CHAD LAMB – INAPOI LA PARINTI

PARTEA A DOUA

As vrea sa citim din Apocalipsa 10.1-7,

Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi de foc.

În mână ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare şi piciorul stâng pe pământ

şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Când a strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.

Şi când au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete şi nu scrie ce au spus!”

Şi îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer

şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă,

ci că, în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor.”

 

Astăzi vom continua de unde am rămas duminică, deci vom continua cu tema „A doua venire a lui Hristos.”

Aceasta este partea a doua şi sunt aproape sigur că va urma şi partea a treia. Dacă ar fi să adaug şi un subtitlu la tema noastră de astăzi, acesta ar fi „Înapoi la părinţi.”

Aş vrea să citim din nou textul cu care am încheiat duminică şi anume 1Timotei 3.16:

Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.”

Aşadar, aceasta este Taina evlaviei, iar noi ştim că Dumnezeu S-a arătat în trup şi că aceasta s-a întâmplat când El a venit aici în trupul de carne al lui Isus Hristos. Acest verset ne mai spune că El a fost propovăduit printre neamuri, dar când Isus a fost aici în trup, El nu a fost propovăduit niciodată printre neamuri, ci aceasta are loc acum. Deci, propovăduirea lui Dumnezeu printre neamuri face parte din Taina evlaviei şi are loc chiar acum.

Apoi scrie că El este crezut în lume, ceea ce se întâmplă acum şi apoi este înălţat în slavă, aceasta fiind ceea ce aşteptăm. Despre aceasta vom vorbi în seara aceasta, fiindcă aceasta este Taina evlaviei.

În predica „Disperarea” citim:

Întotdeauna a existat un număr trei, întotdeauna. Există trei veniri ale lui Hristos. El vine odată ca să-Şi răscumpere Mireasa, apoi vine să-Şi ia Mireasa în Răpire, şi vine din nou, în Mileniu, cu Mireasa Sa.”

Aş vrea să privim la a doua din cele trei veniri ale Sale, la Răpire. Noi ştim că există trei veniri pentru că fratele Branham ne-a spus aceasta. Prima venire a lui Isus a aşezat un tipar, la fel ca primul Exod, iar noi am văzut că al doilea şi al treilea Exod au urmat întocmai tiparul aşezat în primul Exod. Tot aşa, a existat un tipar pentru prima venire a lui Hristos, iar a doua Sa venire urmează tiparul întocmai. Amin!

Să ţineţi minte că el a spus: „…apoi vine să-Şi ia Mireasa în Răpire”, iar în predica „Răpirea” ne-a spus că ciclul Răpirii are trei părţi. Astfel, atunci când vine, Însuşi Domnul va coborî din cer cu un Strigăt, cu Glasul unui arhanghel şi cu Trâmbiţa lui Dumnezeu, şi cei morţi în Hristos vor învia.

Aşadar, Răpirea nu este un eveniment singular, ci este un proces care începe cu un Strigăt, iar în timp ce coboară, El înfăptuieşte toate aceste trei lucruri.

Deci, în timp ce coboară, Domnul începe cu un Strigăt, iar fratele Branham a spus că Strigătul este un Mesaj care-i adună pe cei aleşi. Amin! A ieşit un Mesaj pentru a-i aduna pe cei aleşi? Înseamnă că Domnul coboară. Credem aceasta? Aceasta este venirea Domnului.

De asemenea, ştim că în Răpire există o plecare. Noi am vorbit despre aceasta duminică, dar aş vrea să facem o scurtă recapitulare. Dacă vă amintiţi, eu v-am pus o întrebare, şi anume: Care aţi spune voi că este prima venire a lui Hristos? A fost atunci când a venit îngerul Gavril şi a anunţat naşterea Lui? A fost când S-a născut în iesle? A fost la doisprezece ani când S-a dus şi a vorbit cu preoţii în Templu sau când şi-a început Ioan slujba de premergător al Lui? A fost când L-a identificat la râu şi a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu…”? A fost când l-a biruit pe Satan şi ispitele lui din pustie? A fost când a început să facă minunile şi vindecările? A fost când L-au arestat şi a fost respins? A fost când a fost răstignit sau când a înviat? A fost când S-a înălţat sau toate acestea au făcut parte din venirea Lui? Amin! Toate acestea au făcut parte din venirea Domnului.

Apoi, dacă mergem puţin mai în urmă, fratele Branham ne-a spus că Vechiul Testament a fost zidit pe temelia patriarhilor; apoi zidirea a continuat prin profeţi, aşa că Moise a vorbit despre El, Avraam a vorbit despre El, Ilie a vorbit despre El şi s-a continuat aşa până când am ajuns la vârf, când a venit Ioan Botezătorul pentru a uni Capul cu Trupul, iar când a venit Capul, El a fost Chipul, Imaginea desăvârşită a Vechiului Testament. Aceasta înseamnă că noi ne putem uita la Avraam şi să spunem că el este venirea Domnului; Moise a fost venirea Domnului; Noe a fost venirea Domnului. Ce înseamnă aceasta? Că tot Vechiul Testament este venirea Domnului, până când se ajunge în punctul în care Capul vine la Trup pentru a încununa Chipul Mirelui, pentru a încununa prima jumătate a Capodoperei care a fost rezidită. Repararea primei părţi a ceea ce a căzut în Eden, a fost concretizată când a venit jos Hristos Însuşi şi a încununat totul. El a fost testat, identificat şi proclamat pe Muntele schimbării la faţă, când S-a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc.” Apoi, de îndată ce a fost desăvârşit, El a trebuit să fie lovit ca să fie luată partea feminină din El şi astfel să se înceapă zidirea celei de-a doua părţi a Capodoperei, care este Mireasa. Aleluia! Este atât de minunat!

Prieteni, dacă toate acestea au zidit Trupul pentru ca în cele din urmă să vină Capul, înseamnă că toate reprezintă venirea Domnului. Aleluia!

Noi trebuie să fim foarte atenţi când vorbim de prima Sa venire, ca să nu o punem undeva anume, deoarece trebuie să înţelegem că El a continuat să vină timp de patru mii de ani. Aleluia! El a făcut aceasta pe măsură ce S-a desfăşurat Cuvântul şi a început să arate din ce în ce mai mult ca El, pe măsură ce s-a zidit totul până când în cele din urmă, El a fost aici. Aleluia!

Ce ziceţi, în a doua Capodoperă, la a doua Sa venire, va fi altfel? Nu, prieteni.

Eu am spus deja că în mesajul „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită”, fratele Branham ia cele trei scopuri ale lui Dumnezeu şi textul din Evrei 13.8: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci” şi le pune împreună. Astfel, noi am înţeles că scopul întreit al lui Dumnezeu este „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci”.

Iată ce spune el:

El este Acelaşi în fiecare timp. Tripla descoperire a lui Dumnezeu: ieri, azi şi în veci.”

Dacă ne gândim la aceasta şi privim în urmă, vedem că fratele Branham a luat acest verset încă de la începutul slujbei sale şi l-a citat mereu şi mereu. Nu pot să vă spun de câte ori l-a citat, dar cu siguranţă a făcut-o de multe ori.

Ce l-a făcut pe profet să se agaţe atât de devreme de acest verset şi să nu-l mai lase jos niciodată, ci să-l ţină tot timpul sus de-a lungul slujbei sale? El a făcut aceasta pentru că întreaga sa slujbă este Evrei 13.8, este deschiderea Peceţilor, este Pecetea a şaptea.

Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci” înseamnă mai mult decât vindecarea; este mai mult decât minunile. Da, este adevărat că dacă Isus Hristos a vindecat ieri, o poate face şi azi. Vindecarea face parte din acest verset, dar nu este totul. Este Isus Hristos care a fost Acelaşi ieri, care este Acelaşi azi şi care va fi Acelaşi în veci, iar noi putem privi la Omul Isus Hristos, la Dumnezeu care a locuit într-un trup de carne şi să spunem: „Acela a fost Isus şi este minunat!” Apoi, putem privi la Căminul viitor, când El Îşi va stabili Împărăţia pe pământ şi să spunem: „Da, Acela este El şi este minunat!” Dar ce putem spune despre Cel care este aici azi? Azi, El este tot atât de real, de viu, cum va fi în Căminul viitor şi cum a fost în Galileea? Scriptura spune că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Aleluia!

Prieteni, dacă credem aceasta, vieţile noastre vor fi schimbate. Dacă vom acţiona conform acestui verset, El poate schimba circumstanţele. Scriptura spune că noi nu primim pentru că nu cerem. Aşadar, noi trebuie să credem că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

La începutul Peceţii a şaptea, fratele Branham a spus:

La deschiderea Peceţii a şaptea aţi observat că Ea este formată din trei părţi”, şi a început să explice aceasta în „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită”:

-ieri     – întâietatea într-un Om;

-azi       – întâietatea într-un popor;

-în veci – Căminul viitor din Mileniu.

În mesajul „Capodopera” citim:

…Timp de aproape două mii de ani, Dumnezeu a continuat să-Şi facă o Capodoperă. La început, El l-a lovit pe Adam ca să ia o bucăţică din el, o parte, o coastă din care să facă o soţie pentru el, iar acum, El a lovit la Calvar Capodopera Sa desăvârşită şi a luat o bucată din El. Este doar Noul Testament, aceasta este tot. El a împlinit Vechiul Testament, iar acum este Noul Testament, o altă bucată care trebuie să fie împlinită. Vedeţi, Vechiul şi Noul Testament sunt Soţul şi Soţia. Înţelegeţi? Şi este nevoie de Vechiul Testament ca să-L preumbrească pe Noul Testament. Hristos, Capodopera a venit ca să împlinească aceasta, iar acum, Mireasa Sa va împlini tot ceea ce este în Noul Testament.”

Aceasta ar trebui să clarifice orice confuzie pentru că Ea este aici ca să împlinească, să declare, să se identifice, să manifeste tot ceea ce scrie în Noul Testament. Aleluia!

Prieteni, noi nu primim pentru că nu cerem, dar trebuie să credem şi vom primi conform credinţei noastre. Astfel, dacă credem că această Mireasă este aici ca să împlinească Noul Testament, aceasta va schimba felul în care ne rugăm. De ce? Deoarece ştim că Noul Testament este partea pe care trebuie s-o manifestăm noi. Aceasta înseamnă că putem spune: „Doamne, dacă aceasta este partea pe care trebuie s-o manifest eu, atunci aceste lucruri trebuie să se mişte în Numele lui Isus Hristos.” Înţelegeţi? Aceasta este porţiunea pe care trebuie s-o trăim noi. Nu doar să vorbim despre ea sau s-o citim, ci s-o manifestăm în viaţa noastră de zi cu zi. Amin!

Dumnezeu nu ne-a dat Scriptura Sa pentru ca noi s-o protejăm, s-o păstrăm sau să veghem asupra ei; nu ne-a dat-o nici ca s-o citim, ci ne-a adus-o ca s-o trăim. Aleluia!

-ieri                 Vechiul Testament;

-azi                 Noul Testament;

-în veci            Cartea întreagă.

Despre ce vorbim noi? Despre Pecetea a şaptea. Amin! Despre ce vorbim? Despre Apocalipsa 10.7: Taina lui Dumnezeu se va sfârşi.

Acum aş vrea să privim la Iuda 1.3 şi să vorbim puţin despre aceasta.

Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.”

Fratele Branham a luat acest verset, a vorbit despre el şi a spus: „Iuda ne-a scris şi ne-a spus: „vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.”

Pentru ce trebuie să luptăm noi? Pentru credinţa originală care ne-a fost dată. Nu pentru o credinţă care va veni în viitor, aşa încât să spunem: „La deschiderea celor şapte Peceţi sau la sunetul celor şapte Tunete…”, ci suntem chemaţi să luptăm pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. Noi suntem îndemnaţi să ne întoarcem înapoi la credinţa originală, la biserica apostolică originală, la a doua Eva originală. Aleluia!

În predica „Lumea se destramă” din anul 1963 citim:

Vă va duce înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu, înapoi la credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna şi va îndepărta de aici şcoala biblică, seminariile teologice şi înmânarea de tot felul de grade pentru predicatori. Dumnezeu nu a dat niciodată o mână de mere acre. El vrea ca oamenii să aibă credinţă, să creadă ceea ce a fost scris deja.”

Fratele Branham nu a venit ca să ne aducă altceva, ci a venit să ne ducă înapoi la ceea ce ni s-a dat deja. Acesta este motivul pentru care a spus: „Eu predic ceea ce a predicat Pavel.” Apoi a ajuns într-un loc şi a spus: „Pavel a predicat aceeaşi Evanghelie.” Pavel a predicat acelaşi lucru, iar el doar l-a luat şi l-a dus mai departe. O parte din slujba sa a fost Maleahi 4, întoarcerea inimilor copiilor înapoi la părinţi; nu să ne ducă altundeva, ci să ne ducă înapoi, pentru că ce s-a întâmplat când s-au revărsat Rusaliile în camera de sus? A fost împlinirea Scripturilor în care Isus a spus: „Nu vă voi lăsa orfani, ci Mă voi întoarce la voi.” Vedeţi, era ceea ce a spus El: „Mă voi întoarce la voi”, dar ceea ce am văzut noi este întoarcerea Stâlpului de Foc înapoi în Biserică, este Îngerul Legământului, Hristos ca Duh. Ce a fost aceasta? A doua venire. Aleluia!

El a spus: „Mă voi întoarce la voi”, şi a venit la ei, după care a început să le dea Cuvântul. Pavel a început să-L scrie, şi la fel au făcut Petru, Iuda, Iacov şi Ioan. Noi ştim că aceea era a doua Eva, care se întorcea şi trebuia să ia tot Cuvântul dat de Pavel, toată Temelia dată de apostoli şi proroci; ea trebuia să ia totul şi să se întoarcă în poziţia, în locul pe care l-a părăsit prima Eva. Dar înainte de a se întoarce înapoi, a doua Eva a căzut de la Cuvântul care i-a fost dat, iar când a făcut aceasta, la începutul epocilor Bisericii, a început nimicirea Pomului Mireasă; apoi a început restituirea Pomului Mireasă. Ea era Pomul Mireasă, stătea acolo ca Pom Mireasă în plinătate, în plină floare, cu roade pe viţe. Noi putem vedea aceasta în Cartea Faptelor. Apoi, vedem că a început să lase garda jos cu privire la Cuvântul predicat de Pavel. A lăsat garda jos cu privire la ceea ce au spus Petru şi Iacov; a cedat din Cuvânt, iar când a făcut aceasta, insecta aceea (lăcusta) a început să mănânce Pomul Mireasă până când a ajuns atât de jos în Epoca întunecoasă, după care, Dumnezeu a început restituirea.

Vedeţi, prieteni, nu era nevoie de epocile bisericilor. Mireasa fusese restituită şi trebuia să stea acolo până când intra înăuntru şi lua Cuvântul fiecare sămânţă rânduită mai dinainte, aceasta fiind restituirea înapoi în Eden. Dar noi ştim că toate lucrurile lucrează conform Planului lui Dumnezeu, iar acum înţelegem că Noul Testament nu a fost scris pentru epocile bisericilor, ci pentru Mireasa lui Isus Hristos. Noul Testament a fost scris pentru acea nouă epocă a Bisericii, pentru Pomul Mireasă. Pentru Ea l-a scris Pavel, pentru Ea l-a dat Dumnezeu. Cartea Faptelor este manifestarea, arătarea Pomului Mireasă. Apoi, Epistolele sunt învăţăturile scrise primei Biserici, sunt învăţăturile lui Hristos, sunt Noul Testament, dar ele nu au fost scrise pentru Epoca întunecoasă, pentru epocile bisericilor, ci pentru a doua Eva restituită. Acesta este motivul pentru care nici o epocă înafară de Epoca Miresei restituite nu a putut să citească Noul Testament aşa cum se cuvine. Dar acum, noi am fost aduşi înapoi la credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna, Cuvântul a fost restituit şi trebuie să ne întoarcem înapoi la acel punct, în restituirea Pomului Mireasă. De aceea, seminariile nu vor funcţiona niciodată pentru că ele au doar o înţelegere de epoci ale bisericilor cu privire la Scripturi şi nu înţelegerea originală a Pomului Mireasă, pentru care au fost scrise. Cuvântul nu a fost scris pentru epocile bisericilor, pentru denominaţiuni, de aceea noi nu vom putea să înţelegem niciodată Noul Testament dacă-L privim prin epocile bisericilor, prin denominaţiuni. Puteţi avea tot textul grec la locul potrivit, dar nu veţi înţelege niciodată deoarece trebuie să fiţi readuşi înapoi la credinţa originală pentru a înţelege despre ce vorbeşte Pavel. Aleluia!

Fratele Branham a fost dus dincolo de perdeaua timpului, iar acolo a văzut sfinţii în trup, i-a îmbrăţişat, au vorbit cu el, l-au dus şi l-au aşezat pe acel loc înalt, iar el a întrebat: „De ce mă aflu aici?” „Pentru că eşti un conducător!” Apoi a început să întrebe de Domnul, când ar putea să-L vadă pe Domnul, iar răspunsul primit a fost: „Da, El va veni! Când va veni, El va veni mai întâi la tine, iar tu vei fi judecat pe baza a ceea ce ai predicat, a ceea ce ai învăţat.” Vă amintiţi aceasta?

Atunci fratele Branham a întrebat: „Dar Pavel? Şi el va fi judecat?”, iar răspunsul primit a fost: „Da, Pavel va fi judecat cu ai săi.” „Este bine”, a răspuns fratele Branham, „pentru că eu am predicat aceeaşi Evanghelie ca şi Pavel.” Atunci, toată oştirea aceea cerească, toţi cei care se aflau acolo şi aşteptau judecata, au strigat într-un glas: „Pe aceasta ne odihnim noi! Tu nu ai adus propria ta învăţătură sau propria ta părere, de aceea, în timp ce ne odihnim în dimensiunea a şasea şi aşteptăm să ne întoarcem înapoi, ne odihnim pe un singur lucru: pe faptul că tu ai predicat ceea ce a predicat Pavel!”

Nimeni altcineva, de la Pavel până astăzi, nu a predicat ceea ce a predicat el. Ceilalţi trimişi au avut bucăţi şi porţiuni din Cuvânt, dar la sfârşitul timpului a existat o restituire, o reaşezare înapoi, un Alfa şi Omega. Astfel, acum când ne-am întors înapoi, el a predicat ceea ce a predicat Pavel, iar noi ne odihnim pe aceasta. Noi nu ne odihnim pe ceva ce am luat de la o denominaţiune, de la un seminar sau de la o învăţătură teologică, ci ne odihnim pe ceea ce a predicat Pavel.

Să privim la ceea ce a predicat Pavel în 1Corinteni 2.6-7:

Totuşi ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârşiţi este o înţelepciune, dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului acestuia, care vor fi nimiciţi.

Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci…”

Aşadar, apostolul Pavel predica o taină, o înţelepciune ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o înainte de întemeierea lumii. Ne sună cunoscut? O taină ascunsă, o înţelepciune ascunsă care a fost rânduită înainte de întemeierea lumii. Pentru mine aceasta sună a fi cele şapte Tunete, taina lui Dumnezeu. Şi iată că Pavel predica încă de atunci Taina ascunsă a lui Dumnezeu. De ce? Pentru că el îi predica Pomului Mireasă. Aleluia!

Să mergem şi să citim din Efeseni 3.1-12:

„Iată de ce eu, Pavel, întemniţatul lui Isus Hristos pentru voi, neamurilor…

(Dacă cel puţin aţi auzit de isprăvnicia harului lui Dumnezeu, care mi-a fost dată faţă de voi.

Prin descoperire dumnezeiască am luat cunoştinţă de taina aceasta, despre care vă scrisei în puţine cuvinte…”

Aceasta dovedeşte că Pavel cunoştea Taina, pentru că aşa cum spune, i-a fost făcută cunoscută prin descoperire. Aleluia!

„Citindu-le, vă puteţi închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos,

care n-a fost făcută cunoscută fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi proroci ai lui Hristos, prin Duhul.

Că adică neamurile sunt împreună-moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaşi făgăduinţă în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea

al cărei slujitor am fost făcut eu, după darul harului lui Dumnezeu, dat mie prin lucrarea puterii Lui.

Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos

şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile…”

Aşadar, el predica Taina care era ascunsă în Dumnezeu.

„…pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu,

după planul veşnic pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.

În El avem, prin credinţa în El, slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu încredere.”

Pavel predica aleşilor, Pomului Mireasă, celei de-a doua Eva, le predica părtăşia Tainei, pentru că singurul fel în care putem avea părtăşie este în Taină. Despre ce Taină este vorba? Despre Taina lui Dumnezeu, Taina evlaviei. Care este Taina evlaviei? El S-a arătat în trup, a fost neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri şi înălţat în slavă. Aceasta este Taina pe care El a ascuns-o în Sine Însuşi înainte de întemeierea lumii şi care nu a fost ştiută de nimeni. El a ţinut-o ascunsă prin toate epocile care au trecut, dar a descoperit-o acum. Cui îi vorbeşte Pavel? Pomului Mireasă.

Astfel, noi putem lua textul acesta şi să spunem: „Este pentru mine, pentru clipa aceasta!” De ce? Pentru că este pentru Pomul Mireasă, pentru cea de-a doua Eva. Aceste cuvinte au fost spuse înainte ca a doua Eva să cedeze din acest Cuvânt, dar acum, a fost restituită înapoi, de aceea cuvintele spuse de Pavel sunt la fel de proaspete pentru noi ca în ziua când au fost scrise. Aceste lucruri au fost pierdute prin faptul că omul a lăsat garda Cuvântului jos şi I-a dat o interpretare greşită, dar a fost restituit înapoi, iar acum, aceste cuvinte sunt la fel de proaspete ca în ziua când au fost scrise de Pavel. Alfa şi Omega.

În Romani 16.25-26 scrie:

„Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos – potrivit cu descoperirea tainei care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri…”

În limba engleză, acest verset a fost tradus:

Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos potrivit cu descoperirea tainei care a fost ţinută ascunsă de la întemeierea lumii.”

Deci, Pavel predica descoperirea Tainei care a fost ţinută ascunsă de la întemeierea lumii, iar fratele Branham a spus: „Dumnezeu a păstrat aceasta pentru El Însuşi.”

dar a fost arătată acum prin scrierile prorocilor şi, prin porunca Dumnezeului celui veşnic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor neamurilor, ca să asculte de credinţă.”

Acest lucru este proaspăt azi, pentru că a fost scris pentru Pomul Mireasă restituit; a fost scris pentru a doua Eva înainte ca Ea să cadă de la Cuvânt.

În Coloseni 1.25-27 citim:

Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi, ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu.

Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui,

cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între neamuri, şi anume Hristos în voi, nădejdea slavei.”

Fratele Branham a luat aceste versete când a vorbit mesajul „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită” şi a spus:

„Acesta este timpul, acesta este versetul, acesta este scopul întreit al lui Dumnezeu, aceasta este Taina evlaviei, acesta este timpul în care este descoperită această Taină.”

Pavel a predicat-o, iar noi ne odihnim pe aceasta. Nu este ceva inventat de cineva, ci Pavel este cel care a predicat Taina lui Dumnezeu, care este Hristos în voi, nădejdea slavei, iar fratele Branham a luat cuvintele acestea şi le-a folosit ca temelie pentru mesajul „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită”.

A doua venire a lui Hristos este înapoi la părinţi, este Pomul Mireasă restituit. Restituit la ce? La ceea ce a fost la început. Care a fost începutul? Rusaliile, fiindcă El a spus: „Mă voi întoarce la voi.” Şi El a venit în acele limbi de foc şi a locuit în ei, iar ei au ieşit afară predicând Evanghelia şi făcând semne şi minuni. Ce a fost aceasta? Întoarcerea Lui în Biserică.

Acesta este motivul pentru care fratele Branham a spus că dacă Biserica va ajunge din nou la această manifestare, în urma Ei poate fi scrisă o altă Carte a Faptelor. De ce? Pentru că biserica aceea a fost Pomul Mireasă, a doua Eva, dar ea a căzut de acolo, de aceea trebuie să se întoarcă din nou acolo.

În călătoria noastră înapoi, noi am început de la Cartea Apocalipsei, am trecut prin epocile bisericilor, am ajuns la Pecetea a patra, la a şaptea epocă a Bisericii, am ajuns şi am atins Taina lui Dumnezeu care a fost descoperită, am ajuns aici, apoi ne-am întors înapoi şi am vorbit despre toate aceste versete. Ce am luat noi? Versetele scrise de Petru, Iuda, Iacov şi Ioan, şi am luat toate scrierile lui Pavel, pentru că totul se întoarce de unde am început, adică exact la Cartea Faptelor. Verset cu verset, rând cu rând, fiecare Cuvânt este restituit înapoi la Biserică, fiindcă aceasta o va pune din nou în acţiune. Pe ce ne bazăm noi? Pe Cuvânt. Aleluia! Mireasa călătoreşte de la Apocalipsa înapoi la Cartea Faptelor, iar noi predicăm ceea ce a predicat Pavel şi ne odihnim pe aceasta, deoarece Pavel a predicat Taina.

Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui.”

Aceasta a fost scrisă pentru voi şi pentru mine. Pavel, Petru şi Ioan au crezut că trăiau în ultimele clipe ale timpului şi îi scriau Bisericii din ultimele clipe ale timpului. Ei credeau că sunt grupul care va încheia totul, credeau că ei erau grupul care primeşte restituirea a ceea ce a pierdut Eva, credeau aceasta din toată inima şi au scris acele cuvinte bazându-se pe această credinţă.

Să privim ce a spus Pavel în 1Corinteni 10.11:

Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.”

Pavel stătea acolo ştiind că Hristos Se întorsese ca Mângâietor; el ştia că biserica era Eva restituită înapoi, ştia că Adam Îşi făcuse partea Sa şi că El era ultimul Adam. El ştia că Soţia lui Hristos trebuia să fie o Biserică fecioară. Pavel ştia şi a scris aceasta; ştia unde se afla, ştia ce se întâmplase şi credea; el ştia că se aflau în punctul în care cei doi trebuiau să fie căsătoriţi şi restituiţi înapoi în Eden.

Auziţi ce spune Ioan în 1Ioan 2.18:

„Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină Antihrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi antihrişti – prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.”

Aceasta sună precum „Unşii din timpul sfârşitului”. Ioan predica „Unşii din timpul sfârşitului” şi spunea: „…este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină Antihrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi antihrişti.”

Ce sunt aceşti antihrişti? Unşi falşi, hristoşi falşi. Vedeţi, el predica „Unşii din timpul sfârşitului” şi spunea: „prin faptul că s-au ridicat mulţi hristoşi falşi, cunoaştem că este ceasul de pe urmă”.

Ioan nu a scris aceste cuvinte pentru o biserică ce avea să se ridice timp de două mii de ani, ci credea că se aflau în timpul din urmă, credea că toate semnele arătau aceasta, credea că totul se apropia cu rapiditate de aceasta, şi aşa a fost până când biserica a lăsat jos garda Cuvântului. Aleluia!

În 1Petru 4.7 citim:

Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi dar şi vegheaţi în vederea rugăciunii.”

Credeţi că Petru a crezut că se afla în zilele de pe urmă, că era la sfârşitul timpului? Credea el că se afla la sfârşitul tuturor lucrurilor? Cu siguranţă credea aceasta. Dar sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape acum, de aceea, să nu luaţi Biblia şi să citiţi aceste versete ca şi cum s-ar fi petrecut cu mult timp în urmă. Să nu spuneţi: „Aceasta a fost biserica din urmă cu două mii de ani. Pavel a scris bisericii din Efes şi a încercat să pună lucrurile în ordine în biserica din Corint”, pentru că nu este aşa. Pavel predica pentru a doua Eva, predica Pomului Mireasă.

Prieteni, să nu citiţi aceste cuvinte ca şi cum ar fi fost scrise pentru acum două mii de ani, ci citiţi-le ca şi cum ar fi fost scrise în dimineaţa aceasta. De ce? Pentru că noi suntem acolo, suntem înapoi, suntem la restituirea înapoi la credinţa părinţilor şi suntem chemaţi să luptăm pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. Noi ne-am întors acolo şi citim aceste cuvinte proaspete care ne-au fost scrise nouă. Ce este aceasta? Taina care a fost ascunsă timp de generaţii, Taina care a fost ascunsă în Dumnezeu, dar a fost arătată în aceste zile din urmă. Când s-a întâmplat aceasta? Astăzi, prieteni, chiar acum. Ce este această Taină? Căpetenia care a venit jos. Ce este Căpetenia care a venit jos? Manifestarea deplină a Noului Testament în chipul Miresei. Noul Testament ne este scris nouă personal, este pentru acum pentru că noi suntem cei care trebuie să manifestăm fiecare rând, fiecare verset şi fiecare iotă. Aleluia!

În predica „Sărbătoare Trâmbiţelor” citim:

Duhul Sfânt a fost legat timp de aproape două mii de ani prin aceste râuri denominaţionale…”

De cine a fost legat? Ce s-a întâmplat când au ieşit din camera de sus şi au început să predice, iar multe suflete s-au întors la Domnul, toate fiind umplute cu Duhul Sfânt? El a fost dezlegat, iar Biserica creştea în fiecare zi. Dar ce s-a întâmplat după aceea? Ei au cedat şi au făcut compromis cu privire la Cuvânt, iar prin aceasta El a fost legat de aceste râuri denominaţionale. Prin ce a fost legat Duhul Sfânt? Ce a limitat acţiunea Sa? Ce a mărginit manifestarea Sa? Părerile oamenilor, faptul că au lăsat garda jos, au făcut compromisuri şi au argumentat cu privire la Cuvântul care a fost adus de Pavel, Petru, Iuda sau Ioan.

…dar va fi eliberat în timpul de seară, de către Mesajul timpului de seară. Duhul Sfânt din nou înapoi în biserică; Hristos Însuşi descoperit în trup uman, în timpul de seară. El a spus aceasta, El a făgăduit-o.

Aşa cum am spus, au existat trei etape a acestei lucrări: martirii, epoca martirilor, epoca reformatorilor, iar acum, timpul chemării afară.”

Aici suntem noi.

Când este încheiată, în epoca Laodicea, Taina întregii Scripturi va fi făcută cunoscută Miresei, conform Apocalipsa 10. Este adevărat? (Adunarea spune: „Amin”). Apocalipsa 10. Acum fiţi atenţi! Mireasa este chemată afară prin Cuvânt; Însuşi Hristos cheamă Mireasa, făcându-i clar Evrei 13.8: că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, adică procedează la fel, este Acelaşi.”

Fratele Branham a legat împreună Apocalipsa 10 cu Evrei 13.8. Aleluia!

În predica „Cea de-a şaptezecea săptămână a lui Daniel” scrie:

Înapoi la Mesaj. Înapoi la început! Înapoi la ceea ce a învăţat Pavel. Înapoi la botezul cu care a botezat el! Pavel a văzut oameni care erau botezaţi altfel şi le-a spus să vină să fie botezaţi din nou. El a spus că dacă va veni un înger din cer să predice altceva, să fie anatema. Aşadar, este din nou înapoi la Mesaj, prieteni. Este timpul de seară.”

Ce este timpul de seară? Ce înseamnă înapoi la Mesaj? Este înapoi la ceea ce a învăţat Pavel, iar Pavel a spus în Galateni 1.8:

Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!”

Fratele Branham nu putea predica altceva decât ceea ce a predicat Pavel, pentru că altfel ar fi fost blestemat. El nu a avut o altă opţiune decât să predice ceea ce a predicat Pavel. Aleluia! În Epoca Bisericii Laodicea citim:

Acest mesager din Maleahi 4 şi Apocalipsa 10.7 va face două lucruri…”

Acest mesager din Maleahi 4 şi Apocalipsa 10.7”, este la singular, ceea ce înseamnă că este unul şi acelaşi mesager. Am înţeles aceasta? Aşadar, slujba din Apocalipsa 10.7, prin care se va sfârşi Taina lui Dumnezeu şi slujba prin care va avea loc întoarcerea inimilor copiilor la părinţi, este aceeaşi slujbă. Ce ar trebui să facă taina lui Dumnezeu dacă este încheiată? Ea ar trebui să ne aducă înapoi la Scriptură. Exact înapoi. Unde? Acolo unde au fost apostolii.

Să citim mai departe:

Unu: potrivit Maleahi 4, va întoarce inimile copiilor la părinţi. Doi: El va descoperi tainele celor şapte Tunete din Apocalipsa 10 care sunt descoperirile cuprinse în cele şapte Peceţi. Aceste taine-adevăruri descoperite în mod divin, care vor întoarce pur şi simplu inimile copiilor la părinţii de la Rusalii.”

Isus Hristos este Acelaşi:

Ieri                       prima venire

Azi                         a doua venire

În veci                   a treia venire.

Aş vrea să privim la Azi, adică la a doua venire.

În predica „Acesta este timpul, domnilor?”, fratele Branham a vorbit despre şase vise pe care le-au avut câţiva fraţi, dar există un vis pe care l-a menţionat de mai multe ori, acesta fiind visul lui Junior Jackson.

În visul acesta, Junior Jackson a văzut un munte în formă de piramidă, pe care apa l-a spălat atât de bine încât nu a mai rămas decât piatra goală. Apoi, a văzut ceva scris pretutindeni pe acel multe, iar fratele Branham mergea în jurul lui şi le tălmăcea fraţilor scrisul care se afla pe partea dinafară. Junior Jackson a spus că a văzut în vis că după ce a terminat de tălmăcit sau de explicat toate acele scrieri, fratele Branham a luat ceva ascuţit ca o rangă sau ceva de felul acesta. (Eu aş spune că a luat ceva care se asemăna cu ceea ce i-a căzut în mână în Tragerea a treia, adică o Sabie).

Deci, a luat ceva ascuţit şi a tăiat, a îndepărtat vârful muntelui, Piatra de încheiere, iar când a dat-o la o parte, acolo era o piatră albă. Junior Jackson spunea că Lumina nu a strălucit niciodată asupra acelei pietre.

Aşadar, fratele Branham mergea în jur, iar eu voi aduce nişte citate în care el explică ce făcea acolo.

În predica „Domnilor, acesta este semnul sfârşitului?”, el a spus:

…neprihănirea, sfinţirea… protestanţii! Iar când toate micuţele lor bătălii au lăsat aceste capete libere în Cuvântul lui Dumnezeu, îngerul al şaptelea vine, le adună şi le explică. Înţelegeţi?”

Ce făcea el în vis, în timp ce mergea în jurul muntelui? Explica toate capetele lăsate libere: Sămânţa şarpelui, botezul în Numele Domnului Isus, Dumnezeirea, restituirea darurilor. El mergea în jur şi explica tot Cuvântul scris aflat pe partea dinafară.

Apoi a spus:

Apoi, el încheie şi se aud şapte Tunete.”

Aşadar, când a încheiat legănarea capetelor lăsate libere, au răsunat cele şapte Tunete.

În mesajul „Influenţa” citim:

Puterea lui Dumnezeu, sfârşitul timpului este aici. Îngerul a adunat toate capetele lăsate libere, iar noi suntem aici. Amin.”

Predica „Influenţa” a fost predicată chiar înainte de Peceţi, în data de 12 ianuarie 1963, pentru că Peceţile au fost predicate în martie, adică două luni mai târziu.

În „Influenţa”, el a spus:

Îngerul a adunat toate capetele lăsate libere, iar noi suntem aici. Amin. „Ioan era pe punctul să scrise ce erau acele Tunete, dar El a spus: „Nu scrie, pecetluieşte-le!” Dar în ziua aceea, la răsunetul trâmbiţei acestui al şaptelea şi ultim înger, în epoca a şaptea a Bisericii, epoca Laodicea, Taina lui Dumnezeu, totul despre Dumnezeu, faptul că Dumnezeu nu este mai mulţi, ci un singur Dumnezeu, şi toate celelalte lucruri, trebuie să fie încheiate.

Marile bătălii din trecut au lăsat capetele libere atârnând, dar în această ultimă epocă, totul trebuie să fie învelit împreună. El a spus: „Atunci când răsună aceea, vine jos un Înger care spune: „Nu mai este timp. Va jura pe Cel ce este viu în vecii vecilor că nu va mai fi timp.”

Oh, noi ne aflăm aici, frate şi soră. Noi ne aflăm în acest timp.”

Fratele Branham a trebuit să predice ceea ce a predicat Pavel; el a trebuit să vorbească despre aceste taine, despre toate aceste adevăruri care au fost pierdute, precum sămânţa şarpelui, Dumnezeirea, botezul; a menţionat câteva din acestea, care, aşa cum a spus, „Erau aşezate, se aflau sub Pecetea a şaptea.”

Eu m-am întrebat de munte ori: „Oare despre ce vorbeşte, pentru că toate sunt descoperirea lui Dumnezeu?” Fratele Branham a mers în jurul acelui munte în formă de piramidă, tălmăcind scrisul de pe el, bisericii, fraţilor care se aflau acolo, iar când a terminat aceasta, când au fost legate toate capetele lăsate libere, când a predicat ceea ce a predicat Pavel, în mâna sa a căzut un obiect ascuţit cu care a dat deoparte Piatra de încheiere, iar sub ea se afla ceva pe care nu era scris nimic şi peste care nu a mai strălucit niciodată Lumina. Fratele Branham a legat aceasta de cele şapte Tunete, pentru că atunci când cele şapte Tunete au făcut să se audă glasurile lor, lui Ioan i s-a spus: „Nu scrie!” Toate celelalte lucruri sunt scrise în Biblie, tot ce era scris pe Piramidă, dar pe această Piatră albă nu era scris nimic, iar fratele Branham a spus: „A trebuit să merg în Vest ca să primesc descoperirea celor şapte Tunete.” Aleluia! El legase deja capetele lăsate libere, iar când acestea au fost legate, a venit jos Îngerul. Ce este aceasta? Venirea Domnului. Aleluia!

În „Interval” scrie:

Este o Carte, o Carte tainică. Este Cartea Răscumpărării. Vom ajunge imediat la aceasta. Noi ştim că această Carte a Răscumpărării nu va fi înţeleasă în întregime; mulţi au încercat să facă aceasta de-a lungul a şase epoci ale Bisericii, dar la sfârşit, când îngerul al şaptelea începe să sune taina sa, el leagă toate aceste capete legate pe care au încercat să le lege fraţii săi. Tainele vin jos de la Dumnezeu, ca şi Cuvânt al lui Dumnezeu şi dezvăluie întreaga descoperire a lui Dumnezeu, iar atunci sunt aşezate dumnezeirea şi orice altceva. Vor fi descoperite toate tainele, sămânţa şarpelui şi orice mai este.

Vedeţi, eu nu inventez aceasta, ci este „Aşa vorbeşte Domnul”. Vă voi citi aceasta din Carte: „…în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor”, aceştia fiind prorocii care au scris Cuvântul. La răsăritul celei de-a şaptea epoci a Bisericii, în ultima epocă a Bisericii, toate capetele lăsate libere, care au fost încercate de-a lungul acestor epoci ale Bisericii, vor fi legate împreună.

Când Peceţile sunt rupte şi taina este descoperită, vine jos Îngerul, Mesagerul, Hristos, pune piciorul Său pe pământ şi pe mare, cu un curcubeu deasupra capului.

Acum, ţineţi minte că acest al şaptelea înger este pe pământ în timpul acestei veniri.”

Fratele Branham a spus că Îngerul acela puternic este Hristos, şi tot el a spus că acest Înger trebuie să vină după ce îngerul al şaptelea avea să lege toate capetele lăsate libere, după ce a tălmăcit tot scrisul aflat pe partea dinafară. Abia atunci a putut să vină jos Hristos, iar când a venit El, cele şapte Tunete au făcut să se audă glasurile lor.

Ţineţi minte Apocalipsa 10.1-7! Iar când vine jos şi pune piciorul pe pământ şi pe mare, El strigă şi atunci cele şapte Tunete fac să se audă glasurile lor. Fiind descoperite, cele şapte Tunete ne arată că Hristos este aici. Cele şapte Tunete nu pot răsuna până când nu este El aici, iar El nu a putut veni înainte ca acele capete lăsate libere să fie legate împreună. Acesta este motivul pentru care în visul lui Junior Jackson, el a mers în jurul muntelui şi a tălmăcit scrisul care era pe dinafară, legând toate capetele lăsate libere din Scriptură, care s-au pierdut de-a lungul celor şapte epoci ale Bisericii. Ce făcea el? Ne aducea înapoi la ceea ce a scris Pavel şi la înţelegerea pe care o avea el când a scris aceste lucruri. Apoi, când a încheiat partea aceasta, a îndepărtat vârful şi a spus:

Priviţi la aceasta. Asupra ei nu a strălucit nici o lumină, nu a fost scris nimic pentru că cele şapte Tunete nu au fost scrise. Lui Ioan i s-a spus să nu scrie.”

Apoi, fratele Branham a spus:

Apoi am mers în vest ca să-I întâlnesc pe Îngerii aceia şi să primesc descoperirea celor şapte Tunete”, după care s-a întors înapoi şi le-a predicat. Când le-a predicat? Când a predicat cele şapte peceţi.” De ce am trecut prin toate acestea? Ca să vă spun că Îngerul puternic a coborât, cele şapte Tunete au răsunat, iar noi am primit descoperirea, ceea ce înseamnă că Hristos este aici. Aceasta înseamnă că El S-a întors şi că noi ne aflăm chiar în cea de-a doua venire.

La prima Sa venire, ei erau în venire, umblau în venirea Domnului, se aflau într-o barcă de pescuit cu venirea Domnului. Ei se uitau la minuni în venirea Domnului şi scriau venirea Domnului, iar după aceea, El a început să le explice pildele şi să le spună: „Lor nu le este dat să le cunoască, ci doar vouă v-a fost dată să cunoaşteţi taina Împărăţiei.”

Ce era aceasta? Venirea Lui, iar ei umblau cu El în venire, erau cu El în prima Sa venire. Şi care a fost încheierea, care a fost perioada, semnul de încheiere al primei Sale veniri? Plecarea Sa, înălţarea Sa.

Care este semnul de încheiere? Porţi ale veşniciei, ridicaţi-vă pentru că a venit Împăratul slavei! Ce a făcut El? A luat robia roabă.

Încheierea, punctul de încheiere al primei Sale veniri a fost când El a înviat sfinţii Vechiului Testament, când i-a unit cu Piatra de încheiere şi au mers în slavă. Acesta a fost punctul care s-a pus la prima Sa venire. Când a început? Noi putem stabili aceasta. Prima Sa venire a început cu Avraam, cu Noe, cu Moise. Noi putem stabili aceasta, dar ceea ce a încheiat-o a fost ceea ce am spus adineauri.

Cand a început a doua Sa venire? În ziua de Rusalii, când toţi erau adunaţi în camera de sus. Aleluia! Care va fi sfârşitul celei de-a doua veniri? Când va fi învierea sfinţilor adormiţi şi când ei se vor uni cu Mireasa acestei zile şi-L vor întâlni pe Domnul în văzduh, se vor alătura Pietrei de încheiere şi vor merge în slavă. Acesta va fi sfârşitul celei de-a doua veniri.

Atunci unde suntem noi? Noi suntem în cea de-a doua venire. Tot ce a mai rămas este învierea şi întâlnirea în văzduh; noi suntem chiar aici, în cea de-a doua venire şi nu mai aşteptăm să se întâmple ceva pentru că este aici, se întâmplă.

Noi am fost restituiţi înapoi la acest Cuvânt şi trebuie să-L trăim; El trebuie să Se facă trup în noi, să fie manifestat. Aceasta este slujba noastră. Noi trebuie să-L luăm de pe pagină, să mâncăm Cartea şi să profeţim din nou. De ce? Pentru că El a venit cu o Carte deschisă, nu cu una închisă; a fost închisă timp de două mii de ani, dar a fost deschisă. De ce? Pentru că profetul a mers în jurul piramidei tălmăcind scrierile Cuvântului şi astfel, Îngerul a venit jos cu o Carte deschisă. Îngerul nu a venit jos ca să deschidă Cartea, ci a venit jos cu o Carte deschisă, iar noi trebuie s-o mâncăm. Noi nu trebuie să memorăm versete din Biblie, nici să facem un studiu biblic baptist şi să spunem: „Cartea romanilor cuprinde mântuirea”. Nu vreau să par aspru, dar dacă facem aceasta, arătăm că Ea este o Carte închisă.

Noi ne aflăm aici, am mâncat Cartea deschisă, iar acum trebuie să profeţim din nou. Ce anume? Cartea deschisă, Taina care a fost ascunsă de veacuri, timp de generaţii, dar a fost arătată acum, manifestată sfinţilor. Pe aceasta ne odihnim noi; aceasta este ceea ce a predicat Pavel. Unde ne aflăm noi? În cea de-a doua venire.

În predica „Răsăritul Soarelui” scrie:

Aşa cum Hristos a fost primul dintre toţi profeţii, şi aşa mai departe, care a înviat. Deşi a fost preumbrit în multe locuri, El a fost primul rod al celor care dormeau.

În venirea lui Hristos în Mireasă, în zilele din urmă va trebui să fie un Snop ieşit afară din biserică, ce va fi legănat din nou.”

Aceasta înseamnă că există o venire a lui Hristos în Mireasă. A doua venire este venirea lui Hristos în Mireasă, iar încheierea acestei veniri este plecarea  Miresei. Răpirea Miresei este punctul de încheiere al acestei veniri.

 

 

Ieri                 Mirele

Azi                 Mireasa

În veci             Împreună.

 

În „Căminul viitor” citim:

Isus vine de trei ori. O dată a venit ca să-Şi răscumpere Mireasa, apoi vine să-Şi ia Mireasa, iar la urmă vine cu Mireasa Sa.”

Aş vrea să ne oprim puţin la cuvintele „să-Şi ia Mireasa.”

În „Interval” citim:

El a făcut lucrarea de Răscumpărător înrudit. Ştiţi ce era lucrarea de Răscumpărător înrudit? De a mărturisi înaintea bătrânilor. Vi-l amintiţi pe Boaz, care şi-a dat jos încălţămintea şi aşa mai departe? El a făcut toate acestea acum.

Acum, El vine să-Şi ia Mireasa Sa. Amin. Acum El vine ca Împărat şi Îşi caută Împărăteasa Sa. Amin. Amin. În această Carte se află toată Taina Acesteia învăluită în jur, Şapte Peceţi. Oh, frate! Şapte Peceţi care-L aşteaptă pe El să vină.”

Acum, El vine să-Şi ia Mireasa. Cum vine El să-Şi ia Mireasa? El vine ca Împărat şi Îşi caută Împărăteasa. Ce face El? Strigă nume. Cum face aceasta? Vine cu o Carte deschisă în mâna Sa, iar descoperirea Tainelor din această Carte înseamnă chemarea numelor. De ce Îşi cheamă Împărăteasa? Ca să vină să stea lângă El. Ce face El? Vine să-Şi ia Mireasa, vine să-Şi adune aleşii din cele patru colţuri ale pământului, vine să-i adune împreună, dar nu într-o singură locaţie, ci sub o singură Căpetenie. Şi când îi adună sub o singură Căpetenie, El pleacă cu ei.

În predica „Ce să facem cu Isus care Se numeşte Hristos”, citim:

Acelaşi care a trăit pe pământ în trupul lui Isus Hristos, a venit deasupra poporului Său în zilele din urmă, iar ştiinţa I-a făcut o fotografie. Biserica a văzut lucrările Sale, este identificat pe deplin.”

Am înţeles aceasta? Oh, eu cred că trebuie să înţelegem aceasta, înseamnă că noi avem potenţialul deplin al lui Isus Hristos; înseamnă că toată puterea este la dispoziţia Miresei pentru că în zilele din urmă, Cel care a fost în trupul lui Isus Hristos a venit asupra poporului Său.

În „Unirea invizibilă a lui Hristos” scrie:

Exact la fel ca bobul care a căzut în pământ, Acelaşi Isus în chipul Miresei, aceeaşi putere, aceeaşi Biserică, acelaşi lucru, acelaşi Cuvânt.”

Nu este nici o diferenţă. Dacă aşteptăm venirea Lui şi nu am văzut-o deja, nu vom vedea venirea Sa. Dacă aşteptăm Răpirea şi nu ne aflăm în ea, nu vom ajunge să fim în ea. Dacă aşteptăm învierea şi nu am fost înviaţi, nu vom fi înviaţi. Am înţeles aceasta? Noi nu aşteptăm să se întâmple ceva mistic, iar apoi să spunem: „Acum înţeleg, acum cred!” Nu. Noi trebuie să vedem totul acum, pentru că se întâmplă deja. Majoritatea lucrurilor pe care le aşteptăm, s-au împlinit deja, majoritatea lucrurilor pe care le aşteaptă biserica, s-au înfăptuit, s-au împlinit în întregime, sunt încheiate, iar dacă noi nu le-am văzut deja, nu vom vedea niciodată restul. Dar noi vom vedea restul lucrurilor, pentru că le-am văzut, am văzut venirea Sa, ştim că Îngerul puternic a venit jos şi că El a luat stăpânirea; noi ştim ce înseamnă Norul acela pentru că fratelui Branham i s-a spus: „Răsuceşte-l spre dreapta”, iar după ce l-a răsucit, a spus: „Ce este aceasta? Este Domnul nostru acolo sus!”

Prieteni, acela nu a fost un nor, de aceea este o prostie să aducem argumente cu privire la un nor. Acela nu a fost un nor, ci a fost Domnul nostru. A fost semnul venirii Lui, semnul care se afla în Nor. Dar Norul acela nu avea nici o putere, ci Cel ce vine, Cel pe care Îl reprezenta acel semn, Judecătorul care S-a întors, El are toată puterea. Unde a mers El? El a părăsit tronul Tatălui Său şi a venit să-Şi ocupe propriul Său tron în răscumpăraţii Săi. Aleluia!

Aceasta este povestea, aici ne aflăm noi, iar lumea este judecată chiar acum pentru că El Se află pe tronul Său.

Uitaţi-vă la California. M-am uitat la un articol, nu l-am citit, dar titlul său era: „Anul 2017 a fost anul cel mai costisitor pentru SUA, din cauza dezastrelor naturale.” De ce? Pentru că fecioara este însărcinată, iar contracţiile sunt din ce în ce mai puternice şi mai dese. De ce? Pentru că fecioara este însărcinată şi gata să nască. Ea Îl manifestă pe Hristos; aduce la suprafaţă manifestarea deplină a lui Isus Hristos, iar starea lumii mărturiseşte că suntem pe aproape să naştem. California mărturiseşte că suntem pe punctul să naştem. Ce sunt acestea? Durerile naşterii. De ce? Ce s-a întâmplat când Cel cu perucă albă a venit jos ca Judecător? Fratele Branham a putut să predice „Acuzaţia”. Vedeţi? El nu ar fi avut nici un drept legal să ţină o judecată fără prezenţa Judecătorului, dar când a venit Judecătorul jos, el a avut tot dreptul legal să meargă şi să vorbească „Acuzaţia.” Dar „Acuzaţia” este doar punerea oficială sub acuzare, învinuirea, începerea cazului, nu este sentinţa. Prieteni, cazul se desfăşoară chiar acum.

Dar unde stă Judecătorul? Pe tronul răscumpăraţilor Săi. El S-a întors înapoi şi Se află aici în chipul Miresei. De aceea, lumea aceasta se află în judecată.

Când El S-a întors înapoi şi S-a identificat în profet, profetul a putut să ia o piatră şi s-o arunce în aer, sub călăuzirea lui Dumnezeu, iar când a făcut aceasta, a început un vârtej puternic de vânt, după care a urmat cutremurul care aproape că a ras Alaska de pe hartă. Ce a fost aceasta? Fratele Branham a spus că „Au început judecăţile.” Ceea ce s-a întâmplat acolo a fost o avertizare că a început judecata.

Ce era aceasta? Dovada că a venit Judecătorul şi că acum judecă pământul; pământul acesta se află sub judecată, pentru că Judecătorul este aici. Ceea ce vedem este dovada că El stă pe tronul inimii noastre. De ce se destramă totul? De ce se destramă fiecare naţiune? De ce se destramă tot ecosistemul? Pentru că El, Judecătorul este aici şi face judecata. Aleluia! Iar durerile naşterii sunt dovada. Totul se petrece conform Cuvântului. Durerile naşterii sunt dovada că Judecătorul este aici. Pământul se află sub judecată, politica se află sub judecată; proprietăţile fireşti ale pământului se află sub judecată, oamenii se află sub judecată. De ce? Pentru că noi suntem aici şi pentru că El este aici în noi.

Aş vrea să mai citim ceva din „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită”:

Marea taină a lui Dumnezeu este o taină, un secret. El a păstrat-o ascunsă şi nimeni nu a ştiut nimic despre ea. Nici măcar îngerii nu au înţeles-o. Vedeţi, El nu a descoperit-o, de aceea, sub a şaptea taină, când a fost deschisă Pecetea a şaptea, acolo a fost o tăcere. Când a fost Isus pe pământ, ei au dorit să ştie când va veni El, dar El a spus: „Nici Fiul Însuşi nu ştie când se va întâmpla.” Vedeţi, Dumnezeu are aceasta în întregime pentru El Însuşi. Este o taină. De aceea, a fost în cer o tăcere de o jumătate de ceas şi cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor, iar lui Ioan i s-a interzis să scrie. Vedeţi, venirea Domnului.”

Ce au spus cele şapte Tunete? Venirea Domnului. Aleluia!

În Pecetea a şaptea scrie:

Aţi observat? Deschiderea acestei a şaptea Peceţi este de asemenea o triplă taină. Despre aceasta am vorbit şi voi vorbi: este taina celor şapte Tunete. Cele şapte Tunete din cer vor desfăşura această taină. Va fi exact la venirea lui Hristos pentru că Hristos a spus că nimeni nu va şti când Se va întoarce El.”

Nimeni nu va şti când Se va întoarce El, pentru că acest lucru a fost ţinut ascuns.

Noi ştim că fratele Branham a avut acea vedenie în care s-a văzut la pescuit. El a aruncat undiţa şi a făcut prima Tragere încercând să prindă peştele curcubeu; a făcut şi a doua Tragere, dar a greşit pentru că a tras prea repede. Atunci a încercat să aranjeze firul, iar îngerul i-a spus: „Nu lăsa ca firul să se încâlcească în vremuri ca acestea.” Apoi El i-a spus: „Tu ai explicat prea mult aceasta, dar Tragerea a treia nu o vei mai explica.” De ce? Pentru că este o Taină.

Fratele Branham a avut vedenia cu Cortul, în care a văzut cum oamenii intrau într-o cămăruţă, aceasta fiind Tragerea a treia, Pecetea a şaptea, totul. Ei intrau într-o cameră şi în ei se schimba ceva pe deplin, ieşeau afară întregiţi. Dacă înainte erau infirmi, ieşeau afară întregiţi, iar când erau întrebaţi: „Ce s-a întâmplat acolo?”, ei răspundeau: „Nu ştiu, nu înţeleg.” De ce? Este o taină. Totul trebuie să fie o taină, iar când fratele Branham a predicat Pecetea a şaptea, a ajuns la ea şi a spus: „Mă simt cercetat să mă opresc chiar aici.” De ce? Pentru că i se spusese să nu o explice, i se spusese: „Aceasta nu va fi o apariţie publică.”

Prima Tragere a fost o apariţie publică, a doua Tragere a fost o apariţie publică, dar Tragerea a treia care este deschiderea Cuvântului, descoperirea Cuvântului, venirea Domnului, nu va fi o apariţie publică, ci va fi ceva intim. Pentru cine va fi ceva intim? Pentru Mireasa lui Isus Hristos. Ea va avea parte de Tragerea a treia, Ea este peştele curcubeu, Ea este cea care va vedea prima şi a doua Tragere, iar când va veni Tragerea a treia, va muşca şi va fi prinsă în cârlig, pentru că Ea va recunoaşte: „Aceasta este descoperirea celor şapte Tunete, aceasta este piatra albă peste care nu a strălucit niciodată Lumina.” Ce este aceasta? Este venirea Domnului şi este o taină. Încă nu este o apariţie publică, cei de afară nu ştiu nimic despre ea.

Când Pavel a încercat să le spună despre ea, ei nu l-au crezut; când Petru a predicat-o în mod deschis în Sinedriu, ei nu l-au crezut pentru că a fost o apariţie intimă. Noi putem merge să le spunem oamenilor exact ceea ce este, dar ei nu vor crede pentru că nu este o apariţie publică. Este intimă, este o descoperire pentru Mireasă. Ea ştie că Îngerul puternic a coborât, ştie că cele şapte Tunete au fost descoperite, ştie că Domnul S-a întors înapoi în chipul Miresei. Ea ştie că noi ne aflăm în cea de-a doua venire şi că tot ce a mai rămas este încheierea venirii Sale: învierea sfinţilor adormiţi, schimbarea trupului şi întâlnirea în văzduh.

Restul lumii poate aştepta orice doreşte, dar noi ştim exact ce aşteptăm. Noi nu căutăm nimic, ci mergem înapoi, acolo unde au început apostolii. Noi umblăm în descoperirea despre care a vorbit Pavel când a spus: „Această taină care a fost ascunsă de veacuri, generaţie după generaţie, a fost făcută cunoscută acum tuturor naţiunilor.”

Credeţi că au cunoscut-o toate naţiunile? Nu, ci doar cei aleşi.

Prieteni, noi mergem înapoi, chiar în Noul Testament şi Îl citim ca şi cum ar fi fost scris astăzi. De ce? Pentru că El a fost scris pentru a doua Eva, pentru Pomul Mireasă restituit care se va întoarce înapoi. Ea, cea care a acceptat Cuvântul, Se va întoarce înapoi ca să se confrunte cu ce s-a confruntat prima Eva, dar spre deosebire de prima Eva, a doua Eva nu va mai lăsa Cuvântul să cadă; Ea este rânduită să nu facă aceasta, ci va primi Cuvântul deplin şi va intra exact înapoi în Eden. Aici suntem noi.

Prieteni, dacă aşteptăm venirea Lui şi nu o vedem, nu o vom mai vedea niciodată, de aceea, faceţi ceea ce a spus fratele Branham: „Mai presus de toate, rugaţi-vă pentru descoperire.”

În „Răsăritul Soarelui” scrie:

Puterea de aducere la Viaţă a venit la noi ca să deschidă cele şapte Peceţi.

El este Cel care a deschis acele Peceţi, El este acele Peceţi pentru că tot Cuvântul lui Dumnezeu este Hristos, iar Hristos este Peceţile care au fost deschise. Atunci ce este deschiderea Peceţilor? Descoperirea lui Hristos.

Cei şapte Îngeri au reprezentat cele şapte Biserici în întregime, iar noi nici măcar nu am putut vedea aceasta. Ei L-au văzut şi au făcut fotografia, nu noi. Şi iată-L acolo, iată-L stând acolo, Judecătorul suprem, arătând că El este Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Ce identificare! Puterea de aducere la Viaţă a făcut aceasta pentru noi.

Puterea de aducere la Viaţă ne îngăduie să vedem venirea Sa.”

De ce putem spune aceste lucruri la un milion de oameni şi numai câţiva vor înţelege, vor vedea? Pentru că Puterea de aducere la Viaţă ne îngăduie să vedem venirea Sa. Noi nu o putem vedea prin raţionament intelectual, nici prin învăţături şi scheme grafice, ci doar prin descoperire. Puterea de aducere la Viaţă vine în noi, aducând acea sămânţă la Viaţă, descoperirea asupra Cuvântului şi ne îngăduie să vedem venirea Sa. De ce? Pentru că nu va fi o arătare publică. Noi trebuie să intrăm singuri în cămăruţa aceea şi să primim descoperirea cu privire la ce este aceasta. Trebuie să intrăm acolo singuri şi să ieşim afară schimbaţi. Aleluia!

Nădăjduiesc că acum vom citi Noul Testament altfel. El a fost scris pentru noi ca să-L manifestăm, să-L trăim, să se facă trup în noi.

Eu Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că ne-a fost restituit nouă şi că ştim ce facem. Slăvit să fie Domnul Amin!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *