „Vine fiul făgăduit!” Nu contează de câte ori l-a predicat și nici unde l-a predicat, el a avut Cuvântul pentru ziua sa și L-a crezut pe Dumnezeu în ceasul în care trăia. Aceasta nu înseamnă că el nu a crezut descoperirea anterioară. El a crezut-o. Avraam a crezut că Dumnezeu a trimis nimicirea, că a existat un potop și că siguranța a fost doar în arcă, dar nu pentru aceasta a fost socotit el neprihănit, ci pentru faptul că a crezut Mesajul din ziua sa.

De aceea, credința aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire”.

Dar nu numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”,

ci este scris și pentru noi…”

Și pentru noi”. Dacă credem ceea ce a crezut Avraam, vom primi și noi ceea ce a primit el? Nu! Noi vom primi ceea ce a primit Avraam, numai dacă vom crede în felul cum a crezut el.

„…ci este scris și pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă, celor ce credem în Cel ce a înviat din morți pe Isus Hristos, Domnul nostru…” (v. 22-24).

Să fim atenți, pentru că aici nu ni se spune că dacă vom crede că Isus Hristos a fost înviat din morți. Să citim încă o dată: „celor ce credem în Cel ce a înviat din morți pe Isus Hristos.”

Așadar, trebuie să credem în Cel ce L-a înviat pe Isus Hristos din morți, nu doar să credem că Isus Hristos a înviat din morți. Noi putem crede că Isus Hristos a înviat din morți și cu toate acestea să nu fim socotiți neprihăniți din cauză că respingem Cuvântul pentru ziua de azi.  Vedeți? Noi trebuie să credem în Cel ce L-a înviat pe Isus Hristos din morți.

Romani 5.1:

Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință…” De unde vine credința, din mintea noastră? Nu, domnilor. Credința vine de la Sămânța din interior.

Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.”

Vedeți, nu este doar să crezi, ci să crezi în El, iar El este un Dumnezeu al timpului prezent. Dacă noi credem doar într-un Dumnezeu al timpului trecut, aceasta nu este a crede în El. A crede în El înseamnă a crede toate acestea și în El în ziua aceasta.

În mesajul „Pecetea Paștelui” din anul 1965, scrie:

Ce a făcut aceasta? Aceasta a scos toată teama afară.  Nu-i de mirare că Isus a spus: „Nu vă temeți. Eu sunt Cel ce a fost mort și sunt viu în vecii vecilor.” Vedeți? Când ei au făcut aceasta, toată frica a fost scoasă afară.

Dar când au mers sus la Rusalii, ei au primit Puterea de aducere la Viață, Puterea care i-a făcut vii.

Aici, cred că voi, fraților prezbiterieni și metodiști, într-adevăr potențial primiți crezând în Domnul Isus Hristos, dar Extrasul nu a venit încă. Acesta este curățirea Actului.

Dumnezeu i-a dat lui Avraam o făgăduință. El L-a crezut pe Dumnezeu, iar aceasta i s-a socotit ca neprihănire. Dar El a pecetluit Legământul prin Pecetea tăierii împrejur.

Dumnezeu vă dă și vouă o făgăduință, potențial, că o veți primi și veți fi înviați; că acest trup va fi proslăvit cu El la sfârșitul timpului. Dar vedeți, voi trebuie să primiți curățirea acelui Act, iar curățirea este când tot ceea ce există împotriva lui este achitat, iar voi primiți Extrasul Actului. Voi aveți Pecetea, este a voastră. Tot ceea ce este cuprins în El, vă aparține vouă. Amin.

Iar când credem că Isus Hristos este Mântuitorul nostru, ne pocăim, ne botezăm și ajungem să-L credem, Dumnezeu ne recunoaște pocăința și credința în El, trimițând Extrasul jos. Extrasul este Asigurarea, este garanția că voi v-ați pocăit de orice a fost ținut vreodată împotriva voastră. Aleluia! Proprietatea este cumpărată, iar voi dețineți Extrasul ca Asigurare.

Lăsați ca cineva să încerce să vă scoată afară din țară spunând că îi aparține lui, deși voi aveți Extrasul în mână. Să încerce să facă aceasta. În țară nu există nici o lege care să-i dea dreptul să facă așa ceva pentru că voi aveți Extrasul.

Nu există niciun diavol, nicio biserică, nicio teologie care ar putea depăși granițele dovezilor lui Dumnezeu și Extrasul, faptul că botezul Duhului Sfânt ne-a recunoscut în Hristos. Noi suntem atât de siguri că vom învia, pe cât este de sigur că El a înviat, pentru că potențial noi am înviat deja în El. Amin

.Lucrurile vechi. Ce face aceasta cu trupurile voastre muritoare?”

Vreau să fim atenți aici. Ce face acest Extras? Vine jos și ne pecetluiește. Ce face El?

Schimbă părerile noastre muritoare, noțiunile noastre și orientează dragostea noastră spre lucrurile de sus, iar fumatul, băutul, jocurile de noroc, lucrurile pe care obișnuiați să le faceți, sunt moarte, sunt dedesubtul vostru. Voi sunteți aduși la Viață, iar această Putere de aducere la Viață, aduce trupul vostru deja într-o stare răpită.”

Vedeți, chiar face ceva. Vine înăuntru și aduce acea Sămânță la Viață, iar Sămânța aceea preia controlul și începe să conducă omul exterior supunându-l lui Dumnezeu. Nu prin legalism, ci prin fluxul natural al unei vieți aduse la Viață. Ce a adus viața la Viață? Cuvântul. Care Cuvânt? Cuvântul care era în voi a fost adus la Viață, iar Cuvântul ascultă Cuvântul. Voi nu puteți să-l faceți pe omul din exterior să asculte Cuvântul, nu puteți face ca mintea voastră să asculte Cuvântul, ci doar pe omul din interior, iar acest om din interior forțează mintea voastră și pe omul din exterior să se supună.

În „Pecetea a patra” citim:

Da, o puteți accepta prin credință; trebuie să-L acceptați pe Hristos prin credință, așa este. Voi Îl primiți pe Duhul Sfânt prin credință, dar apoi lăsați-L (pe Duhul Sfânt) să vină și să vă dea tăierea împrejur ca mărturie că El v-a acceptat credința. Înțelegeți?”

Deci, noi trebuie să-L primim prin credință, este un Dar liber. Iar dacă ascultăm Cuvântul „dacă ne pocăim și ne botezăm în Numele lui Isus Hristos,” vom primi darul Sfântului Duh. Noi trebuie să-L primim prin credință, iar când facem aceasta, Viața dinăuntru este adusă la Viață, aceasta nefiind o viață pe care o trăim noi, ci este o Viață pe care o trăiește El prin voi. El Însuși vine în noi, iar atunci trebuie să aibă o revărsare.

Vedeți, Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, iar aceasta i s-a socotit ca neprihănire, dar Dumnezeu i-a dat semnul tăierii împrejur ca o confirmare că El i-a acceptat credința.

Același lucru trebuie să-l facem și noi. Trebuie să-L așteptăm pe Duhul Sfânt până când face ceva, nu neapărat din cauză că am vorbit în limbi, am dansat sau am strigat pentru că am devenit emoționați, ci până când suntem schimbați, până când se întâmplă cu adevărat ceva. Mie nu-mi pasă în ce fel vine, doar să se întâmple; aceasta este ceea ce contează.”

Nu contează ce este atașat de aceasta, că ați plâns, că ați simțit un fior sau ați strigat, fratele Branham a spus că nu contează în ce fel vine El, cât timp s-a schimbat ceva.

În mesajul „Edenul Satanei” citim:

În dimineața aceasta, l-am auzit pe fratele Neville spunând ceva. Se pare că cineva l-a întrebat de ce nu am predicat despre Duhul Sfânt. Iată de ce nu am făcut-o.”

Cineva l-a întrebat pe fratele Neville de ce fratele Branham nu a predicat despre Duhul Sfânt, deși el predica în fiecare zi despre Duhul Sfânt.

Duhul Sfânt este acțiunea în voi. Este o Viață, nu o emoție; nu este un fel de dovadă firească, ci este o Persoană, Isus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu stabilit în inima voastră, ca să aducă la Viață fiecare Cuvânt din această epocă. Așa este. Uitați-vă la Duhul Sfânt în acțiune; nu atât de mult în demonstrații, ci uitați-vă ce face El potrivit Cuvântului, în acțiune.”

„Eu am botezul Duhului Sfânt.” Și îți tai părul? Aceasta este în demonstrație, dar nu în acțiune. „Pot demonstra că vorbesc în limbi și că alerg de-a lungul culoarelor.” Dar care este acțiunea mea potrivit Cuvântului? Viața care a fost înviată în mine aduce acest trup în supunere față de Cuvânt? Aceasta este acțiunea, aceasta este Viața, este acțiunea din voi, Duhul Sfânt este acțiunea din voi, iar acțiunea din voi vă spune: „Acesta este Cuvântul și eu Îl cred. Aceasta este ceea ce voi face.” Dar dacă ne luptăm cu obiceiuri vechi și cu gândurile vechi din mintea noastră, cădem în agonie și zicem: „Dumnezeule, trebuie să ucizi această poftă a trupului meu, trebuie să ucizi această gândire a mea pentru că văd acest Cuvânt și Îl doresc, iar Tu mi-ai făgăduit că acest Cuvânt va trăi în mine.” Nu amânați lucrurile pentru o altă zi și nu mergeți mai departe spunând: „Acesta sunt!” Nu faceți aceasta! Dacă nu sunt conform Cuvântului, trebuie să moară, trebuie să plece. Dacă ați primit botezul Duhului Sfânt, înăuntrul vostru există o Viață care va trăi acest Cuvânt. Amin! Dar voi primiți doar ceea ce credeți. Dacă credeți că tot restul vieții voastre vă veți confrunta cu un anumit lucru, s-ar putea să fie adevărat.

Cred că este timpul să-l înfruntăm pe diavol și să-i spunem: „Poate tu crezi că ai drepturi, dar eu am primit Extrasul Actului Titlului de Proprietate și am fost cercetat până la început. Tu ai îmbolnăvit gena acestui trup hibrid, dar el trebuie să se supună Cuvântului!” Astfel, vom birui și-l vom supune până în ziua în care va fi transformat, iar atunci nu veți mai lupta cu el.

În mesajul „Locul ales de Dumnezeu pentru închinare” din anul 1963 citim:

Voi spuneți: „Am cumpărat o bucată de pământ.” Nu este a voastră până când nu primit Extrasul. Dar dacă îl aveți, aceasta arată că tot ceea ce a fost ridicat vreodată împotriva acelei bucăți de pământ, a fost șters.

Când ați devenit creștini și L-ați primit pe Hristos ca Salvator, atunci când Dumnezeu trimite jos Extrasul, aceasta arată că tot ce a făcut tatăl nostru, mama voastră sau altcineva – poate părinții voștri au fost bețivi, mama voastră o prostituată -, despre orice este vorba, fiecare păcat este șters! Voi aveți Extrasul Actului și nu mai există nimic care să vă poată scoate afară. Fiți atenți! Tot ceea ce este pe pământ, vă aparține vouă! Amin! Iar când sunteți botezați în Hristos Isus prin botezul Duhului Sfânt, fiecare dar al lui Dumnezeu aparține bisericii. Amin. Este Extrasul Actului Titlului de Proprietate. Este al vostru, vă aparține. Învie trupurile voastre moarte.

Să aruncăm o privire asupra celor credincioși de la Rusalii. Ei erau cu toții în camera de sus și erau speriați. Ei aveau Actul de Proprietate, dar se temeau.”

Primiseră Cuvântul, dar se temeau.

Dar când, „dintr-o dată a venit un sunet din ceruri”,      le-a fost trimis jos Extrasul, „ca și vâjâitul unui vânt, umplând încăperea în care se aflau”, și ei au fost aduși la Viață de Aceasta, așa încât lașitatea lor… Unul dintre ei s-a temut atât de tare încât a spus că era un fariseu sau un saducheu, dar când S-a revărsat Duhul Sfânt și l-a botezat în Isus Hristos, el a devenit trup din Trupul Său, os din oasele Sale, Cuvânt din Cuvântul Său. El a fost o creație nouă, o persoană nouă; trupul său a fost adus la Viață.”

Înainte de a merge mai departe, să ne întoarcem puțin la clipa în care fratele Branham se afla în Interval. El nu a predicat Intervalul, ci împlinea Intervalul. Noi trebuie să înțelegem că el nu doar predica despre Interval, ci atunci, făcea o strigare, chema pe Cineva să vină să deschidă Pecețile. Care este dovada că El a venit și a deschis Pecețile? Ascultați ceea ce s-a întâmplat în următoarele șapte zile.

 El era acolo și spunea. „El trebuie să pășească în față; El trebuie să fie Acela. Numai Unul o poate face, iar Acela trebuie să fie Mielul; El este Singurul care poate lua Cartea și să-I rupă Pecețile. Oare va pășit El în față acum?”  

Îngerul puternic striga: „Oare va păși El în față acum? Va veni?” Care este dovada că El a pășit în față? Deschiderea Peceților. Aceasta înseamnă că El a pășit în față și că Intervalul a fost încheiat atunci, iar noi am pășit în Peceți.

Acum, fiți atenți la viața profetului. Noi am vorbit de multe ori despre aceasta. A existat un Extras al Actului Titlului de proprietate. Ceea ce a pierdut omul, a fost restituit. Isus Hristos a cumpărat totul înapoi, a luat totul înapoi, dar El a împărțit cu Familia Sa ceea ce a răscumpărat, ne-a dat totul nouă.

Fratele Branham s-a dus în Colorado. Ce s-a pierdut? Viața veșnică, părtășia cu Dumnezeu și stăpânirea asupra pământului. El era pe munte în Colorado și se apropia o furtună de zăpadă. Dimineața le spusese celor care erau cu el că o astfel de furtună era mortală: „La primul semn de ploaie sau de ninsoare, întoarceți-vă înapoi în tabără pentru că s-ar putea să pierdeți calea înapoi.” Noi știm că asupra lor s-a abătut o furtună de zăpadă, iar fratele Branham a început să fugă în josul muntelui, dar un Glas i-a vorbit – așa cum vorbea el audienței -, și i-a spus: „Întoarce-te de unde ai venit!” Fratele Branham ne-a spus că la început a crezut că era doar gândul lui, așa că a mai făcut câțiva pași, dar s-a întors și a intrat exact în pericol.

Fratele Branham a fost născut în păcat. El nu a fost născut din fecioară, ci în păcat; a venit pe pământ într-o stare căzută ca și Adam. El era pe acel munte și deodată a început să-i vorbească un Glas. El i-a spus: „Eu sunt Creatorul cerului și al pământului, care a potolit marea. Orice vei spune…” Ziua în care fratele Branham se afla acolo, nu era ca ziua lui Moise, pentru că Domnul i-a spus lui Moise: „Du-te și cheamă muște!”, iar Moise s-a dus și a repetat ceea ce i-a spus Domnul. Acum, Dumnezeu încerca să ne arate că noi nu mai suntem în ziua lui Moise, ci suntem într-o altă zi. Suntem în ziua în care a venit Extrasul Titlului de Proprietate dovedind că totul a fost achitat până la început. Acolo era un bărbat, primul snop de legănat al secerișului grâului, al Cuvântului, al secerișului Miresei, care a ajuns la maturitate. El era acolo dovedind maturitatea deplină a secerișului timpului de sfârșit.

El era acolo, în acea manifestare, iar Glasul îi spunea: „Se va întâmpla întocmai orice vei spune!” Vedeți? Glasul nu i-a spus ce să zică. Puteți vedea că Domnul îl punea înapoi în locul în care s-a aflat Adam înainte de cădere? Cauțiunea Legală a fost plătită, taxele au fost plătite, iar Răscumpărătorul Înrudit luase deja Cartea. Astfel, fratele Branham stătea acolo și mărturisea lumii că Cineva a luat Cartea din mâna Celui ce stătea pe scaunul de domnie. Dacă această Carte ar fi fost încă acolo, fratele Branham nu ar fi putut vorbi furtunii. Înțelegem noi că Aceasta S-a întors înapoi în mâinile omului atunci când Isus Hristos a luat Cartea, I-a rupt Pecețile și a dat-o mesagerului al șaptelea, mesagerului celei de-a șaptea epoci a bisericii, care a dat-o înapoi la oameni? 

Și El i-a spus: „Spune tu!”, iar fratele Branham a spus că Dumnezeu i-a dat omului permisiunea de a controla natura după propria sa dorință. Nu repetând ad literam, ci stăpânind conform propriei sale dorințe. Înțelegeți? Nu a fost vorba de a chema muște sau pietre să cadă din cer; nu a fost vorba de ceea ce a făcut Moise. Aici era ceva diferit, iar conform propriei sale dorințe, fratele Branham a spus: „Norilor de furtună, întoarceți-vă de unde ați venit! Soare, ieși afară și strălucește timp de patru zile!” De ce a spus „patru zile?” Pentru că doreau să vâneze încă patru zile. Nu pentru că îi spusese Dumnezeu aceasta, nu pentru salvarea lumii, nu pentru vindecarea unei persoane, ci pentru că el voia să mai vâneze patru zile. Cum a putut să facă aceasta? Pentru că Mielul a luat Cartea și I-a rupt Pecețile.

Noi trebuie să înțelegem că fratele Branham a fost mesagerul al șaptelea al epocii a șaptea a Bisericii, conform Apocalipsa 10.7, dar în același timp, el este parte din Mireasă. El a fost primul snop de legănat, exemplu, primul părtaș, și a trebuit să mănânce Cărticica, iar când a mâncat-o, Dumnezeu i-a spus: „Vorbește furtunii și va fi cum vei spune tu!” Dumnezeu nu a spus: „Se va întâmpla așa cum voi spune Eu”, și nu a așteptat ca fratele Branham să rostească acele cuvinte, iar apoi să le repete El ca să se întâmple întocmai. Nu! Pământul se afla sub porunca unui om născut în păcat, arătând că Extrasul a venit și a arătat că totul a fost curățat până înapoi la început.

Nădăjduiesc că voi nu așteptați încă venirea Extrasului și deschiderea Peceților, și că prin viața acestui profet recunoașteți că Pecețile au fost deschise. Noi nu mai așteptăm aceasta pentru că a avut deja loc. Dar ce așteptăm noi? Ca Dumnezeu să spună: „Spune tu”, pentru că noi nu putem face aceste lucruri din propria noastră voință, ci este Dumnezeu. Când El o face, dă îngăduința.

Apoi, a început să se plimbe și Dumnezeu a spus: „Vrei să te plimbi cu Mine?”, iar el a răspuns: „Mi-ar face plăcere.”

Unde a mai existat o astfel de părtășie înainte? În grădina Eden când Dumnezeu cobora și umbla cu ei zilnic în răcoarea serii. Părtășia aceea a fost pierdută atunci când omul a pierdut Titlul de Proprietate.

Vă amintiți că el a pierdut trei lucruri: Viața veșnică, părtășia cu Dumnezeu și stăpânirea asupra pământului. Fratele Branham a avut atunci stăpânire asupra pământului fiindcă era într-o părtășie cu Dumnezeu restituită. El se afla într-o atmosferă dulce, iar apoi a spus că dintr-o dată, într-o clipită, a fost din nou tânăr. S-a uitat la mâinile sale și erau întinerite; s-a uitat și a văzut-o pe soția sa, mireasa sa care era parte din el, tânără și cu părul negru. Unde se plimba el? Printr-o pădure virgină. Ce înseamnă cuvântul „virgin”? „Ceva ce nu a fost poluat niciodată”. Acolo era o părtășie cu Dumnezeu restituită, o stăpânire asupra pământului restituită și o asemenea atmosferă încât căprioarele au mers la el. „Fugiți”, a spus el. „Eu am o armă și vă pot omorî!”, dar ele continuau să se apropie. Atunci, el a spus: „Viața voastră este în mâinile mele. Vă dau viața!” A spus el aceasta? Da. „Întoarce-te în pădure cu puii tăi!” Înțelegeți, prieteni?

Aceasta nu este o poveste, nu este ceva amuzant ce fratele Branham i-a spus bisericii sale. El era tânăr și soția sa era alături de el într-o pădure virgină. Erau tineri în toate felurile. Animalele nu au vrut să-l părăsească pentru că iubeau acea prezență; dar și el le iubea pe ele.

Ce s-a întâmplat, prieteni? Dumnezeu ne arăta că Extrasul Titlului de Proprietate s-a întors înapoi. Impozitele legale au fost plătite, taxele au fost plătite și astfel a fost eliberat de cerințele Organului de Guvernare, care a ridicat reținerea ce se afla asupra sa. Atunci, Extrasul a mers la Miel, care L-a trimis jos la mesagerul al șaptelea, iar el L-a dat oamenilor, iar acum, noi mâncăm Cărticica. Și ce așteptăm să se întâmple? Așteptați să ne întoarcem înapoi în părtășie? Aceasta este ceea ce face deschiderea Peceților: ne duce înapoi în părtășie și aduce credința de Răpire pentru schimbarea trupului. Aceasta este realitatea, nu o poveste. Și nu doar fratele Branham ne-a spus că acolo s-a întâmplat ceva, ci și buletinul meteo din acea regiune a spus: „Trebuia să avem o furtună mare, trebuia să ningă, dar a dispărut!”

Când a coborât de pe munte, fratele Branham a condus câteva mile și s-a oprit la o benzinărie, iar acolo a vorbit cu un bărbat.

„Este cam uscat aici”, a spus el.

„Da”, a răspuns bărbatul acela, „trebuia să avem o furtună de zăpadă, dar s-a întâmplat ceva ciudat pentru că a început, dar apoi a trecut.”

Nimeni altcineva nu știa că pe pământ exista un fiu al lui Dumnezeu restaurat înapoi cu un Extras al Actului Titlului de Proprietate. Nimeni altcineva nu știa aceasta. Nici chiar frații cu care avea părtășie nu au văzut aceasta, ceea ce înseamnă că poate trece nevăzut.

Ștergerea blestemului, plata care a achitat litigiul asupra Cărții Titlului de Proprietate, au fost înfăptuite. Cazul a fost încheiat, judecata a avut loc, iar acum este liber de orice litigiu. Extrasul a venit acum la noi. Cine este Acesta? Este El Însuși; El a venit la noi. El este Extrasul și a dovedit că a venit. Cine știe aceasta? O minoritate, doar cei care fac parte din acest Titlu de Proprietate. Ce sunt credincioșii? Cuvintele din Carte. Și cuvintele sunt El. Ei sunt singurii care știu, pentru că El trece neobservat. Aceasta poate afecta lumea, iar buletinul meteo se aliniază în concordanță cu manifestarea noastră.

Să vă întreb ceva. De ce a chemat papa Conciliul Vatican II, în anul 1962? Pentru că profetul era în scenă frângând Cuvântul, iar Antihristul Îi răspundea lui Hristos. Conciliul Vatican II a avut loc din anul 1962 până în anul 1965, iar fratele Branham a spus: „Aceasta este. Va aduce pierderi, ne vor închide, vor încerca să oprească această propovăduire, vor face cutare și cutare”, dar după ce a ieșit profetul din scenă, parcă a dat înapoi și a rămas în tăcere. De ce? Pentru că Antihristul Îi răspundea lui Hristos. Înțelegeți? Scrie în ziare.

Și acum, dintr-o dată, în ultimii câțiva ani, aceasta se învârte din nou repede. Ce se întâmplă? Antihristul Îi răspunde lui Hristos. Nimeni nu știe de ce, dar atunci când a fost ales, papa Francisc a pășit în față și a spus: „Eu sunt Vatican II!” De ce a spus aceasta? Pentru că secvența pe care am putut s-o vedem cu snopul de legănat, acum are loc în cadrul secerișului. Nimeni nu știe de ce papa a spus: „Eu sunt Vatican II”, nimeni nu știe de ce se pune de acord cu musulmanii, cu evreii, cu denominațiunile și cu carismaticii. De ce face el aceasta? Pentru că Antihristul Îi răspunde lui Hristos.

Noi suntem un nimeni. Omul din exterior este un nimeni, dar cel din interior a fost adus la Viața lui Hristos, iar acum, Antihristul de afară Îi răspunde lui Hristos. Nu este o viață pe care o trăim noi, nu este lucrarea noastră, ci El trăiește în noi, potrivit poruncii Sale, a voii Sale și a timpului Său, iar noi, cu mintea noastră firească, din dorința noastră umană, nu o vom putea împinge nici măcar cu o fracțiune de secundă mai repede. Atunci, care este datoria noastră? Să-L urmăm și să-L credem.

Eu nu vreau să vorbesc pur și simplu pentru că acesta nu este un discurs motivațional, ci era singura realitate de pe pământ. Acesta este Pozitivul care este reflectat de negativ. Noi nu suntem un grup de ciudați de pe marginile creștinismului, ci suntem creștinismul. El a continuat să Se manifeste în Mireasă. Cuvântul este în Ea, dar nu parțial, ci în plinătate, pentru că plinătatea s-a întors înapoi. Acestea nu sunt povești, nu sunt doar niște evenimente trecătoare, nu sunt doar niște pasaje biblice care l-au atras pe fratele Branham și le-a citit pentru că a crezut că este bine să citească din ele. El ne-a arătat unde suntem în timp; a umblat pas cu pas prin această Biblie și a făcut-o trup în fața ochilor noștri, iar acum Duhul Sfânt caută inimi sincere, care pot crede aceasta. Puteți crede? Duhul Sfânt este Cel care ne caută pe noi și nu invers. El ne caută pe noi. Nu noi L-am primit pe El – da, noi trebuie să-L primim prin credință -, dar nu suntem pecetluiți până când El nu primește credința noastră.

„Ce pot face eu?” Să crezi. „Ce fel de fapte trebuie să fac?” Nimic. Credeți! El ne pecetluiește pe noi, nu noi  pecetluim. El ne pecetluiește ca semn că ne recunoaște credința. Credeți Cuvântul! Umblați în El! Încredeți-vă în Domnul și lăsați-L pe El să conducă. Slăvit să fie Domnul!

În mesajul „Unirea invizibilă a Miresei” scrie:

El, Mirele, a îndepărtat rușinea voastră și a aruncat-o în Marea Uitării, prin spălarea Apei Cuvântului și Cartea Vieții. Aceasta este ceea ce spune Biblia. Primul soț cu care ați fost căsătoriți este lumea; Mirele uns, care v-a rânduit mai dinainte, v-a spălat prin Apă. Prin biserică? (Adunarea spune: „Nu!”). Aceasta nu sună bine, nu-i așa? Voi puteți găsi aceasta în Almanah, dar nu în Biblia lui Dumnezeu. „Prin spălarea Apei Cuvântului.” În Cuvânt, înțelegeți?

Voi sunteți neprihăniți în întregime, ca și cum nu ați fi făcut nimic de la început. Acesta este Mesajul meu pentru biserică acum, în timp ce încheiem. Doar o clipă. Voi stați, dacă stați pe Cuvântul lui Dumnezeu și cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu fiecare „Amin”, cu fiecare virgulă și fiecare iotă. Unde stați voi? Ceea ce încerc să vă spun este să ieșiți din acele cochilii. Ieșiți afară unde este grâul, unde vă veți putea coace înaintea Fiului. Aud venirea combinei. Stați întregiți, neprihăniți, ca și cum nu ați fi păcătuit de la început. Aleluia!”

Aici, fratele Branham nu vorbea despre omul din exterior și nici despre mintea noastră, ci se referea la sufletul aflat înăuntrul nostru și care a fost adus la Viață de Cuvântul lui Dumnezeu.

Vorbind despre o mulțumire! Mă simt foarte bine. Mă simt mai mulțumitor pentru aceasta decât pentru orice altceva.

Voi sunteți Mireasa curată, neprihănită, fără păcat, a Dumnezeului celui viu. Fiecare bărbat sau femeie care s-a născut din Duhul lui Dumnezeu și este spălat prin Sângele lui Isus Hristos, care crede fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu, stă ca și cum nu ar fi păcătuit de la început. Voi sunteți desăvârșiți. Sângele lui Isus Hristos!”

Aleluia! Noi credem aceasta. Nu pentru ceea ce vedem în oglindă, nu pentru mințile noastre corupte, ci pentru acest individ care a fost adus la Viață înăuntrul nostru. Amin!

-Amin-

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Skip to content