CHAD LAMB – EA este biruinta LUI

Să deschidem Bibliile la Marcu capitolul 4:

„Isus a început iarăşi să înveţe pe norod lângă mare. Fiindcă se adunase foarte mult norod la El, S-a suit şi a şezut într-o corabie, pe mare; iar tot norodul stătea pe ţărm lângă mare.
Apoi a început să-i înveţe multe lucruri în pilde; şi, în învăţătura pe care le-o dădea, le spunea:
„Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene.
Pe când semăna, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: au venit păsările şi au mâncat-o.
O altă parte a căzut pe un loc stâncos, unde n-avea mult pământ: a răsărit îndată, pentru că n-a dat de un pământ adânc,
dar, când a răsărit soarele, s-a pălit şi, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat.
O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, au înecat-o şi n-a dat rod.
O altă parte a căzut în pământ bun: a dat rod, care se înălţa şi creştea; şi a adus una treizeci, alta şaizeci şi alta o sută.”
Apoi a zis: „Cine are urechi de auzit să audă.” (v.1-9).

Aş vrea să ne oprim la aceste versete pentru că subiectul meu de astăzi este: „EA este biruinţa Lui”.
Aşadar, Isus a ieşit şi a început să înveţe mulţimile în pilde, pentru că învăţătura Sa se baza pe pilde. Astfel, aici avem Pilda Semănătorului care a ieşit să semene sămânţă şi putem vedea că au existat tot felul de locuri în care a căzut această sămânţă. Ea nu a căzut numai în pământ bun, ci şi în alte locuri: între spini, pe un loc stâncos sau lângă drum. Eu nu mă voi opri la aceasta, ci aş vrea să mergem mai departe şi să ne oprim la cuvintele spuse de Isus: „Cine are urechi de auzit să audă.”
Toţi cei care se aflau acolo au auzit ce a spus El, dar Isus nu se referea la urechea firească şi la o auzire firească, ci la înţelegerea a ceea ce spune Duhul în această Pildă.
Apoi, textul merge mai departe, iar începând de la versetul 10 citim:

„Când a fost singur, cei ce erau în jurul Lui, împreună cu cei doisprezece, L-au întrebat despre pilde.
„Vouă”, le-a zis El, „v-a fost dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei ce sunt afară din numărul vostru, toate lucrurile sunt înfăţişate în pilde…” (v. 10-11).

Să ne întoarcem şi să privim aceasta mai îndeaproape.
El vorbea unui grup ales pentru că a spus: „Vouă”, le-a zis El, „v-a fost dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu.” Vedeţi, Isus nu a spus „tainele”, ci „taina Împărăţiei lui Dumnezeu.” Aşadar, există un grup ales care se află aici pe pământ, care are urechi să audă taina Împărăţiei lui Dumnezeu. Amin!

„pentru ca , măcar că privesc, să privească şi să nu vadă şi, măcar că aud, să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu şi să li se ierte păcatele.” (v. 12).

Acesta este un text uimitor pentru că dacă ei ar fi auzit, ar fi văzut şi ar fi crezut ceea ce a spus El, ar fi trebuit să le ierte păcatele. De ce? Pentru că iertarea păcatelor se bazează pe credinţa în Cuvânt. Dacă ar fi auzit ceea ce a spus El, ar fi acceptat şi ar fi crezut, iar atunci ar fi fost convertiţi, dar Pilda nu a fost dată pentru ca ei să fie convertiţi. Vedeţi? De aceea avem totul sub forma unei taine sau a unei Pilde.

„El le-a mai zis: „Nu înţelegeţi pilda aceasta? Cum veţi înţelege atunci toate celelalte pilde?” (v. 13).
De aici aş vrea să-mi dezvolt subiectul.
Deci, El a spus: „Nu înţelegeţi pilda aceasta? Cum veţi înţelege atunci toate celelalte pilde?”
De ce spunea aceasta? Pentru că aceasta este o Pildă esenţială, una dintre principalele Pilde, iar dacă nu o puteţi înţelege pe aceasta, nu le veţi înţelege nici pe celelalte.

„Semănătorul seamănă Cuvântul.
Cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută lângă drum sunt aceia în care este semănat Cuvântul, dar, după ce l-au auzit, vine Satana îndată şi ia Cuvântul semănat în ei.
Tot aşa, cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută în locurile stâncoase sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie,
dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la o vreme şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.
Alţii sunt cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută între spini; aceştia sunt cei ce aud Cuvântul,
dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul şi-l fac astfel neroditor.
Alţii, apoi, sunt înfăţişaţi prin sămânţa căzută în pământ bun. Aceştia sunt cei ce aud Cuvântul, îl primesc şi fac rod: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.” (v. 14-20).

Din cele spuse de Domnul Isus, noi trebuie să înţelegem mai întâi această Pildă, apoi vom înţelege taina Împărăţiei lui Dumnezeu, pentru că taina Împărăţiei lui Dumnezeu se aseamănă cu un Semănător care a ieşit să semene. Ce semăna El? Cuvântul. Şi ce observăm? Că pe măsură ce Cuvântul este răspândit pretutindeni, nu numai în pământ bun, ci pretutindeni, există un singur loc care poate primi acea Sămânţă şi în care ea poate creşte şi rodi, pentru că scopul urmărit de Semănător este rodul. Înţelegeţi?
Nu este important faptul că vine la viaţă, pentru că există mai multe locuri în care sămânţa a căzut, a venit la viaţă, a răsărit şi a început să crească. Nu contează că a germinat, că s-a răspândit în locuri stâncoase sau că a crescut între spini. Singurul lucru care contează este dacă rodeşte din nou Cuvântul original, dacă se întoarce la roadele originale care au existat atunci când s-a coborât în pământ. Când acea Sămânţă va creşte şi se va manifesta, Ea va arăta Sămânţa originală care a fost pusă în pământ. Aceasta este Taina Împărăţiei lui Dumnezeu.
Noi am văzut că există un pământ care este pregătit, care este deja lucrat, un pământ bun care nu este pietros şi nu are spini şi mărăcini, un pământ pus deoparte, dar Sămânţa trebuie să ajungă pretutindeni. Vedeţi? Sămânţa va cădea pretutindeni, dar există un singur loc rânduit pentru Ea mai dinainte, nu pentru a veni la viaţă pentru că Ea va veni la viaţă pretutindeni, ci există un singur loc în care Sămânţa va parcurge tot ciclul şi va ajunge la seceriş pentru a arăta exact ca Sămânţa care a coborât în pământ.
Astfel, Isus a spus: „Dacă nu înţelegeţi Pilda aceasta, cum le veţi înţelege pe celelalte?”
De ce a spus aceasta? Pentru că aceasta este ceea ce s-a întâmplat timp de mii de ani pe pământ, este Cuvântul care este semănat şi care a căzut în toate aceste feluri diferite de pământ, dar există un pământ rânduit mai dinainte să primească această Sămânţă şi să rodească roadele de la început. Aceasta este taina aceste Pilde, dar dacă nu o înţelegem, nu vom înţelege nici o Pilda.
Să mergem în Luca 17.20-21:

„Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile.
Nu se va zice: „Uite-o aici” sau „Uite-o acolo!” Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”

Fariseii L-au întrebat: „Cum şi când va veni Împărăţia lui Dumnezeu?”, dar El le-a zis: „Ea nu va veni astfel încât să o vedeţi, nu există o dată stabilită în calendar, ci ea vine fără să izbească privirile. De ce? Pentru că Împărăţia lui Dumnezeu vine în voi.”
În „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită” citim:
„Observaţi! El este Capul Trupului care a ieşit din păcat şi din necredinţa în Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta acuză fiecare denominaţiune, fiecare crez. Vedeţi? Necredinţa în Cuvântul care este El Însuşi, Cuvântul vieţii. Înţelegeţi? Numai Cuvântul are Viaţă. Orice alt cuvânt este un hibrid. Indiferent cât de mult se aseamănă cu El, nu este Cuvântul.
Cuvântul rodeşte propria Sa Viaţă.”
Noi trebuie să înţelegem că „Cuvântul rodeşte propria Sa Viaţă.” Vedeţi? Nu pământul este cel care rodeşte roadele, ci „Cuvântul rodeşte propria Sa Viaţă.” Dar este nevoie de un anumit fel de pământ, iar când Cuvântul se înrădăcinează acolo, produce propria Sa Viaţă.
„Cuvântul rodeşte propria Sa Viaţă, pe care Eva a schimbat-o pentru cunoştinţa personală. Vedeţi ce a făcut biserica de astăzi prin înţelegerea unui om? Moise a avut o înţelegere mare despre Dumnezeu, dar când s-a întâlnit cu Rugul care nu se mistuia, şi-a văzut greşeala. Rugul care nu se mistuia avea ceea ce îi lipsea lui Moise. Cuvântul are ceea ce le lipseşte denominaţiunilor.”
Aş vrea să mergem la Ioan 1.1, ca să aşezăm o temelie pentru direcţia în care vom merge să punem toate piesele la loc.
„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
El era la început cu Dumnezeu.
Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.
În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.”
Fratele Branham merge mai departe şi spune în „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită”:
„El este primul Rod al învierii.” Este adevărat? (Adunarea spune: „Amin!”). Fiţi atenţi! Atunci ce este El? „El este Capul trupului, care este Biserica Sa, Mireasa.”
Apoi, Trupul-mireasă trebuie să urmeze Capul, pentru că face parte din învierea Sa şi din taină.”
Amintiţi-vă că în Apocalipsa 10.7 există o singură taină: taina lui Dumnezeu care a fost descoperită, iar în Pilda pe care tocmai am citit-o, Isus a încercat să-i facă pe ucenici să înţeleagă Taina Împărăţiei lui Dumnezeu. Nu tainele, ci taina. Astfel, în Apocalipsa 10.7 vedem că va exista o descoperire a tainei lui Dumnezeu. Amin! Iar noi ştim că această taină este Hristos. El este taina lui Dumnezeu descoperită, iar Mireasa face parte din Mire, deci face parte din taină. Amin!
Fratele Branham ne-a spus că trebuie să ne vedem pe noi înşine în Scripturi şi ne putem vedea în Apocalipsa 10.7. Suntem chiar acolo şi facem parte din taină. Amin!
Ioan ne vorbeşte în Ioan 1 despre Cuvânt, despre faptul că Cuvântul vine, că El este cu Dumnezeu, că El este Dumnezeu, că toate lucrurile au fost făcute prin Cuvânt, şi Cuvântul este Viaţa, iar Viaţa este Lumina oamenilor. Vedeţi, nu există Viaţă în afara Cuvântului. Acest lucru este foarte important de înţeles, pentru că Cuvântul despre care vorbeşte El aici este Logosul. Aceasta este ceea ce a ieşit din gândul lui Dumnezeu şi a fost exprimat. Este Gândul cu Cuvântul, cu exprimarea, cu ideea, cu înţelegerea intenţiei lui Dumnezeu când a exprimat acest Cuvânt.
Aici, în Ioan 1, noi avem descoperirea deplină a Cuvântului, iar în El este Viaţa. Acesta este singurul loc în care este Viaţă, iar acea Viaţă este Lumina oamenilor. Astfel, noi nu putem amesteca Cuvântul cu altceva pentru că El este un Cuvânt curat, o Viaţă curată, iar dacă începem să-L amestecăm cu idei omeneşti, sau cu o înţelegere denominaţională, nu mai poate fi Viaţă pentru că noi nu putem amesteca Viaţa cu moartea. Ceea ce vine din gândul unui om este moarte pentru că mintea noastră este căzută. De aceea, noi trebuie să avem gândul lui Hristos. Înţelegeţi? Mintea noastră este o minte căzută, de aceea omul poate lua Cuvântul din Scriptură şi să înţeleagă greşit ce a vrut să spună Dumnezeu, aşa că acel Cuvânt nu va rodi Viaţă, ci moarte pentru că este amestecat. Dar Cuvântul original care a ieşit de la Dumnezeu este Viaţă.
Acesta este motivul pentru care fratele Branham a spus: „În denominaţiuni nu există Viaţă”, şi a adăugat: „Nimic nu va veni la Viaţă înafară de acest Mesaj.” El nu era arogant sau răutăcios, ci şi-a înţeles locul în Scriptură şi ştia exact ce spune. Nu era aroganţă, nu era răutăcios faţă de denominaţiuni, ci spunea un adevăr fundamental al Scripturii. Aşadar, nimic înafară de acest Logos, de acest Cuvânt, de Hristos care a ieşit de la Dumnezeu şi S-a arătat, nu va veni la Viaţă.
Nu contează dacă vecinul vostru sau altcineva este sincer cu adevărat şi voi îl iubiţi mult, poate harul îi va da şi lui o ocazie, deci nu spun că nu poate veni în Împărăţie, noi nu-l putem exclude, dar nu poate fi parte din taină dacă nu vine la Viaţă, la Viaţa originală, prin Cuvântul original. Înţelegeţi? Eu nu spun că Dumnezeu nu poate avea ceva pentru el, dar nu este parte din taină, din Hristos care este taina lui Dumnezeu descoperită, pentru că singura cale prin care poate face parte din ea este să fi făcut parte din El încă înainte de întemeierea lumii. Înainte să fim exprimaţi pe acest pământ, noi a trebuit să facem parte din acea taină, pentru că nimic nu va veni la Viaţă înafară de aceasta.
Acesta este motivul pentru care Cuvântul a trebuit să fie restituit în zilele noastre, pentru că Cuvântul amestecat cu ideile omeneşti a continuat să producă moarte şi mai multă moarte şi mai multă moarte, iar Singurul care putea birui acea moarte este Cel care a venit jos şi a fost Cuvântul original făcut trup, pentru că atunci când Cuvântul original S-a făcut trup, El a biruit moartea pentru că nu a mai existat hibridare, nu a mai fost amestecat.
Aşadar, Cel care a biruit moartea este acum într-un Trup alcătuit din mai multe mădulare şi biruieşte moartea prin manifestarea aceluiaşi Cuvânt.
„Trupul Mireasă trebuie să urmeze Căpetenia pentru că face parte din învierea Sa şi din taină. Este imposibil ca Trupul să nu-L urmeze pentru că este parte din Taina lui Dumnezeu. Şi aşa cum Dumnezeu S-a descoperit pe El Însuşi aici şi L-a ridicat prin Cuvânt, tot aşa El îşi ridică Biserica prin acelaşi Cuvânt. Este parte din taina Sa întreită.
Aşa cum Capul a fost ridicat din mormânt, la fel trebuie să-L urmeze şi Trupul înapoi în Eden. Capul Familiei, Bărbatul, Mirele; iar Mireasa, fiind Trupul Mirelui, trebuie să-L urmeze pentru că El este Capul. Capul este descoperit şi a venit înapoi cu Viaţa veşnică, iar Trupul trebuie să-L urmeze, pentru că din nou este Soţul şi Soţia.”
Prieteni, Norul la care a privit fratele Branham înseamnă foarte mult pentru noi, pentru că Acela este semnul venirii Sale, este Capul care a venit jos, divinitatea supremă, plinătatea Domnului care S-a întors din nou în Biserică. El a fost separat, pus deoparte prin crezuri, dogme şi învăţături omeneşti, dar acum, la sfârşitul timpului, va fi eliberat din nou în biserica Sa prin Mesajul timpului de seară. Şi ce aduce înapoi? Viaţa care era Lumina oamenilor, Logosul, Cuvântul din Ioan 1.1. Viaţa veşnică S-a întors înapoi în Biserică; învierea s-a întors înapoi în Biserică, răpirea s-a întors înapoi în Biserică; Cuvântul S-a întors înapoi în Biserică. De ce? Pentru că S-a întors Capul înapoi. El a fost îndepărtat şi pus deoparte, dar când S-a întors înapoi, a arătat că Ioan 1, ceea ce s-a întâmplat în Biserică la început, s-a întors din nou în Biserică. Aleluia! Ştiţi ce înseamnă aceasta? Că tot Potenţialul este aici, că tot ceea ce avem nevoie este chiar aici. Amin!
Să citim mai departe:
„Capul este descoperit şi a venit înapoi cu Viaţa veşnică, iar Trupul trebuie să-L urmeze pentru că este din nou Soţul şi Soţia.
Cât timp sunteţi însărcinaţi cu Acelaşi Cuvânt, care este Trupul Său, voi aţi luat Trupul Său, aţi devenit El. Când aţi luat Cuvântul. Nu un crez, ci Cuvântul.
Nu ar fi acesta un subiect pentru după-amiază ca să mergem mai departe? Nu ar fi minunat? Vedeţi? Gândiţi-vă la aceasta acum.
Aşadar, Trupul nu poate recunoaşte… Să nu pierdeţi aceasta. Trupul nu poate recunoaşte o altă Căpetenie decât Cuvântul, deoarece Capul este conectat cu Trupul, iar Capul este Cuvântul; şi este acelaşi Cuvânt, un singur Cap.”
Să mergem în Mate 4.3-4:
„Ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.”
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
Noi cunoaştem acest verset şi am mai vorbit despre el, dar ascultaţi: „Omul nu trăieşte numai cu pâine.”
Pâinea poate susţine viaţa voastră firească, dar nu poate susţine viaţa voastră duhovnicească. Înseamnă că omul nu poate trăi numai cu pâine, ci dacă doreşte să trăiască, el trebuie să trăiască cu „orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (În limba engleză, acest verset este tradus: „cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”). Aşadar, pentru a avea Viaţă este nevoie de fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Nu de 90% sau de 99% din Cuvintele Sale, ci este nevoie de fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Cu aceasta trebuie să trăiască omul. De aceea, Mireasa trebuie să ajungă în punctul în care nu va mai face nici un compromis cu privire la Cuvânt, pentru că nouă ne-a fost restituit întregul Cuvânt, dar nu ca să ne jucăm cu El, ci ca să venim în supunere faţă de Capul nostru, pentru că Trupul trebuie să urmeze Căpetenia, iar Căpetenia S-a întors. Cine s-a întors? Plinătatea Cuvântului, Capul, iar Mireasa trebuie să-L urmeze. Ea nu trebuie să-L ia şi să-L amestece cu propriile sale păreri sau cu tradiţia unei familii, aşa cum am procedat noi cu Mesajul timp de cincizeci de ani. Toate acestea trebuie să moară, iar noi trebuie să ne întoarcem la Cuvânt şi numai la Cuvânt, şi să urmăm adevărata Căpetenie, care este întoarcerea Cuvântului. Adică? Fiecare Cuvânt. Cu ce trebuie să trăiască omul? Cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.
În predica „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită”, citim:
„Atunci, Căpetenia noastră este o Împărăţie, pentru că Biblia, Isus spune: „Împărăţia lui Dumnezeu este în voi.”
Norul care a apărut în anul 1963 în Arizona, este semnul venirii Căpeteniei noastre. Ce este aceasta? Cel cu perucă albă, Împăratul, Judecătorul suprem, divinitatea supremă. Este plinătatea Cuvântului care S-a întors în Biserică. Aceasta este Căpetenia noastră, iar Căpetenia este o Împărăţie, Împărăţia Cuvântului restituit. Împărăţia lui Dumnezeu este în voi. Ce este Împărăţia? Căpetenia care S-a întors înapoi la Mireasă, aceasta este Împărăţia, şi ea este în voi. De aceea, voi nu mă puteţi respinge pe mine şi nici eu nu pot să vă resping pe voi; de aceea, noi nu putem merge să facem o denominaţiune, pentru că nu putem respinge Împărăţia, iar Împărăţia a venit jos, la o Mireasă alcătuită din mai mult mădulare. Şi ce este aceasta? Cuvântul făcut trup, Hristos.
„Biblia, Isus spune: „Împărăţia lui Dumnezeu este în voi.” Împărăţia! Noi nu suntem o denominaţiune, ci aparţinem unei Împărăţii, iar Împărăţia este Cuvântul lui Dumnezeu făcut Duh şi Viaţă în propria noastră viaţă, aducând în această zi la împlinire fiecare făgăduinţă, aşa cum s-a întâmplat în ziua în care Cuvântul şi Dumnezeu au fost Una.”
„Împărăţia este Cuvântul lui Dumnezeu făcut Duh şi Viaţă în propria noastră viaţă.” Dacă Cuvântul care a fost restituit nu a venit cu Duhul şi Viaţa pentru a rodi aceeaşi Viaţă care era în Isus Hristos, aceea nu este Împărăţia.
Puteţi crede Mesajul oricât vreţi voi, pentru că dacă nu rodiţi şi nu trăiţi Mesajul, dacă nu arătaţi Semnul, aceasta nu este Împărăţia. Dacă încă mai trăiţi în curvie, pornografie, etc, aceea nu este încă Împărăţia, pentru că Împărăţia trebuie să fie Duh şi Viaţă în viaţa voastră. Apoi, acel Duh şi Viaţă trebuie să vă aducă viaţa la supunere şi ascultare de Cuvânt. Aleluia! Poate aceasta vă face să vă simţiţi inconfortabil pe unii dintre voi, dar puterea a fost restituită Bisericii, nu pentru o viaţă de compromis, nu pentru o viaţă de credinţă de 95%, ci a fost adusă înapoi pentru ca Viaţa originală să fie trăită de cei care au fost răscumpăraţi. Aleluia!
„Astăzi, Cuvântul şi Dumnezeu sunt una în Biserica Sa, făcându-L Căpetenia Trupului care a fost răscumpărat, pentru a aduce Mesajul în ultima zi; ca să fie ridicaţi din morţi în înviere, să se restituie şi să meargă înapoi la început, în grădina Eden, ca şi Adam şi Eva. Taina întreită a lui Dumnezeu, Trupul Său.
…Înţelegeţi ce vreau să spun? El a început să dea Viaţă Trupului Său pe care L-a răscumpărat. Lucrarea de mijlocire s-a încheiat, iar El Îşi aduce Viaţa Sa în Trup, într-o legitimare de răpire.”
„El a început să dea Viaţă Trupului Său.”
Fratele Branham a predicat aceasta chiar după Peceţi. A predicat Peceţile în luna martie, iar în luna iulie a predicat „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită.”
Şi ce a spus aici? „El a început să dea Viaţă Trupului Său pe care L-a răscumpărat. Lucrarea de mijlocire s-a încheiat.” De ce? Pentru că noi ne aflăm în slujba, în lucrarea de pretindere, acum El a venit ca să pretindă, ca să intre în posesia pretenţiei Sale, „El Îşi aduce Viaţa Sa în Trup”. Cum Îşi aduce Viaţa Sa în Trup?
Ioan 1.1: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu”, apoi scrie: „În El era Viaţa”. Cuvântul făcut trup este Viaţa, iar acum El Îşi aduce Viaţa în Trupul Său, pentru că Şi-a adus Cuvântul înapoi în Trupul Său.
„…Credeţi că mi-am ieşit din fire? Nu. Noi avem răspunsul pentru diavolul: „Nu eu sunt cel ce trăiesc, ci Hristos Cuvântul trăieşte în mine!” Nu este părerea mea, este Puterea Sa. Nu este părerea mea, este Cuvântul Său. El a făgăduit aceasta şi iat-o aici. El a spus că va fi aici şi iat-o! Noi avem răspunsul Său.”
Ce spune fratele Branham? Nu este puterea mea, voia mea, abilităţile mele, părerea mea, ci este ceea ce a făcut El. Tot ce pot să fac eu este să mă predau Lui.
„Hristos a înviat şi a plătit preţul pentru răscumpărarea noastră. Dumnezeu S-a manifestat în Hristos şi a dat acel trup şi Sângele, pentru ca Viaţa să poată veni prin Sânge şi Trupul să fie răscumpărat, iar Dumnezeu să poată manifesta în acest Trup răscumpărat, Cuvântul Său pentru această zi, aşa cum a făcut-o în ziua aceea.”
Aş vrea să frângem puţin această frază:
„Dumnezeu S-a manifestat în Hristos şi a dat acel trup şi Sângele.” Aşadar, Dumnezeu a venit în trupul de carne al lui Isus Hristos şi ne-a dat trupul şi Sângele Său ca preţ al răscumpărării. Am înţeles aceasta?
„pentru ca Viaţa să poată veni prin Sânge…” Nu este Sângele, ci este Viaţa. Noi putem vorbi despre sânge, dar dacă vorbim despre partea chimică ce s-a vărsat pe pământul Iudeii, care s-a întors în elementele din care a fost făcut, pierdem toată ţinta. Este vorba de Viaţa care era în acel Sânge.
„…şi Trupul să fie răscumpărat.” Aici nu este vorba de trupul lui Isus, ci de la nostru.
„…iar Dumnezeu să poată manifesta în acest Trup răscumpărat, Cuvântul Său pentru această zi, aşa cum a făcut-o în ziua aceea.”
Noi privim aici la întregul scop al răscumpărării. Dumnezeu nu a venit jos pentru că i-a fost milă de omenirea pierdută sau pentru că l-a văzut pe om în starea rea în care se afla. El nu a spus: „Eu pot să le dau Viaţa Mea acestor făpturi sărmane şi astfel vor fi salvate”. Nu acesta a fost scopul răscumpărării, ci scopul răscumpărării a fost să ne aducă înapoi. Dumnezeu ne-a răscumpărat pentru că acesta era Planul Său încă înainte de întemeierea lumii, pentru că noi eram parte din El înainte de întemeierea lumii. Astfel, El ne-a răscumpărat pentru că trebuia să facă aceasta, pentru că El nu Se putea pierde pe El Însuşi. El trebuia să Se răscumpere pe El Însuşi pentru că Dumnezeu nu poate fi pierdut.
Acum noi putem înţelege Jertfa şi răscumpărarea, că El a venit jos pentru a aduce înapoi ceea ce era pierdut, pentru a readuce totul la stare originală, pentru a aduce înapoi moştenirea lui Dumnezeu aflată în ruine, ca s-o pună în locul rânduit pentru ea de la început. Acesta este scopul răscumpărării, iar prin împlinirea acestui scop, El face două lucruri:
Dumnezeu readuce totul înapoi, iar în acest proces mai face ceva: distruge pentru totdeauna lucrările diavolului.
Când Dumnezeu S-a arătat în Hristos, El a dat acel trup şi acel Sânge pentru ca Viaţa lui Isus Hristos să poată veni prin Sânge şi să răscumpere trupul pierdut. Aşadar, voi sunteţi răscumpăraţi când Viaţa vine înapoi în trupul vostru, Viaţa care era în Sânge, nu Sângele, nu partea chimică.
Dacă ziceţi: „Eu sunt spălat prin Sânge.” Cum? Sau: „Eu sunt acoperit de Sânge.” Cum? Voi nu mai aveţi Sângele firesc, elementele care s-au scurs din venele Sale, dar când a curs acel Sânge, în El era o Viaţă, iar aceea a fost Viaţa deplin manifestată a lui Dumnezeu. Astfel, după ce a fost dată acea Viaţă, prin ispăşirea făcută de Sânge, Ea se poate întoarce înapoi într-un popor. Sângele a fost vărsat ca să fie dată Viaţa, pentru ca Ea să se poată întoarce să răscumpere înapoi o parte din pământ şi să-Şi pretindă posesiunea asupra lui. Aceştia suntem noi, voi şi eu.
„Observaţi! Motivul morţii Sale şi biruinţa Sa este Cuvântul legitimat în Trupul Său.”
Cu alte cuvinte, învierea Sa după suferinţa de la Calvar nu a fost biruinţa Sa deplină. Ea a fost doar o parte din biruinţa Sa, nu biruinţa Sa totală. Dar care este biruinţa Sa totală? „Motivul morţii Sale şi biruinţa Sa este Cuvântul legitimat în Trupul Său”, adică în voi şi în mine.
Acum, înţelegem de ce a murit El. Pentru ca Cuvântul Său legitimat să fie în Trupul Său, în Mireasă, astfel ca Ea să poată trăi aceeaşi Viaţă pe care a trăit-o El. De ce? Pentru că Eva trebuia să fie răscumpărată. El a trebuit s-o răscumpere. A trebuit să fie o a doua Eva care să se întoarcă înapoi în locul din care a căzut Eva, pentru că aşa cum a venit la desăvârşire prima parte a Capodoperei, a trebuit să vină la desăvârşire şi partea a doua. Dacă El s-ar fi coborât în mormânt, ar fi înviat, iar după aceea ar fi mers mai departe, nu s-ar fi realizat toată lucrarea de răscumpărare, ci a trebuit s-o aducă pe Femeie înapoi, în acelaşi loc în care a fost şi El. Potrivit Scripturii, Adam nu a păcătuit, însă el a ieşit afară cu soţia sa, ca s-o salveze. Dar prin faptul că a ieşit cu ea, nu a putut s-o aducă niciodată înapoi în grădina Eden. El a putut ieşi cu ea ca să nu fie nimicită de Dumnezeu, ceea ce a provocat căderea omului, dar nu a putut s-o aducă înapoi. Înţelegeţi? Dacă ar fi putut s-o răscumpere, Adam ar fi adus-o imediat pe Eva înapoi în Eden.
Aşadar, Adam nu a putut face răscumpărarea. El a putut să intre pentru ea şi s-o salveze, dar nu a putut s-o răscumpere. El a putut s-o salveze ca să nu fie omorâtă, nimicită, dar nu a putut s-o răscumpere, s-o aducă înapoi la starea ei de la început.
Isus Hristos a făcut acelaşi lucru. El a părăsit cerul pentru Mireasa Sa, dar ceea ce a făcut El este diferit de ceea ce a făcut primul Adam care a ieşit doar ca s-o salveze pe Eva de la nimicire. Hristos a adus salvarea şi răscumpărarea. Scopul Lui a fost să aducă salvarea şi răscumpărarea, s-o readucă pe Eva înapoi în Eden. Astfel, răscumpărarea nu este încheiată până când El nu o readuce pe Eva înapoi în Eden. Aleluia!
Prieteni, putem vedea ziua în care trăim? Nădăjduiesc că o vedem.
„Motivul morţii Sale şi biruinţa Sa este Cuvântul legitimat în Trupul Său. Vedeţi? Moartea, dar nu în Duhul. Când a murit, El a murit doar în trup, iar Duhul Lui a mers în iad şi a predicat sufletelor din închisoare. Este adevărat? Numai trupul Său a murit, apoi El l-a ridicat şi l-a adus din nou la viaţă. „A aduce la viaţă” înseamnă „a fi făcut viu”. El a făcut vie carnea Sa care era trupul Său. Acesta este Cuvântul Său care a zăcut mort timp de mulţi ani, dar a început să vină la viaţă treptat, prin reformă, iar acum Ea este din nou pe picioarele Ei.”
Este clar că prin prima înviere, fratele Branham preumbreşte această înviere, pentru că atunci când a murit Isus, a murit numai trupul Său. Duhul Său nu a murit, ci a mers jos în iad şi a predicat sufletelor aflate acolo, dar după aceea a înviat acel trup.
Fratele Branham a spus: „Acum, în această înviere, care este învierea Miresei, El a adus treptat acel trup înapoi, prin reformă.” Ce face El? Aceasta este o înviere, aceasta este învierea Miresei, iar El o readuce la Viaţă prin reformă, prin Luther, prin Wesley, prin Rusalii. Ce este aceasta? Învierea. El aduce acel Trup, care este Trupul Cuvântului înapoi la locul lui. Aleluia!
„…dar a început să vină la viaţă treptat, prin reformă.” El a predicat despre aceasta în „Restituirea Pomului Mireasă”.
Fiţi atenţi ce spune în continuare:
„Oh, mi-aş fi dorit să am timp să merg înapoi la Ezechiel şi să vorbesc despre acele oase uscate. El a spus: „Aceste oase pot să trăiască din nou?” Apoi a zis: „Proroceşte!” Cum putea veni profeţia? Numai prin profet. Este Cuvântul Domnului. „Oase uscate, ascultaţi Cuvântul Domnului!” Şi peste ele au venit muşchi, piele şi s-au ridicat în picioare, o oştire puternică ce a început să mărşăluiască spre Sion. Glorie lui Dumnezeu! Acesta este El. Acesta este El, biruinţa.”
Care este biruinţa Lui? Când El aduce înapoi Pomul Mireasă şi când acel Pom va aduce roade din nou. Aceasta este biruinţa Lui. Când va sta pe picioarele Ei, când Duhul de Viaţă vine din nou în Ea şi începe să mărşăluiască spre Sion. Aceasta este biruinţa Sa.
Să mergem împreună în Ezechiel 37.1-5:
„Mâna Domnului a venit peste mine şi m-a luat în Duhul Domnului şi m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase.
M-a făcut să trec pe lângă ele, de jur împrejur, şi iată că erau foarte multe pe faţa văii şi erau uscate de tot.
El mi-a zis: „Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învieze?” Eu am răspuns: „Doamne, Dumnezeule, Tu ştii lucrul acesta!”
El mi-a zis: „Proroceşte despre oasele acestea şi spune-le: „Oase uscate, ascultaţi Cuvântul Domnului!
Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu către oasele acestea: „Iată că voi face să intre în voi un duh, şi veţi învia!”
Profeţia dată prin Ezechiel spunea:
„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu către oasele acestea: „Iată că voi face să intre în voi un duh, şi veţi învia!”
Aceasta este profeţia. Ce este profeţia? Restituire.
Vreau să vă pun o întrebare: Oştirea aceasta este o oştire nouă sau una veche? Aceasta nu este o oştire nouă, ci este restituirea oştirii originale. Exista o oştire moartă, dar ceea ce îi trebuia ei era răscumpărarea. Ea avea nevoie să fie ridicată prin restituire, prin Luther, prin Wesley până când avea să stea pe picioarele ei. Dar de îndată ce se ridică în picioare, este nevoie ca Duhul să intre în ea. Vedeţi? Oştirea care a căzut este aceeaşi oştire care se ridică şi mărşăluieşte spre Sion, o oştire foarte mare.
Dumnezeu nu caută credincioşi noi, copii noi, o oştire nouă care să lupte împotriva diavolului, ci face o restituire a oştirii care a luptat deja împotriva lui. Aceasta este răscumpărarea. El nu ne-a răscumpărat doar ca să mergem în ceruri, ci scopul lui a fost să ne readucă înapoi ca războinici, înapoi pe picioarele noastre, cu Duhul de Viaţă în noi, ca să mărşăluim spre Sion, o oştire foarte mare. Acesta a fost scopul Calvarului.
„Vă voi da vene, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune duh în voi şi veţi învia. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul.”
Am prorocit cum mi se poruncise. Şi, pe când proroceam, s-a făcut un vuiet şi iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele!” (v. 6-7).
Ceea ce mi se pare interesant aici este că profetul spune: „s-a făcut o mişcare” (în limba engleză scrie: „s-a făcut un cutremur”).
În predica „Lumea se destramă” şi în „Pecetea a şasea”, fratele Branham spune că sub Pecetea a şasea există un cutremur mondial care are loc pe tărâmul ecleziastic, spiritual, dar şi pe tărâmul natural. Aleluia! El a spus că atunci când vor veni cei doi profeţi, ei vor predica celor o sută patruzeci şi patru de mii care vor fi chemaţi afară, apoi ne-a spus ce vor face ei: vor închide cerul să nu plouă, vor aduce cutremure şi alte lucruri, pentru că toate aceste lucruri se află sub Pecetea a şasea, dar noi ştim că şi fratele Branham a făcut toate aceste lucruri: a chemat cutremure – a aruncat o piatră în sus şi a avut loc cutremurul din Alaska, despre care s-a spus că a scuturat tot pământul. De ce? Pentru că era timpul unei scuturături, iar Dumnezeu arată în partea naturală, firească, ce face în partea supranaturală, duhovnicească. Astfel, El a scuturat tot pământul. De ce? Pentru că Mesajul a venit să scuture tot pământul denominaţional, pentru ca Mireasa să se întoarcă înapoi în poziţia ei. Aşadar, şi aici vedem că are loc un cutremur.
„M-am uitat şi iată că le-au venit vine, carnea a crescut şi le-a acoperit pielea pe deasupra, dar nu era încă duh în ele.
El mi-a zis: „Proroceşte şi vorbeşte duhului! Proroceşte, fiul omului, şi zi duhului: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste morţii aceştia, ca să învieze!””
Am prorocit cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul în ei şi au înviat, şi au stat pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr.” (v. 8-10).
Acesta este scopul Calvarului. Scopul Lui nu este să ridice o oştire nouă, ci s-o aducă înapoi pe cea veche. Restituirea Pomului Mireasă nu este un Pom nou, ci este restituirea Pomului Mireasă original; nu este o Evangheliei nouă, ci este restituirea vechii Evanghelii; nu este o credinţă nouă, ci este aceeaşi credinţă: credinţa credincioşilor rusalistici.
În Pecetea a patra citim:
„Aici vine Satan cu protestanţii şi cu catolicii săi din cele patru colţuri ale Pământului, toţi împreună mărşăluind la bătălia de la Armaghedon. În ordine. Iar aici vine Isus din ceruri cu sfinţii înviaţi, Cuvântul legitimat.”
Fratele Branham a spus: „Unde îi adună Satan pe aceştia? El îi adună pe protestanţi şi pe catolici din cele patru colţuri ale pământului, dar Dumnezeu îi adună pe ai Săi din cele patru colţuri ale cerului.” De ce? Pentru că noi stăm deja în locurile cereşti în Hristos Isus; noi suntem deja sfinţi înviaţi, aşa cum ne-a spus apostolul Pavel, iar când vine jos, El îşi adună oştirea pentru această mare confruntare ecumenică.
„Aşa cum am spus: „Dacă Dumnezeu vorbeşte şi vă trimite, El sprijină ceea ce spuneţi.” Înţelegeţi? Dacă sunteţi un ambasador al cerului, tot cerul este în spatele vostru, iar cerul este alcătuit din Cuvânt.
Acum, observaţi! El vine cu sfinţii înviaţi, legitimând că Cuvântul Său este adevărat.”
Când a înviat din morţi, Isus a dovedit că Cuvântul Său era adevărat. Astfel, dacă după ce El a venit jos ca Înger Atotputernic şi S-a arătat în acel Nor, nu ar fi fost o înviere, Cuvântul Său nu ar mai fi fost adevărat. Dar prin faptul că aţi înviat sub acest Cuvânt, El a dovedit că Cuvântul Său este adevărat. Vedeţi? Voi sunteţi biruinţa Lui, legitimarea Lui, pentru că scopul morţii Sale a fost să aducă înapoi oştirea Sa puternică.
„Aşadar, Satan ştie că iazul fără fund este pregătit pentru el. Vedeţi? În timp ce moartea a călărit calul gălbui, l-au urmat crezuri amestecate şi denominaţiuni… Despărţire veşnică de Dumnezeu; acolo i-a condus el: la despărţire veşnică, dar Hristos Şi-a condus Biserica în slavă, în înviere.”
Noi ştim că o făptură, o fiară este o putere. În Apocalipsa 17 vedem o femeie care călăreşte o fiară. Biserica poate reprezenta o putere, iar Antihristul călăreşte. Dar pe ce călăreşte el? Pe biserica sa. Unde-i conduce el? La despărţirea veşnică de Dumnezeu. Amin!
„Hristos Şi-a condus Biserica în slavă, în înviere.”
Ţineţi minte, Hristos vine călărind un cal alb. Ce este acest cal alb? Fratele Branham a spus: „Calul alb este Cuvântul.” Ce este Mireasa? Cuvântul. Ce este Trupul Său? Cuvântul. La ce a venit Căpetenia pentru a se uni? La Cuvânt. Capul a venit la Trup. Ce a venit Căpetenia să călărească? Biserica.
În „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită” citim:
„El dovedeşte Viaţa Sa înviată acolo, în timp ce El Se legitimează pe Sine însuşi. Ea, Mireasa, este independentă faţă de toţi ceilalţi. Ea este o Femeie independentă, o mare Pasăre pestriţă diferită de toţi ceilalţi. Vă amintiţi că Biblia spune aceasta: „Marea pasăre pestriţă”. Dar Ea are Numele Lui; Ea are Viaţa Lui.”
Ţineţi minte că Cuvântul este Viaţa şi Lumina oamenilor.
„Cum au împestriţat ei pasărea? Ambele păsări erau albe, iar ei rupeau capul uneia dintre ele şi îi scurgeau sângele pe cealaltă. Astfel, cealaltă pasăre era făcută pestriţă de sânge şi dădea din aripi aşa, iar sângele striga: „Sfânt, sfânt, sfânt”, pe măsură ce spăla pământul.
Aşadar, Hristos, Perechea a murit şi Şi-a pus Sângele Său, Viaţa din Sângele Său, în noi; Şi-a vărsat Sângele Său strigând: „Sfânt, sfânt, sfânt pentru Domnul!”
Este o pasăre care arată ciudat, dar Ea, Mireasa, este identificată prin El şi este independentă faţă de toţi ceilalţi. „Păstrează-te numai pentru ea cât timp trăiţi amândoi. Păstrează-te numai pentru El, Cuvântul”, fără curvie, fără nici o urmă de denominaţiune, fără nici un crez. Cuvântul şi numai Cuvântul.”
Dacă vreţi să citiţi, mergeţi în Levitic 16. Aici putem vedea Legea cu privire la cele două păsări care erau jertfite pentru curăţirea leprei. În Vechiul Testament, lepra este simbolul păcatului. Aşadar, pentru curăţirea păcatului sau a stării de păcat care a venit prin hibridare, trebuia adusă o jertfă ca mărturie. Ce mărturisea această jertfă? Că leprosul era curat. Această jertfă nu era dată pentru curăţirea leprosului, fiindcă el era deja curat, ci jertfa era adusă ca să mărturisească lumii că el a fost curăţat de lepră. Aşadar, preotul aducea jertfa pentru a mărturisi lumii că leprosul a fost curăţat de lepră. Şi ce făceau ei? Fratele Branham a spus că luau doi porumbei sau două turturele albe, rupeau capul uneia dintre ele deasupra unei ape curgătoare şi lăsau să curgă sângele ei peste cealaltă pasăre pereche, după care o lăsau să zboare, iar sângele care curgea de pe aripile ei zicea: „Sfânt, sfânt, sfânt pentru Domnul!” De ce? Ce făcea pasărea aceea? Mărturisea că prin puterea Sângelui, lepra nu mai există, a fost curăţată şi nu mai este.
Prieteni, voi nu mai aşteptaţi să fiţi curăţaţi de lepră pentru că ea nu mai există. Prin spălarea Apei Cuvântului Însângerat, voi sunteţi curaţi, albi ca zăpada, fără pată. Cuvântul a sângerat pentru voi, a murit pentru voi. Cine? Cuvântul însângerat cu Viaţă în El. Astfel, acum Mireasa are peste Ea această Viaţă, prin botezul Duhului Sfânt şi oriunde merge, lasă această Viaţă a Duhului Sfânt, mărturisind prin Cuvânt că lepra a fost curăţată, nu mai există, aşa că omul este liber: „Sfânt, sfânt, sfânt pentru Domnul!”
Ce este Ea? Legitimarea Lui. Când trăiţi o viaţă pe deplin supusă Duhului Sfânt, iar acea Viaţă a Sângelui picură jos de pe aripile voastre, nu un sânge firesc, ci o Viaţă, Viaţa care era în Isus este acum în voi, ia viaţa voastră şi face să curgă din voi râuri de Apă vie, ca o fântână din care izvorăşte Viaţa veşnică. Vedeţi? Acum, această Apă curge din nou. Ce face El? Mărturiseşte că lepra nu mai există. Este legitimarea Lui: „Sfânt, sfânt, sfânt pentru Domnul.” Viaţa voastră, învierea voastră, botezul Duhului Sfânt asupra voastră, este biruinţa şi legitimarea Lui!
Isus a spus: „Eu nu mărturisesc despre Mine, chiar dacă mărturia Mea este adevărată, dar lucrurile pe care le fac Eu, mărturisesc Cine sunt Eu.” Care erau lucrările Sale? Răscumpărarea într-un trup alcătuit din mai multe mădulare. Voi sunteţi lucrările Sale. Înţelegeţi? Noi suntem lucrarea lui Hristos Isus, faptele bune pe care le-a făcut El ca să umblăm în ele; noi suntem lucrările Sale, iar acum mărturisim despre El, pentru că El nu mărturiseşte despre El Însuşi, ci lucrările Sale mărturisesc Cine este El. Şi El a venit cu Cuvântul ca să poată aduce Viaţa, de aceea, cât timp respingem Cuvântul, nu vom avea niciodată Viaţa. Dar dacă vă predaţi pe deplin Cuvântului, va veni Viaţa, iar voi veţi deveni marea pasăre pestriţă, viaţa voastră va răspândi în jur sfinţenie, picurând pretutindeni Viaţa Sângelui lui Isus Hristos şi mărturisind lumii că lepra a fost curăţată. Noi suntem un popor liber! Aleluia!
Să citim mai departe:
„Dumnezeu în trupul Său, Hristos; iar Hristos în Trupul Său, Mireasa. Dumnezeu manifestat în Hristos, iar Hristos manifestat în Mireasă. Aşa cum Dumnezeu a luat femeia din trupul lui Adam, iar ea a căzut, tot aşa, Dumnezeu a luat din trupul lui Hristos, Carnea Sa, Trupul Său, care este Cuvântul, şi a scos o Mireasă care nu va cădea prin denominaţiune sau crez. Nu, domnilor. Dar Ea vine înapoi cu manifestarea Cuvântului curat şi nepângărit al lui Dumnezeu.”
Cu ce se întoarce Ea? Cu Cuvântul curat manifestat. De ce? Pentru că este legitimarea Lui.
Dacă noi stăm aici şi spunem: „Credem Mesajul”, dar El nu rodeşte Viaţa Lui, dacă nu rodeşte aceleaşi roade ca şi în prima biserică, atunci nu există nici o mărturie a Vieţii Sale. Există numai o mărturie verbală că El a înviat, că El trăieşte şi S-a întors, dar aceasta nu înseamnă prea mult, însă când El aduce la suprafaţă aceeaşi Viaţă pe care a adus-o prima dată, aceasta este legitimarea Lui, este legitimarea că El S-a întors, că Cuvântul este înapoi în măsură deplină, că lanţurile denominaţionale au fost rupte.
„Nădăjduiesc că fiecare bărbat şi femeie care ascultă această casetă va înţelege aceasta.
Ea este a doua Eva, dar Ea nu îşi rupe şi nici pătează rochia purităţii şi sfinţirii faţă de Soţul Ei. Ea va sta cu Cuvântul Sau indiferent ce spune cineva; puteţi avea toate mişcările ecumenice pe care le doriţi şi toate afilierile.”
Ea nu se va clătina de pe Cuvânt.
„Rânduiţi mai dinainte.” Aceasta este taina. Voi puteţi vedea marea Sa taină, că El Şi-a ales Mireasa înainte ca Hristos sau altcineva să fi fost pe Pământ. El a ştiut că Eva va cădea…”
Noi am fost aleşi înainte ca Eva să cadă.
„El a ştiut că Eva va cădea prin necredinţă, a ştiut că ea va cădea; dar El a ales o Mireasă care nu va cădea, care se va ţine de Cuvânt indiferent ce va spune restul lumii despre Aceasta.”
Cum a căzut Eva? Prin necredinţa în Cuvânt. Aşadar, El a rânduit mai dinainte o Mireasă care să rămână credincioasă fiecărui Cuvânt ca să poată fi răscumpărată. Dacă noi nu am fi fost rânduiţi mai dinainte, nu am fi crezut niciodată, ci am fi fost la fel de fireşti ca înainte de a veni la Mesaj, fireşti ca lumea. Dacă nu am fi fost rânduiţi mai dinainte, nu am fi stat aici şi nu am fi crezut. Am fi auzit aceste cuvinte, dar nu ar fi însemnat nimic pentru noi.
Aşadar, totul se rezumă la a fi rânduit mai dinainte.
Pentru că a ştiut că Eva va cădea, El a rânduit o Evă care a ştiut că nu va cădea, dar nu prin puterea sau tăria noastră, ci prin Duhul Sfânt. Prin cunoştinţa Sa mai dinainte, El S-a asigurat că va exista o restituire a femeii, deoarece până când Ea nu este restituită, răscumpărarea nu este încheiată. Despre aceasta este Mesajul.
Fratele Branham a predicat, a arătat semnele, dar ce făcea prin aceasta? O aducea pe Eva înapoi la Cuvânt, o aducea înapoi la Edenul ei.
„…dar El a ales o Mireasă care nu va cădea, care va sta credincioasă Cuvântului indiferent ce va spune restul lumii despre Aceasta. Ei vor rămâne credincioşi acestui Cuvânt. Ei sunt rânduiţi să stea acolo: „înfierea copiilor prin Isus Hristos; El a rânduit Biserica la acea poziţie mare, glorioasă.
…iar Trupul trebuie să urmeze Capul, aşa cum soţia îşi urmează soţul. Adam nu a fost amăgit, dar el a ieşit afară cu Eva.”
Aici, fratele Branham arată spre Isus şi Soţia Sa. Adam a putut s-o salveze pe Eva, dar nu a putut s-o răscumpere. Aşadar, răscumpărarea nu este încheiată până când nu este restituită Eva. Acesta este motivul pentru care răscumpărarea nu a fost încheiată la Calvar.
Noi spunem: „Preţul a fost plătit deja.” Atunci, mai există un preţ de plătit? Nu! Preţul pentru răscumpărare a fost plătit deja. Jertfa a fost dată. Mai trebuie să fie dată o Jertfă? Nu! Dacă preţul a fost plătit şi Jertfa a fost dată, înseamnă că ar fi trebuit să fie făcută răscumpărarea deplină. De ce nu a fost făcută? Pentru că nu putea fi făcută când a păşit Adam afară. Nu a putut fi făcută nici când a plătit Isus preţul, pentru că ceea ce a făcut El fost ceea ce a făcut Adam când a ieşit afară. Adam a ieşit afară şi şi-a dat Viaţa lui veşnică pentru a fi cu soţia sa, iar Isus, al doilea Adam, a păşit afară şi Şi-a dat viaţa Sa naturală, firească pentru a fi cu Soţia Sa. El a readus înapoi ceea ce a pierdut Adam. Categoric. El a restituit înapoi lucrurile la care a renunţat Adam. Categoric. Dar răscumpărarea nu este încheiată până când nu o aduce pe Eva înapoi. Aceasta este ceea ce a făcut El timp de două mii de ani: o readuce pe Eva înapoi.
Acesta este motivul pentru care El a trebuit să stea acolo şi să mijlocească de-a lungul epocilor Bisericilor pentru ca fiecare nume care se află în Carte, să iasă afară, să fie exprimat şi să accepte Cuvântul pentru ziua lui. El a trebuit să stea acolo şi să stropească acel Sânge de-a lungul epocilor Bisericilor şi nu S-a putut mişca de acolo, dar apoi a putut păşi în faţă pentru a-şi pretinde posesiunea. Înţelegeţi? Aşadar, răscumpărarea nu era deplină până când nu se întorcea Eva înapoi. Aceasta este ceea ce L-a ţinut pe El acolo atât de mult timp: El a adus-o pe Eva înapoi.
„Eva a fost amăgită, ea a fost în nelegiuire, altfel învierea întregului Trup ar fi avut loc în ziua Domnului Isus, când a înviat El din mormânt.”
Dacă El nu ar fi trebuit s-o răscumpere pe Eva, dacă ar fi fost numai problema lui Adam, dacă ar fi fost numai bărbatul, dacă rezolvarea problemei lui Adam ar fi rezolvat totul, atunci El ar fi făcut aceasta, iar la înviere ar fi trebuit să învie tot Trupul. Dar nu s-a întâmplat aşa, pentru că nu numai problema bărbatului trebuia rezolvată, ci trebuie rezolvată şi problema femeii.
Aşadar, El a rânduit mai dinainte un grup care să nu cadă, ca să poată aduce înapoi răscumpărarea. Ce făcea El? Îi restituia pe Adam şi pe Eva înapoi în grădina Edenului. Aleluia! Iubesc Cuvântul!
„Dar El a trebuit s-o răscumpere pe Ea, care este Trupul Lui. Ea trebuie să fie răscumpărată ca să poată veni la El. Înţelegeţi? O, Doamne! Nu se putea întâmpla atunci. Răscumpărarea are loc, se petrece în continuare. Acum puteţi înţelege Peceţile?”
Ce întrebare! „Acum puteţi înţelege Peceţile?” Ce sunt Peceţile? Răscumpărarea, El. Planul de Răscumpărare al lui Dumnezeu; Dumnezeu arătând cum o aduce pe Eva înapoi. Amin! „Acum puteţi înţelege Peceţile?” Noi am crezut că Peceţile sunt despre un cal alb, despre un cal negru, despre prigoană, etc. Nu, ele sunt despre răscumpărarea Evei. Sunt despre aducerea celei de-a doua Eve înapoi, acolo unde este al doilea Adam şi restituirea Ei înapoi în Cuvânt.
Acum înţelegem Peceţile? Ele sunt răscumpărarea Ei. Slăvit să fie Domnul!
Să mergem la Evrei 11.39-40:
„Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit,
pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi.”
Când a venit Căpetenia, când S-a ridicat din mormânt, au înviat toţi sfinţii Vechiului Testament. Ce era aceasta? Prima parte a Capodoperei. Era partea bărbătească a Capodoperei, Capul, Căpetenia care a ieşit afară; El a ieşit afară în prima parte a Capodoperei, dar acum, trebuie să completeze cea de-a doua parte a Capodoperei deoarece este o Capodoperă a Familiei. Capodopera nu era numai Isus Hristos, Bărbatul din Nazaret – El face parte din Capodoperă -, dar Capodopera completă este când avem partea bărbătească a chipului lui Dumnezeu şi partea femeiască a chipului lui Dumnezeu, iar aceştia sunt puşi împreună într-un cadru desăvârşit numit Eden. Aceasta este Capodopera.
Astfel, dacă spunem: „Îl pot vedea pe Isus Hristos, Îl pot vedea înălţat! Oh, Îl văd pe Domnul!”, noi nu am văzut încă toată Capodopera. De ce? Dacă nu putem vedea Mireasa, nu vedem toată Capodopera, pentru că există două părţi ale Capodoperei. Când El a creat acel Chip, a fost atât de desăvârşit şi a semănat atât de mult cu El, încât L-a lovit ca să poată lua afară o parte cu care să înceapă să facă a doua parte a Capodoperei, pentru că ambele părţi împreună formează Capodopera.
Aşadar, El a înviat mai întâi şi a adus la suprafaţă Căpetenia, partea bărbătească a Lui, iar acum trebuie să răscumpere partea femeiască, Soţia; trebuie să fie răscumpărată a doua Evă.
Acum puteţi vedea Peceţile?
În „Întrebări şi răspunsuri” din anul 1964, fratele Branham a spus: „Eu nu sunt El, eu sunt slujitorul Lui.”
Întrebarea pusă aici este dacă fratele Branham este Fiul omului.
„…Stâlpul de Foc nu este El; El este în formă de Duh (vedeţi?) şi a fost peste Fiul omului, iar acum, El a venit să ungă fii ai omului, pentru a readuce înapoi o slujbă exact aşa cum a spus El că va fi, astfel încât Capul şi restul Trupului să se unească împreună.
Exact ca şi piramida construită de Enoh. Noi vedem că ei nu au pus niciodată Piatra de încheiere pe piramidă. De ce? Pentru că Piatra de încheiere trebuia să vină. Cele şapte trepte din piramidă… Vom parcurge aceasta într-o zi, fiindcă vreau să vă arăt că totul este în concordanţă perfectă cu Scriptura.
Dacă observaţi, pe bancnota americană de un dolar, este acea mare Piatră de încheiere, un ochi sub care scrie: „Marea Pecete”, care va veni.
Observaţi acele pietre… A fost cineva la piramidele din Egipt? Da, acolo în spate sunt câteva mâini ridicate. În ordine. Pietrele acelea au fost aşezate atât de perfect, iar acel vârf, acea cupolă care va fi pus în vârf, când va veni acea Piatră, va fi ca un mare diamant care se va potrivi cu restul construcţiei.
Piatra aceea nu se potriveşte la temelie, nici la al doilea nivel, nici la al treilea, ci se potriveşte numai la vârf, aşa că întreaga construcţie a devenit potrivită pentru Ea. Iar Isus nu poate veni până când Biserica, un Trup de credincioşi şi slujba pe care a lăsat-o El cândva, nu va fi la fel ca atunci când… iar aceasta va aduce…
Pavel a spus: „ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi.” (Evrei 11). Ei nu pot să ajungă la desăvârşire fără noi.
Ei trebuie să aibă această slujbă pentru a învia luteranii, wesleienii şi toţi ceilalţi de-a lungul epocilor lor. Când va veni aceasta, când va veni partea în care se adună vulturii… „Acolo unde este stârvul, se vor aduna vulturii.” Aceasta a fost întrebarea. Oh, este desăvârşit!
Nădăjduiesc că aceasta a răspuns întrebării!”
Vedeţi, el a spus: „Fără această slujbă…”, ceea ce înseamnă că este nevoie de această slujbă pentru ca luteranii, weslienii să fie înviaţi, pentru ca trupurile lor fizice să învie.
În predica „Disperarea” citim:
„Duhul Sfânt este Semnul că Sângele a fost aplicat, pentru că urmează în totalitate Sângele din Cartea Răscumpărării. Acesta a fost scopul venirii Sale. Aceasta este ceea ce a urmărit El în fiecare epocă. El a urmărit aceasta în fiecare epocă, pentru a vedea că este adus la suprafaţă, iar ei nu pot ajunge la desăvârşire fără noi. Acum, tot Duhul Sfânt vizitează Biserica şi Îl arată pe Dumnezeu în trup de carne; aşa cum a făcut înainte în Sodoma, în arderea de acolo, care a fost o umbră. Atunci, El i s-a arătat lui Avraam.
El face acum toate lucrurile pe care nu le-a făcut de-a lungul epocilor Bisericilor, în epocile Bisericilor. Înapoi la Cuvânt, pentru că mesajele şi mesajele şi mesajele trebuie să se lege cu tot Cuvântul. Cele şapte Peceţi au fost deschise în zilele din urmă, pentru a lua fiecare parte care a fost lăsată pe dinafară şi să facă totul un mare trup al Miresei, deoarece cei care au trăit acolo în spate nu pot fi făcuţi desăvârşiţi până când nu va fi desăvârşită această Biserică, acest grup Mireasă din zilele din urmă, pentru ca toţi să fie aduşi înăuntru şi să fie luaţi sus toţi împreună. Vedeţi?”
Ei nu pot fi făcuţi desăvârşiţi fără noi, ci aşteaptă grupul Miresei din zilele din urmă.
În predica „Semnul” citim:
„Iar Biserica din această zi, a primit Semnul botezului Duhului Sfânt: că Sângele a fost vărsat şi că Duhul Sfânt este peste Biserică; ei nu pot învia fără noi. Ei depind de noi, pentru că Dumnezeu a făgăduit că va avea Aceasta, iar acolo va fi cineva. Eu nu ştiu cine va fi, dar cineva Îl va primi. Singurul lucru de care sunt răspunzător eu este să-L predic. Este treaba lui Dumnezeu să Se îngrijească de sămânţa aceea rânduită mai dinainte. Ei vor fi acolo, fiecare dintre ei, unii şi ceilalţi: epoca apei, epoca Sângelui, iar acum epoca Semnului, a Duhului Sfânt.”
În „Statura de om mare în Hristos” citim:
„Înţelegeţi? Oamenii aceştia care au murit acolo, depind de noi şi ne aşteaptă. Aşadar, Biserica aceasta trebuie să ajungă la desăvârşire pentru a aduce învierea.”
În „Credinţa desăvârşită” citim:
„Când ne ispiteşte Satan, noi trebuie să i ne împotrivim printr-o credinţă desăvârşită într-un Cuvânt desăvârşit, aşa cum a făcut Isus. Cuvântul lui Dumnezeu este desăvârşit, iar noi trebuie să avem o credinţă desăvârşită în acest Cuvânt desăvârşit şi să ne împotrivim Satanei.”
Vedeţi, el nu spune nimic despre puterea voinţei noastre, despre faptul că trebuie să ne străduim mai mult, despre reformă sau despre a chema pe cineva de fiecare dată când ne simţim ispitiţi, ca să biruim. Nu aceasta a spus el, ci a zis: „…noi trebuie să i ne împotrivim printr-o credinţă desăvârşită într-un Cuvânt desăvârşit, aşa cum a făcut Isus.” Credinţa desăvârşită într-un Cuvânt desăvârşit îl determină pe Satan să plece de la noi, de aceea avem nevoie de această credinţă. Credinţa în Cuvânt va face totul, iar nouă ni s-a dat un Cuvânt desăvârşit. Astfel, credinţa desăvârşită într-un Cuvânt desăvârşit îl va îndepărta de la noi.
În Epoca Bisericii Pergam din Cartea Epocilor Bisericilor, fratele Branham spune:
„Cei care sunt Mireasă fac numai voia Sa. Nimeni nu-i poate determina să facă altfel. Astfel, ei ori îl au pe „Aşa vorbeşte Domnul”, ori stau pe loc. Ei ştiu că Dumnezeu este Cel care face lucrările Sale şi împlineşte voia Sa, pentru că El nu Şi-a încheiat toată lucrarea în timpul cât S-a aflat în slujba Sa pământească, aşa că acum lucrează în şi prin Mireasă.”
Nu „în şi prin profet”. Profetul face parte din Mireasă. El a fost prima parte a Cuvântului care a ajuns la maturitate deplină, în acel trup, care a fost exprimat în trupul unui profet. A fost prima parte a recoltei care a venit la maturitate deplină, dar el nu a fost totul.
„Ea ştie aceasta pentru că încă nu sosise timpul pentru El să facă anumite lucruri pe care trebuie să le facă acum. Dar El va împlini acum, prin Mireasă, lucrarea pe care a lăsat-o pentru acest timp.”
Prieteni, există ceva pentru noi să facem. Există o lucrare pe care El a lăsat-o pentru acest timp. El nu Şi-a încheiat toate lucrările atunci când a fost aici, ci a lăsat ceva ca să facă Mireasa. De ce? Pentru că Eva trebuie să se confrunte din nou cu Lucifer, dar Ea este rânduită să nu mai cadă.
Răscumpărarea nu a fost încheiată de Bărbatul care a ieşit afară să plătească preţul pentru Soţia Sa, nu aceasta este încheierea răscumpărării, ci răscumpărarea se încheie atunci când Mireasa va fi adusă înapoi în poziţia Sa originală. Despre aceasta sunt Peceţile, despre aceasta este Mesajul.
În încheiere, aş vrea să vă spun o poveste din Judecători, pentru că întotdeauna există ceva ciudat în Cartea Judecătorilor.
Noi ştim că Judecătorii este a şaptea Carte a Vechiului Testament şi că în ea există şapte căderi, şapte lepădări, şapte izbăviri şi şapte restituiri. În mare parte, ea se desfăşoară la fel ca şi cele şapte epoci ale Bisericii. În aceste şapte apostazii sau lepădări, au existat şapte înrobiri, când au fost subjugaţi de alte naţiuni, dar apoi au venit şapte izbăviri. Samson a fost cel de-al şaptelea judecător care a adus izbăvirea, dar dacă numărăm toţi judecătorii, el a fost al doisprezecelea sau al treisprezecelea judecător al lui Israel, depinde cum îi numărăm. El a fost al şaptelea judecător şi s-a ridicat după a şaptea lepădare de credinţă a poporului.
În ultima vreme, m-am simţit foarte atras de Cartea Judecătorilor, iar fratele Branham a spus că cifra patru este cifra izbăvirii. Dacă parcurgem Cartea Judecătorilor, totul are sens şi toate se desfăşoară, dar dintr-o dată ajungem la faptul că Dumnezeu a ales o femeie numită Debora, pe care a pus-o judecătoare peste Israel. Este singura femeie pe care El a folosit-o pentru a judeca Israelul, iar ea a fost prorociţă. Când am citit despre aceasta, deodată mi-am zis: „Oh, ea este al patrulea judecător!” Debora este al patrulea judecător. Ei i s-a spus să-l cheme pe Barac, iar el urma să aibă toate acele biruinţe. „Barac” înseamnă „fulger sau lumină ca un fulger”. Este exact la fel ca şi când Se întoarce Isus: „Un fulger care a ieşit din Est şi a mers până la Vest.” Barac este acest fulger.
Aşadar, a fost o profeţie care spunea că el trebuie să meargă împotriva restului canaaniţilor, iar ea i-a dat-o lui Barac, dar el i-a zis: „Vreau să vii cu mine!” „Bine”, a răspuns ea, „dar biruinţa va fi dată în mâinile unei femei.”
În capitolul patru din Judecători, sub al patrulea judecător, există această poveste a izbăvirii care urma să vină pentru Israel. În această izbăvire, noi avem o femeie care era prorociţă, care era judecător, iar ea a spus: „De data aceasta izbăvirea va fi dată prin mâna unei femei.”
Astfel, dacă citim povestirea, vedem că bătălia a mers rău pentru generalul canaanit, care a luat-o la fugă şi s-a ascuns în cortul unei femei, dar în timp ce el dormea, femeia a luat un ţăruş de la cort şi l-a omorât cu el. Această femeie nu era evreică, ci era dintre neamuri, iar noi am putut vedea că în Scripturi este aşezat un tipar conform căruia cifra patru aduce întotdeauna izbăvirea împotriva Antihristului. A patra făptură vie, vulturul, aduce izbăvirea împotriva calului gălbui al morţii. Noi vedem că izbăvirea vine în patru, dar patru va fi izbăvit prin mâna unei femei. De ce aceasta? Pentru că Hristos a venit, Bărbatul Şi-a făcut partea Sa, dar acum trebuie să se ridice Mireasa, să-l înfrunte din nou pe Lucifer şi să-l biruiască. Ea trebuie să biruiască, iar noi ştim că Cel care biruieşte prin noi este Cuvântul, este Hristos în trupul Miresei, în chipul Miresei; lucrările pe care nu le-a terminat El, le-a lăsat să fie făcute în acest timp, iar izbăvirea va veni în Pecetea a patra, sub a patra făptură vie, vulturul, prin mâna unei femei; Hristos în chipul Miresei.
În Romani 16.20 scrie: „Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin.”
Pavel nu a spus: „Sub picioarele lui Isus”. El a vorbit aici Bisericii din Roma şi a spus: „Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre.” Cuvântul „a zdrobi” înseamnă „a face bucăţi, a nimici.”
Suntem atât de bucuroşi pentru că facem parte din aceasta, pentru că facem parte din acea minunată pasăre pestriţă! Sângele a fost vărsat, Viaţa a fost turnată, iar noi spunem: „Doamne, ajută-mă să trăiesc o viaţă credincioasă Evangheliei, Cuvântului, astfel încât fiecare mişcare pe care o fac să spună: „Sfânt, sfânt, sfânt pentru Domnul!”
Fă ca toată lumea să ştie că Ea este a Lui şi fiecare mişcare a Ei să mărturisească: „Lepra a dispărut, Mireasa a fost curăţată!” Fă ca toţi să vadă că Ea mărturiseşte că Viaţa Partenerului Ei mort a curs pretutindeni peste Partenera Sa vie.
Dumnezeu să vă binecuvânteze, sfinţilor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *