CHAD LAMB – BIRUINTA PRIN MANA UNEI FEMEI

Dumnezeu să vă binecuvânteze, sfinţilor!

Să citim din Cântarea cântărilor 6.9-10.

Noi am trecut prin Cântarea cântărilor cu câteva săptămâni în urmă şi ne-am bucurat foarte mult să vedem Pecetea a şaptea aici, iar acum aş vrea să reiau puţin din ceea ce a mai rămas.

Aici, păstorul împărat Solomon a spus în versetul 9:

 

„…dar numai una singură este porumbiţa mea, neprihănita mea; ea este singură la mamă-sa…”

Cine este mama noastră? Mama noastră este Ierusalimul de sus. Amin!

„…cea mai aleasă a celei ce a născut-o. Fetele o văd şi o numesc fericită; împărătesele şi ţiitoarele, de asemenea, o laudă. –

„Cine este aceea care se iveşte ca zorile, frumoasă ca Luna, curată ca Soarele, dar cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor?

 

Dintr-o dată, Cântarea cântărilor a luat o cotitură la care nu ne-am aşteptat. Mai întâi, Solomon vorbeşte despre „porumbiţa mea, neprihănita mea, cea aleasă, singură la mamă-sa”, apoi începe s-o descrie şi întreabă:

„Cine este aceea care se iveşte ca zorile, frumoasă ca Luna, curată ca Soarele, dar cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor?”

Ce descriere pentru această Mireasă mică! Ea este neprihănită, străluceşte ca luna, este curată ca soarele, este ca dimineaţa, ca învierea (Aleluia!), dar în acelaşi timp este „cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor.”

Înainte de a ne aşeza, să citim şi din Romani 16.20:

 

Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin.”

 

Cine îl va zdrobi pe Satan? EL. Unde? Sub picioarele voastre. De ce? Pentru că Ea este „frumoasă ca Luna, curată ca Soarele, dar cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor.” Aleluia!

În seara aceasta aş vrea să iau ca subiect „Biruinţa prin mâna unei Femei.”

Să mergem împreună în Cartea Judecătorilor şi să privim la aceste lucruri împreună. Vom vorbi despre „Biruinţa prin mâna unei Femei” şi este uimitor că astăzi există o făgăduinţă a venirii lui Hristos în Mireasă; Hristos vine în chipul Miresei sau Hristos în Mireasă. Fratele Branham foloseşte toate aceste expresii pentru a descrie aceasta.

La prima Sa venire, Hristos a venit ca al doilea Adam, iar ca al doilea Adam, a avut biruinţă, dar trebuie să fie şi o a doua Eva, o altă femeie care să fie restituită. Astfel, acum Hristos vine în formarea chipului Miresei şi va avea biruinţa finală atunci când va fi restaurată femeia.

Să mergem în Judecători 4.

Este uimitor cum funcţionează lucrurile întotdeauna: cum Şi-a făcut Dumnezeu Capodopera formată din partea bărbătească şi partea femeiască; cum i-a pus în grădina Eden într-un cadru desăvârşit şi cum a venit Diavolul şi şi-a planificat atacul, ţintind-o pe femeie, nu pe bărbat.

Atunci, diavolul a încercat să-L biruiască pe Dumnezeu prin femeie, iar acum Dumnezeu îl va birui pe Satan tot prin femeie. Ceea ce a folosit diavolul încercând să distrugă Capodopera lui Dumnezeu, foloseşte Dumnezeu acum pentru a-l distruge pe Satan. El nu câştigă niciodată, Haman se va spânzura întotdeauna singur pe propria lui spânzurătoare. Haman a încercat să pătrundă înăuntru şi să aducă pângărirea şi nimicirea femeii, iar Dumnezeu a spus: „Bine, dacă vrei ca lucrurile să fie aşa, vei fi nimicit de o femeie!”, de Mireasa lui Isus Hristos. Aleluia!

„Ea este cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor.”

Judecători 4.1-9:

„Copiii lui Israel iarăşi au făcut ce nu place Domnului, după moartea lui Ehud.”

Ehud a fost un judecător al lui Israel.

„Şi Domnul i-a vândut în mâinile lui Iabin, împăratul Canaanului, care domnea la Haţor. Căpetenia oştirii lui era Sisera şi locuia la Haroşet-Goim.

Copiii lui Israel au strigat către Domnul, căci Iabin avea nouă sute de care de fier şi de douăzeci de ani apăsa cu putere pe copiii lui Israel.

Pe vremea aceea, judecător în Israel era Debora, prorociţa, nevasta lui Lapidot.

Ea şedea sub finicul Deborei, între Rama şi Betel, în muntele lui Efraim, şi copiii lui Israel se suiau la ea ca să fie judecaţi.”

Aici avem cel de-al patrulea judecător al lui Israel, iar acesta era o femeie. Este uimitor când citim în Judecători şi vedem aceasta. Noi am citit de multe ori cartea aceasta şi ni s-a părut fără sens faptul că citim despre o femeie, pentru că Dumnezeu a folosit întotdeauna bărbaţi ca judecători; El a folosit întotdeauna bărbaţi din preoţie şi a lucrat întotdeauna prin bărbaţi pentru a-L preumbri pe Hristos. Dar dintr-o dată, El a întors foaia şi parcă ne-a derutat: „Cum a ajuns această femeie la putere? Cum a ajuns să fie judecător?”

Ea este cel de-al patrulea judecător al lui Israel, reprezintă Pecetea a patra, vine sub ungerea Vulturului şi este o prorociţă.

Aşadar, avem o femeie sub ungerea Vulturului, care în calitate de al patrulea judecător al lui Israel reprezintă Pecetea a patra, pentru că Femeia vine sub ungerea Vulturului în Pecetea a patra şi face judecata asupra pământului. Nu ştiţi cine este femeia aceasta? Voi şi eu.

El a arătat-o şi a simbolizat-o prin toată Scriptura, a aşezat totul acolo timp de mii şi mii de ani, ca să poată veni apoi, să deschidă Peceţile şi să ne descopere Taina întregii Cărţi.

Fratele Branham a spus că toată Cartea a devenit nouă pentru el, nu numai Noul Testament.

Să citim mai departe:

„Ea a trimis să cheme pe Barac, fiul lui Abinoam, din Chedeş-Neftali, şi i-a zis: „Iată porunca pe care a dat-o Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Du-te, îndreaptă-te spre muntele Taborului şi ia cu tine zece mii de oameni din copiii lui Neftali şi din copiii lui Zabulon;

voi trage spre tine, la pârâul Chison, pe Sisera, căpetenia oştirii lui Iabin, împreună cu carele şi oştile lui, şi-l voi da în mâinile tale.””

Barac i-a zis: „Dacă vii tu cu mine, mă voi duce; dar dacă nu vii cu mine, nu mă voi duce.”

Ea a răspuns: „Voi merge cu tine, dar nu vei avea slavă în calea pe care mergi, căci Domnul va da pe Sisera în mâinile unei femei.” Şi Debora s-a sculat şi s-a dus cu Barac la Chedeş.”

Ea este judecătorul şi aici este în scenă în Pecetea a patra. Astfel, ea a spus: „Du-te acolo jos!”, iar Barac i-a răspuns: „Dacă nu vii cu mine, nu mă voi duce.” Şi ea i-a zis:

„Voi merge cu tine, dar nu vei avea slavă în calea pe care mergi, căci Domnul va da pe Sisera în mâinile unei femei.”

Să citim acum de la versetul 14:

„Atunci, Debora a zis lui Barac: „Scoală-te, căci iată ziua când dă Domnul pe Sisera în mâinile tale. Într-adevăr, Domnul merge înaintea ta.” Şi Barac s-a repezit de pe muntele Taborului cu zece mii de oameni după el.

Domnul a pus pe fugă dinaintea lui Barac, prin ascuţişul sabiei, pe Sisera, toate carele lui şi toată tabăra. Sisera s-a dat jos din carul lui şi a fugit pe jos.

Barac a urmărit carele şi oştirea până la Haroşet-Goim, şi toată oştirea lui Sisera a căzut sub ascuţişul sabiei, fără să fi rămas un singur om.

Sisera a fugit pe jos în cortul Iaelei, nevasta lui Heber, Chenitul, căci între Iabin, împăratul Haţorului, şi casa lui Heber, Chenitul, era pace.” (v.14-17).

Cheniţii erau dintre neamuri, ceea ce înseamnă că el a fugit în cortul unei femei dintre neamuri, iar acolo avea să i se întâmple ceva rău. Nu avea cum să fie bine pentru el deoarece fusese dată o prorocie în care se spusese că va fi dat în mâna unei femei. Cheniţii erau unul dintre popoarele care urmau să fie lăsate fără pământ când acesta i-a fost făgăduit lui Avraam. De asemenea, cheniţii erau familia socrului lui Moise şi aşa cum am spus erau dintre neamuri.

„Iael a ieşit înaintea lui Sisera şi i-a zis: „Intră, domnul meu, intră la mine şi nu te teme.” El a intrat la ea în cort şi ea l-a ascuns sub o învelitoare.

El i-a zis: „Dă-mi, te rog, puţină apă să beau, căci mi-e sete.” Ea a deschis burduful cu lapte, i-a dat să bea şi l-a acoperit.

El i-a mai zis: „Stai la uşa cortului şi, dacă vine cineva şi te întreabă: ‘Este cineva aici?’, să răspunzi: ‘Nu’.”

Iael, nevasta lui Heber, a luat un ţăruş de-al cortului, a pus mâna pe ciocan, s-a apropiat încet de el şi i-a bătut ţăruşul în tâmplă, aşa că a răspuns adânc în pământ. El adormise adânc şi era rupt de oboseală şi a murit.

Pe când Barac urmărea pe Sisera, Iael i-a ieşit înainte şi i-a zis: „Vino, şi-ţi voi arăta pe omul pe care-l cauţi.” El a intrat la ea şi iată că Sisera stătea întins, mort, cu ţăruşul bătut în tâmplă.” (v. 18-22).

Noi putem spune că Dumnezeu l-a izbăvit prin mâna unei femei.

În Scriptură totul este atât de desăvârşit şi de frumos încât pe măsură ce înţelegem descoperirea orei, aceasta aduce totul la lumină.

El a intrat în cortul ei, acolo unde locuia ea, iar ea avea să-l nimicească în cortul ei, pentru că diavolul stă ascuns chiar în cortul nostru. Noi suntem într-un trup hibrid, iar el stă ascuns chiar aici cu noi, dar va fi nimicit în cortul nostru. Va fi nimicit pe deplin în cortul unei femei dintre neamuri. În timp ce stă aici, el bea lapte, este acoperit cu o manta şi o duce bine, dar când nici nu se aşteaptă, ea va lua un ţăruş şi i-l va înfige în tâmplă pentru că nu-i va mai accepta argumentările. Gata cu înţelegerea intelectuală! Noi vom veni prin credinţă şi nu vom mai accepta argumentele diavolului! Când? Când el va veni în cortul ei. În a patra etapă, va exista o femeie dintre neamuri care-i va înfige un ţăruş în tâmplă şi îi va spune: „Nu mai vreau ceea ce vine din mintea ta!” Aleluia! Nu mai vreau gândirea ta, raţionamentul tău, interpretarea ta cu privire la Cuvânt, pentru că noi avem originalul! Aleluia! Slăvit să fie Domnul!

Biruinţă prin mâna unei femei!

Să mergem în Judecători 9 şi să luăm o altă poveste. Aşa cum am spus mai înainte, cartea Judecătorilor este o Carte interesantă şi „se întâmplă” să fie cea de-a şaptea Carte a Bibliei. Acesta este un număr bun. Şi iată că în Cartea a şaptea a Bibliei ni se vorbeşte despre şapte apostazii, şapte căderi, şapte înrobiri sub patru naţiuni şi şapte izbăviri. Aceasta s-a întâmplat sub doisprezece judecători, iar şapte dintre ei sunt judecători izbăvitori care au adus eliberarea de sub apostazii, ceea ce înseamnă că această carte a Judecătorilor se aseamănă foarte mult cu cele şapte epoci ale Bisericii din Noul Testament.

Este minunat că atunci când trecem mai departe la Cartea următoare, când trecem de cele şapte robii, de cele şapte apostazii şi de cele şapte izbăviri, intrăm în cea de-a opta Carte a Bibliei, în Cartea lui Rut, în care vedem că femeia dintre neamuri este răscumpărată de Boaz, un om din Iuda şi astfel devine purtătoarea seminţei din linia lui Hristos. Amin! Unde? În opt. După ce se încheie şapte, după şapte izbăviri, vine Cartea lui Rut în care această femeie dintre neamuri este luată şi altoită, prin căsătorie, în Iuda, devenind mama lui Hristos. Aleluia!

Prieteni, Biblia este desăvârşită!

Aşadar, în Judecători 9 ajungem la cel de-al cincilea judecător, la Ghedeon. Ghedeon a venit şi a avut o biruinţă puternică, dar apoi a ieşit din scenă, iar după ieşirea sa din scenă, Israel a intrat într-o mare confuzie.

„Abimelec, fiul lui Ierubaal (Ierubaal este Ghedeon), s-a dus la Sihem, la fraţii mamei lui, şi iată cum le-a vorbit atât lor, cât şi la toată familia casei tatălui mamei sale:

„Spuneţi, vă rog, în auzul tuturor locuitorilor din Sihem: „Este mai bine pentru voi ca şaptezeci de oameni, toţi fii ai lui Ierubaal, să stăpânească peste voi sau un singur om să stăpânească peste voi?” Şi aduceţi-vă aminte că eu sunt os din oasele voastre şi carne din carnea voastră.”

Deci, Abimelec a fost fiul lui Ghedeon cu o concubină, ceea ce înseamnă că era un fiu nelegitim. Şi acest fiu a mers la Sihem şi a spus: „Eu sunt unul din fraţii voştri. Este mai bine să stăpânească peste voi cei şaptezeci sau să stăpânesc doar eu?” Şi ce au făcut ei? Au acceptat un lepădat, un renegat, fiul unei concubine.

Vă rog să ţineţi minte ceva ce am uitat să menţionez. Cele două femei din Judecători 4, Debora şi Iael erau femei căsătorite, nu erau femei singure. Ni se spune foarte clar că ambele erau căsătorite, ambele aveau soţi, iar eu voiam să spun că biruinţa va veni prin mâna unei femei căsătorite. Aleluia! Astăzi, va avea biruinţă o Femeie căsătorită.

Amintiţi-vă că nu soţii lor conduceau, ci partea feminină a acelei uniri, iar acum, noi am ajuns în această zi în care Soţul face lucrarea, categoric, dar o face prin partea feminină a Sa, o face prin Soţia Sa. Aleluia!

Să ne întoarcem la Abimelec şi să urmărim povestea mai departe.

Aşa cum am spus deja, el a întrebat: „Pe cine alegeţi?”

„Fraţii mamei lui au spus toate cuvintele acestea pentru el în auzul tuturor locuitorilor din Sihem, şi inima lor s-a plecat spre Abimelec, căci îşi ziceau: „El este frate cu noi.”

I-au dat şaptezeci de sicli de argint, pe care i-au ridicat din casa lui Baal-Berit. Abimelec a cumpărat cu ei pe nişte oameni fără căpătâi şi neastâmpăraţi, care au mers după el.”

A venit în casa tatălui său la Ofra şi a ucis pe fraţii săi, fiii lui Ierubaal, şaptezeci de oameni, pe aceeaşi piatră. N-a scăpat decât Iotam, cel mai tânăr fiu al lui Ierubaal, căci se ascunsese.

Toţi locuitorii din Sihem şi toată casa lui Milo s-au strâns laolaltă şi au venit de au făcut împărat pe Abimelec, lângă stejarul sădit în Sihem. (v. 3-6).

După ce al cincilea judecător a venit şi a plecat, a pătruns înăuntru un intrus. Acesta era fiul unei concubine şi a pătruns înăuntru prin şiretlic şi amăgire; el i-a luat şi i-a înjunghiat pe cei de pe linia dreaptă, apoi a devenit împărat. Dar Cel care alegea judecătorii era Dumnezeu, nu oamenii, iar El nu alegea împăraţi, ci judecători. Aici vedem că poporul a luat un impostor şi l-a făcut împărat peste ei.

Să mergem în versetul 50 din acelaşi capitol. Povestea continuă, au loc o mulţime de lucruri, iar aici vedem că are loc o răzvrătire împotriva lui Abimelec, iar el vine s-o înăbuşe.

„Abimelec a pornit împotriva Tebeţului.”

Atât Tebeţul, cât şi Sihemul, s-au răzvrătit. Oamenii din Sihem au fugit într-un turn, dar Abimelec i-a dat foc şi i-a ucis pe toţi cei care se aflau acolo. Apoi, s-a dus împotriva cetăţii Tebeţ. „Tebeţ” înseamnă „a străluci, a fi strălucitoare.”

Aşadar, Abimelec a ajuns la cetatea strălucitoare, dar acolo lucrurile aveau să se schimbe pentru el.

„Abimelec a pornit împotriva Tebeţului. A împresurat Tebeţul şi l-a luat.

În mijlocul cetăţii era un turn tare, unde au fugit toţi locuitorii cetăţii, bărbaţi şi femei; au încuiat uşile după ei şi s-au suit pe acoperişul turnului.”

Aşadar, în cetatea care înseamnă „a străluci, a fi strălucitoare” exista un turn şi noi ştim că Numele Domnului este un turn puternic în care cei neprihăniţi aleargă ca să fie în siguranţă. „Numele Domnului este un turn puternic.” (Proverbe 18.10). Care este Turnul puternic? Numele Domnului. Aleluia!

„Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el şi stă la adăpost.”

Aş vrea să vorbim puţin despre nume. Fratele Branham spune următoarele în predica „A te ruşina de El” din anul 1965:

„Orice fiu vine în numele tatălui său. Eu vin în numele tatălui meu, iar voi, bărbaţilor, veniţi în numele tatălui vostru.

Şi care a fost Numele Său? Care a fost Numele Tatălui? Isus! Astfel El a spus: „Eu vin în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi.” Acum, Mireasa va avea Numele Său, desigur. Amin!

Eu am luat de soţie o femeie care se numea Broy, dar a devenit Branham.”

Voi şi cu mine avem tot felul de nume, dar nu acestea sunt numele cu care ne identificăm acum pentru că numele nostru s-a schimbat, prin căsătorie, şi am luat Numele Lui. Acum, eu Îi aparţin Lui, mi-am pierdut vechea identitate, şi am devenit Doamna Isus Hristos. Eu sunt Hristos manifestat în acest trup de carne în faţa lumii, pentru că mi-am negat identitatea anterioară şi am primit o identitate nouă.

În predica „Lumina roşie este semnul venirii Sale” din anul 1963 scrie:

„Dacă nu aţi fost botezaţi niciodată în Numele lui Isus Hristos pentru iertarea păcatelor voastre, amintiţi-vă că „Nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi, decât Numele lui Isus Hristos.”

Ţineţi minte că există o singură Mireasă, Mireasa lui Hristos, iar Aceasta poartă Numele Lui.”

Ea nu vine în numele Ei, ci trebuie să poarte Numele

Lui. Astfel, când venim la apa botezului, noi nu suntem botezaţi în „Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt”, ci suntem botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos, pentru că nu mai suntem ai noştri, ci murim faţă de noi înşine şi venim la suprafaţă în înnoirea vieţii, înviaţi cu Isus Hristos, în acest trup de carne. Aleluia! Totul este simbolic.

Aşadar, Ea are Numele Său, ia Numele Său.

Aş vrea să vorbesc puţin despre aceasta, de aceea vă rog să rămâneţi în Judecători, pentru că ne vom întoarce imediat acolo.

În predica „Singurul loc ales de Dumnezeu pentru închinare” din anul 1965, fratele Branham face următoarea afirmaţie despre Numele pe care dorim să-L înţelegem:

„Numele este în Cuvânt pentru că El este Cuvântul. Amin! Atunci ce este EL? Cuvântul tălmăcit este manifestarea Numelui lui Dumnezeu.”

Noi am putea gândi: „Eu ştiu că Numele lui este Isus.”, ceea ce este corect. Numele Lui este Isus Hristos, dar voi aţi putea folosi acest Nume în fiecare zi a vieţii voastre şi să fiţi pierduţi, să muriţi şi să mergeţi în iad. În acest Nume există puterea izbăvirii şi puterea de vindecare, dar voi Îl puteţi folosi şi să fiţi bolnavi, fără să se schimbe niciodată nimic pentru că nu aveţi descoperirea corectă din spatele Numelui, pentru că manifestarea Numelui lui Dumnezeu este Cuvântul tălmăcit. Noi putem folosi cât vrem Numele Lui pentru că dacă avem o descoperire greşită, Cuvântul interpretat greşit, nu ne va duce nicăieri.

În cartea Faptelor citim despre acei bărbaţi care erau exorcişti. Ei l-au văzut pe Pavel scoţând dracii afară în Numele lui Isus, aşa că au zis: „Aceasta funcţionează în Numele lui Isus, deci vom face şi noi acelaşi lucru!” Chiar acum, noi avem în creştinism o mulţime de imitatori care spun: „A funcţionat în zilele lui bunicul, în zilele străvechi, a funcţionat în Biblie, deci vom face şi noi acelaşi lucru.” Dar ei folosesc Numele Lui fără autoritatea de a-L folosi, pentru că numai Soţia are Numele Său. De ce? Pentru că Ea are Cuvântul tălmăcit, Ea cunoaşte Numele Său.

Acei exorcişti au încercat să scoată afară un demon şi au spus: „În Numele lui Isus pe care-L vesteşte Pavel…”, dar aceasta nu avea cum să funcţioneze. Ei nu aveau autoritatea de a folosi Numele Lui, aşa că au încercat să folosească Numele făcând referire la o altă autoritate, iar când au făcut aceasta, au fost sfâşiaţi de demoni: „Pe Pavel îl cunoaştem, pe Isus Îl cunoaştem, dar voi cine sunteţi?” Vedeţi, ei nu au avut descoperirea, ci doar Numele.

Suntem atât de mulţumitori Domnului pentru că noi avem Cuvântul tălmăcit care este manifestarea Numelui lui Dumnezeu! Astfel, când spunem Isus Hristos, pentru noi acest Nume înseamnă mult mai mult decât pentru restul lumii.

„Cuvântul tălmăcit este manifestarea Numelui lui Dumnezeu. Nu-i de mirare că Isus a spus: „Nu carnea şi sângele ţi-a descoperit aceasta, ci Tatăl Meu care este în ceruri ţi-a descoperit Cine sunt Eu.”

Cum ştim noi Cine este El? Prin descoperire.

„Şi pe această Piatră, Eu voi zidi locul Meu de închinare, iar porţile locuinţei morţilor nu o pot scutura.” Amin!”

De ce nu o pot scutura? Pentru că este zidită pe Stâncă. Ce Stâncă, ce Temelie! Descoperirea despre Cine este Isus Hristos, tălmăcirea Cuvântului este manifestarea Numelui lui Dumnezeu. Noi am înţeles tălmăcirea Cuvântului, prin descoperire, şi avem Numele Său, ştim Cine este El, aşa că porţile locuinţei morţilor nu vor putea să scuture aceasta!

În „Întrebări şi răspunsuri” din anul 1964 citim:

„1Corinteni 13 spune: „Dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.” Aşadar, toate aceste lucruri micuţe precum săritul în sus şi-n jos ca un copil, încercând să vorbeşti în limbi şi toate celelalte lucruri, se vor sfârşi când ceea ce este desăvârşit… iar cu ajutorul lui Dumnezeu, noi avem astăzi tălmăcirea desăvârşită a Cuvântului cu legitimare divină!

Amin! Dacă citim în 1Corinteni 13, timpul când vorbeam ca nişte copii, când priveam ca într-o oglindă, în chip întunecos, este deja în trecut, prieteni. El ne-a adus tălmăcirea desăvârşită a Cuvântului, ca să vedem prin oglindă în mod clar şi nu în chip întunecos.

„Atunci, ceea ce este în parte a trecut.”

Aşadar, când avem tălmăcirea desăvârşită cu legitimare divină, ceea ce era în parte de-a lungul epocilor bisericilor, neînţelegeri, crezuri şi dogme, au fost puse deoparte.

„Când eram copil, vorbeam ca un copil, înţelegeam ca şi un copil, dar când am devenit bărbat, am pus deoparte lucrurile copilăreşti.” Amin!”

Ce face această tălmăcire desăvârşită a Cuvântului? Aduce Mireasa la maturitate. Aşadar, noi nu ar mai trebui să fim copii, ci ar trebui să fim aduşi la maturitate. Aleluia!

Să mergem la „Epoca Bisericii Pergam” din Cartea Epocilor bisericilor:

„În aceste zile din urmă, adevărata Biserică Mireasă, Sămânţa lui Hristos, va veni la Piatra de încheiere şi în timp ce se apropie de El, va fi Super-biserica, o Super-rasă. Ei, Mireasa, se vor asemăna atât de mult cu El încât vor fi după chipul Său. Aceasta este pentru ca ei să fie uniţi cu El; ei vor fi una, vor fi însuşi manifestarea Cuvântului Dumnezeului celui viu.”

Ce vor fi ei? Manifestarea vie a Cuvântului. De aceea, Ea are Numele Lui; Ea este Cuvântul tălmăcit.

În predica „Lucruri care vor veni”, citim:

„Dacă noi suntem acele atribute ale lui Dumnezeu, nu putem trăi prin crezuri. Noi nu putem trăi prin denominaţionalism, ci trebuie să trăim prin Cuvânt pentru că Mireasa face parte din Mire, aşa cum fiecare soţie face parte din soţul ei. Aşadar, noi trebuie să fim acest Cuvânt Mireasă. Ce este acest Cuvânt Mireasă? Manifestarea acestui ceas, Mireasa. Nu un crez sau o denominaţiune, ci un profet viu al lui Dumnezeu, un atribut viu al lui Dumnezeu, arătând lumii atributele lui Dumnezeu în forma Miresei care trebuie să fie exprimată în ceasul în care trăim acum.”

Aşa are Ea Numele Lui, pentru că Mireasa vede Cuvântul tălmăcit care este manifestarea, descoperirea sau proclamarea Numelui Său. Care este Numele Său? Numele Său este Isus Hristos, dar noi avem descoperirea, ştim CINE este Isus Hristos. El este Cuvântul, iar Cuvântul a fost restituit.

Aşadar, nu mai este o înţelegere în parte, parţială, ci este o înţelegere deplină care aduce descoperirea deplină a Numelui deplin al lui Dumnezeu. Aleluia! Şi acum Ea are dreptul la acest Nume.

Să ne întoarcem acum la povestea noastră în Judecători 9.51-53:

„În mijlocul cetăţii era un turn tare, unde au fugit toţi locuitorii cetăţii, bărbaţi şi femei; au încuiat uşile după ei şi s-au suit pe acoperişul turnului.

Abimelec a ajuns până la turn; l-a bătut şi s-a apropiat de uşa turnului ca să-i pună foc.

Atunci, o femeie a aruncat o piatră de râşniţă pe capul lui Abimelec şi i-a sfărâmat ţeasta capului.”

Abimelec a venit în cetatea care însemna „a străluci” sau „A fi strălucitoare” şi toată lumea a fugit în acest turn puternic, iar el s-a ridicat împotriva lui. Abimelec era un intrus, fiul unei concubine şi luase împărăţia prin trădare, amăgire şi mită. El a venit împotriva cetăţii, iar o femeie, nu un bărbat, ci o femeie a aruncat de pe turn o piatră, o descoperire şi i-a sfărâmat ţeasta capului. Ea a avut o descoperire şi nu a mai luat ceea ce venea din mintea acelui om, a şarpelui. Atunci, ea a frânt înţelegerea intelectuală a omului, a frânt hibridarea cu o descoperire pe care a aruncat-o de pe vârful Turnului şi care a venit jos lovindu-l drept în cap.

Biruinţa prin mâna unei femei.

Prieteni, noi nu vom fugi în jur cu săbii, ca să străpungem diavolii în ochi, fiindcă puterea descoperirii Cuvântului este cea care frânge puterea împărăţiei diavolului. Vedeţi? Amăgirea nu va mai lucra în faţa acestei Mirese deoarece ea îi va înfige un ţăruş exact în tâmplă, va arunca din turn o piatră şi-l va lovi în cap spunând: „Nu voi mai lua înţelegerea ta cu privire la Scripturi, pentru că mi s-a dat tălmăcirea desăvârşită a Cuvântului, cu legitimare divină! Aceasta este ceea ce iau ca Absolut, aceasta este înţelegerea mea. Nu ceea ce crezi tu, ci descoperirea venită în acest ceas prin calea rânduită de Dumnezeu, sub Pecetea a patra, sub ungerea Vulturului, a unui profet care a restituit Cuvântul înapoi la locul Lui, Acesta fiind un Turn puternic în care aleargă cei neprihăniţi şi sunt în siguranţă.”

Vedeţi? Noi ştim Cine este El. Pentru noi este mai mult decât un Nume, pentru noi acel Nume reprezintă o Persoană, iar acea Persoană a venit jos şi a devenit una cu Mireasa Sa, aşa că nu mai este doar un Nume, ci este o Persoană, este Persoana Cuvântului. Amin!

Acum, noi suntem în Turnul puternic cu El, iar în timp de asediu mergem spre vârful Turnului pentru că urcăm, ne înălţăm, mergem în sus, ne îndepărtăm de pământ. Aleluia! Iar în vârful Turnului va exista o descoperire, o piatră pe care o vom arunca drept în capul impostorului. Nu este puterea muşchilor noştri, ci este credinţa, este o descoperire, pentru că descoperirea este egală cu credinţa; este o descoperire a Cuvântului lui Dumnezeu, iar credinţa în Cuvânt şi vorbirea Lui, va frânge capul vrăjmaşului.

Ce a distrus această lume? Gândirea, înţelegerea intelectuală, înţelepciunea şi raţionamentul lui Lucifer care i-a amăgit pe îngeri. A fost raţionamentul lui Lucifer care a venit jos în şarpe şi a înşelat-o pe femeie la început. Ea credea că face bine, dar a fost amăgită în totalitate să facă rău şi astfel totul a mers în ruină. Ea nu voia să greşească, nu încerca să facă ceva rău, ci a fost amăgită. În mintea lui a fost ceva care a răsucit Cuvântul lui Dumnezeu, dar se va ridica o Femeie care va înfige un ţăruş în tâmpla lui şi va spune: „Eu nu voi mai accepta aceasta!” Cum îşi va nimici Ea vrăjmaşul? Îl va lovi în cap, va scăpa de raţionamentul lui, de intelectul său şi va lua Cuvântul şi numai Cuvântul. Acesta este biruinţa noastră! Acesta este Piatra pe care o vom putea arunca.

Urcaţi în Turn! Numele Domnului este un Turn puternic în care fug cei neprihăniţi şi sunt în siguranţă. Urcaţi în Turn, iar când vrăjmaşul bate la uşa voastră, aruncaţi asupra lui o descoperire: „Eu sunt Mireasa lui Isus Hristos. Prin rănile Lui, eu sunt deja vindecat!” şi lăsaţi-o să lovească fiecare părere care este diferită ce ceea ce spune Cuvântul! Noi suntem în Turnul puternic, iar când vrăjmaşul bate la uşa lui, putem să aruncăm împotriva lui o descoperire şi să-l lovim în cap. Ce încearcă să facă el? Să injecteze tot timpul îndoială, confuzie şi neînţelegere. Aceasta este o bătălie care se dă în minte, dar în cele din urmă, Ea îl va lovi exact între urechi. Puterea lui este frântă când amăgirea lui ajunge la sfârşit. Aceasta este ceea ce frânge puterea vrăjmaşului. Cum poate avea el putere asupra voastră? Numai prin amăgire.

Prieteni, noi ar trebui să fim o armată invincibilă. Cum? Prin descoperire.

În „Descoperirea lui Isus Hristos” din Cartea Epocilor Bisericilor citim:

„Acum, ţineţi minte aceasta! Hristos în Biserica adevărată este o continuare a Cărţii Faptelor. Dar Cartea Apocalipsei arată cum va veni duhul antihrist în biserică şi o va pângări, făcând-o căldicică, formală şi fără putere. Ea îl demască pe Satan, descoperind lucrările sale (faptul că încearcă să nimicească poporul lui Dumnezeu şi să discrediteze Cuvântul Său), până în timpul în care este aruncat în iazul de foc. El se luptă împotriva descoperirii, nu o poate suporta. El ştie că dacă poporul primeşte descoperirea adevărată a adevăratei Biserici şi ce este Ea, pe ce stă Ea şi că Ea poate face lucrările mai mari, va fi o armată invincibilă.”

Prin ce? Prin descoperirea adevărată a Bisericii adevărate. Descoperirea adevărată face Mireasa o armată invincibilă.

Aşadar, ce încearcă să facă vrăjmaşul? Să sădească în mintea noastră ceva ce este diferit de descoperirea Cuvântului. Să ne determine să mărturisim ceva diferit de ceea ce spune Cuvântul, să ne facă să spunem: „Sunt bolnav!” Să ne determine să spunem: „Sunt căzut. Sunt învins, nu mă voi mai face niciodată bine. Încercarea aceasta nu se va sfârşi niciodată. Lucrurile nu se vor schimba niciodată.”

Viaţa şi moartea zac în puterea limbii. Fratele Branham a spus că „atunci când un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu, iau Cuvântul în inimile lor, iar din inimă îl pun pe buzele lor este ca şi cum ar vorbi divinitatea.”

În cuvintele noastre există putere de creaţie, iar dacă uneori dăm glas unei mărturii negative, creăm propria noastră realitate.

Astfel, dacă spui: „Nu mă iubeşte nimeni!”, tocmai ţi-ai creat propria realitate.

„Nu mă voi face niciodată bine. Încercarea aceasta nu se mai termină, sunt tot timpul jos.” Tu spui aceasta, apoi vei umbla exact în ceea ce spui.

Prieteni, noi trebuie să ne întoarcem înapoi la descoperirea adevărată a Cuvântului adevărat şi să spunem numai ceea ce spune Scriptura că este adevărat. Acesta este singurul lucru adevărat. Orice altceva este o minciună care vine din mintea lui Lucifer. El vrea să aducă aceasta în mintea voastră şi să vă determine să fiţi de acord cu gândul lui şi să-l rostiţi, pentru că apoi acesta va deveni realitatea în care veţi umbla.

Haideţi să luăm mai degrabă gândul lui Hristos şi să-L lăsăm să curgă prin inima noastră, să vină sus în gura noastră, să-L vorbim şi să creăm o altă realitate.

Fratele Branham a spus că „în noi există chiar acum atât de multă putere încât putem vorbi şi aduce la existenţă o altă Lume, iar apoi să mergem şi să trăim în ea.” Dar tot el a spus că „nu o putem face din cauză că acea Putere funcţionează printr-o Lege.” Dumnezeu nu a spus că noi vom putea crea o lume dacă o va spune El, ci a spus: „Prin rănile Lui, sunteţi vindecaţi.”, aceasta fiind Legea care pune în mişcare puterea care se află în noi, aşa că avem dreptul să spunem: „Prin rănile Lui, sunt vindecat.” Când facem aceasta, lăsăm Divinitatea să vorbească, lăsăm puterea creaţiei să iasă din gura noastră şi putem umbla în ea.

Crăpaţi capul vrăjmaşului cu descoperirea adevărată! Aruncaţi-o de pe Turnul puternic şi spuneţi: „M-ai minţit destul! M-am săturat de ceea ce iese din mintea ta şi prin care încerci să mă amăgeşti! Voi merge înainte şi voi arunca această Piatră!” Ce va urma? Piatra va veni din cer vâjâind şi „Bum!”, îi va crăpa capul. De ce ? Pentru că aţi luat descoperirea adevărată.

„…descoperirea adevărată a adevăratei Biserici şi ce este Ea.”

Ce este Ea? Locul ales pentru închinare, Turnul puternic, manifestarea Numelui Său.

„…pe ce stă Ea şi că Ea poate face lucrările mai mari.”

Bineînţeles că Ea poate face lucrările mai mari pentru că este Isus Hristos în chipul Miresei. Cum ar fi posibil să nu facă lucrările mai mari? Este Hristos, dar nu într-un singur trup, ci într-un Trup alcătuit din mai multe mădulare, care ajunge la plinătatea deplină a descoperirii. Atunci cum ar fi posibil ca Ea să nu facă lucrările mai mari? Nu se poate!

Fratele Branham nu a creat veveriţe prin ceea ce se afla în mintea sa, nu i-a poruncit furtunii să se oprească prin gândul lui; el nu le-a vorbit veveriţelor sau tumorii din soţia sa prin intelectul său sau prin voinţa sa, ci a primit o descoperire divină care i-a spus: „Spune aceasta!”, iar el a crezut. Ce a urmat? A vorbit, iar cuvintele lui au fost ca şi cum ar fi fost rostite de Dumnezeu Însuşi.

Acelaşi lucru l-a făcut şi Moise. Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Spune!”, dar tot El i-a spus şi ce trebuie să spună. De ce? Pentru că Moise a venit într-un chip imatur. Astfel, Dumnezeu i-a spus: „Ridică toiagul şi cheamă muşte!”, iar Moise a spus exact ce i-a spus Dumnezeu şi muştele au venit. Dar acum, când am ajuns la un chip matur, El nu i-a mai spus profetului ce să spună, ci i-a zis: „Ai nevoie de ceva? Vorbeşte!” El a avut atât de multă încredere în fiul care a ajuns la maturitate, încât i-a spus: „Îţi dau ţie puterea, aşa că poţi vorbi!”, iar el putea spune orice voia.

Apoi, El i-a dat aceeaşi maturitate şi lui Hattie Wright. Astfel, când fratele Branham i-a zis: „Dacă vei cere un milion de dolari, îi vei avea chiar acum. Orice vei spune tu…”, ea a cerut numai lucruri veşnice. Dumnezeu a avut atât de multă încredere în maturitatea ei, încât a ştiut că va cere lucruri veşnice, nu lucruri fireşti, trecătoare, lucruri pe care le-ar fi mâncat moliile. Aceasta este maturitatea pe care o caută El, nu: „Aş vrea să am nişte bani sau o maşină nouă.” Cui îi pasă de bani şi de o maşină nouă? Cereţi lucruri veşnice! Amin! Spuneţi: „Doamne, vreau mântuirea copiilor mei, a celor dragi ai mei. Doresc să văd Cuvântul Tău manifestat pe această planetă. Doresc să-l văd pe diavolul lovit drept în cap cu descoperirea care iese din gura mea!” Aleluia!

Noi suntem locul în care locuieşte Numele Său, pentru că El Şi-a pus Numele în Mireasă.

Când m-am căsătorit cu soţia mea, eu i-am dat numele meu, aşa că acum, ea poartă numele meu.

Când ne căsătorim cu Isus Hristos, El Îşi pune Numele în noi, aşa că acum noi suntem Turnul puternic din vârful căruia sunt aruncate jos pietre, descoperiri care ies afară şi-l lovesc pe impostor drept în cap. El vine în cortul nostru, dar nu-şi dă seama că acolo va fi biruit.

„…că ea poate face lucrările mai mari, va fi o armată invincibilă. Dacă ei primesc descoperirea adevărată despre cele două duhuri din cadrul bisericii creştine şi prin Duhul lui Dumnezeu deosebesc şi se împotrivesc duhului antihrist, Satan va fi fără putere înaintea ei.”

Aceasta îl va lăsa pe Satan fără putere. Unde este puterea lui? În interpretarea greşită a Cuvântului. Puterea este în capul lui. Loviţi-l în cap!

„Astăzi, el este la fel de înfrânt ca atunci când Hristos a rezistat fiecărui efort pe care l-a făcut în pustie, ca să câştige putere asupra Sa. Da, Satan urăşte descoperirea, dar noi o iubim. Cu adevărata descoperire în vieţile noastre, nu putem fi biruiţi de porţile iadului, ci noi le vom birui pe ele.”

Prieteni, aceasta este o făgăduinţă dată pentru noi: Dacă avem descoperirea adevărată, porţile iadului nu ne pot birui. Acesta este motivul pentru care ar trebui să terminăm cu jocul cu mingea şi să începem că citim Cartea.

Ascultaţi Mesajul, nu muzică creştină contemporană, nu cel mai nou lucru care se află acolo! De ce? Pentru că descoperirea îl face pe Satan fără putere. De unde vine descoperirea? Din Cuvânt. Credinţa vine prin auzire, iar auzirea vine prin Cuvânt, de aceea, ar trebui să ne hrănim constant cu acest Cuvânt, ca să ne zidim credinţa într-un asemenea loc încât atunci când vine Satan, să-l lovim; dacă vine din nou, să-l lovim iar şi iar. Cum? Aruncând toată ziua cu pietre din Turn.

Dacă ne hrănim toată ziua cu lucrurile lumii, ele ne umplu mintea dar nu pot să-l învingă pe vrăjmaş chiar dacă nu sunt lucruri rele. Astfel, luăm timpul nostru scump şi-l folosim pentru a ne umple cu lucruri care nu-l vor birui niciodată pe diavol. Eu cred că este important să ţinem pasul cu ştirile şi să ştim ce se întâmplă în lume, dar ştirile nu-l vor învinge niciodată pe diavol. Ceea ce citim în ziare sau vedem pe CNN, nu-l va birui niciodată pe diavol. Dar cine îl va biruit? Descoperirea adevărată. De unde primim descoperirea adevărată? Nu de pe CNN, nici de pe Facebook sau din altă parte, ci numai din Cuvântul lui Dumnezeu care a fost descoperit în ziua noastră, iar prin harul şi ajutorul Domnului, noi avem tălmăcirea desăvârşită a Cuvântului cu legitimare divină. Aceasta este Sursa care a fost legitimată, dovedită că este adevărată, de aceea, ar trebui să bem toată ziua din această Sursă şi să spunem: „Doamne, descoperă-mi aceasta! Nu îngădui să treacă prin mintea mea în timp ce citesc, ci fă să coboare în sufletul meu şi să devină realitate pentru mine, astfel ca atunci când vine Abimelec să asedieze Turnul, să pot arunca o Piatră proaspătă drept în ţeasta lui!” Aleluia!

Diavolul a întins o capcană, iar noi continuăm să ne împiedecăm de ea. Peste tot sunt monitoare, lucruri care sclipesc, dar noi trebuie să spunem: „Eu stau în Turn! Eu stau în Cuvânt! Stau fortificat în spatele Cuvântului şi nu mă las atras afară, unde pot fi învins ca şi Eva, ci stau exact în spatele acestui Cuvânt care mi-a fost dat cu un scop!”

Să mergem în Marcu 16, despre care fratele Branham spune că este capitolul învierii.

„(Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte draci.” (v. 9).

Noi am vorbit despre aceasta, dar aş vrea să subliniez câteva lucruri. Când a înviat, dimineaţa devreme în prima zi a săptămânii, Isus S-a arătat mai întâi unei femei, pentru că femeia simbolizează biserica. Iar această biserică la care a venit El, a fost Maria Magdalena, din care a scos şapte draci. De ce? În cele şapte epoci ale bisericii, ea a avut şapte înţelegeri false, a fost chinuită de şapte draci, dar iată că prima femeie la care a venit El, a fost femeia care a fost eliberată de cei şapte draci.

În predica „Este Răsăritul Soarelui”, fratele Branham a spus că „soarele apunea peste Laodicea, peste civilizaţie, dar în acelaşi timp exista un răsărit al Soarelui.” Astfel, dimineaţa, foarte devreme, la răsăritul Soarelui, El a venit la cineva. La cine? El a venit la Biserică, la Mireasa din care scosese şapte draci.

Eu am căutat însemnătatea numelui„Magdalena” şi am găsit că „Magdalena” înseamnă „turn.” Maria Magdalena. La cine a venit El? La Maria Turnul din care fusese izgoniţi şapte draci. Amin! Acum, ea este un turn, Mireasa lui Isus Hristos a devenit un turn, a devenit Locul ales pentru închinare, a devenit o fortăreaţă. Maria Magdalena din care fuseseră scoşi şapte draci este turnul. Eu cred că acest lucru este minunat.

Acum ajungem la Estera. Noi vorbim despre „Biruinţa prin mâna unei femei.” Astfel, putem vedea că atunci când Estera a urcat în poziţia ei, imediat după ce şi-a ocupat poziţia, a fost promovat şi Haman agaghitul, un amalecit bătrân. Vedeţi? Când ea vine pe tron, este avansat şi el. De ce? Pentru că noi vom ajunge la o confruntare. Când Estera începe să vină la locul ei, totul trebuie să-şi ocupe locul pentru că trebuie să avem o confruntare şi vrăjmaşul trebuie să fie nimicit pentru totdeauna. Când? Când Femeia, Mireasa, Soţia Împăratului ajunge în poziţia Sa. Când Ea ajunge în poziţia Ei, Haman ajunge în poziţia lui şi începe să lucreze imediat pentru nimicirea evreilor, care sunt adevărata sămânţă a lui Dumnezeu. El va urmări un plan, va începe să scrie legi care vor fi implementate într-un anumit timp, iar atunci vor începe să-i şteargă pe evrei.

Prieteni, Mireasa vine la locul ei, iar Haman vine şi el la locul lui şi scrie deja legi. Fratele Branham ne-a spus aceasta. Ei au deja legile pregătite, dar aşteaptă o anumită zi în care le vor putea pune în practică. De ce? Pentru că Haman va fi promovat când Ea vine în poziţia Ei.

Când Mireasa îşi va ocupa locul, când va primi autoritatea şi va începe să vorbească, Împăratul îi va spune: „Scrie tu decretul şi spune ce vrei!” Acum, când Ea începe să vorbească cu autoritate, când începe să vină la locul Ei şi înţelege dragostea Împăratului pentru Ea, Împăratul îi va spune: „Vorbeşte tu! Nu voi vorbi Eu, ci vorbeşte tu şi va fi întocmai cum spui!” Aceasta va fi căderea lui Haman şi a tuturor celor care l-au urmat. De ce? Pentru că Femeia vine la locul ei. Aleluia!

O profeţie veche din Geneza 3.14-15 spune:

„Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale, să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.

Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

Satan a folosit femeia, iar Dumnezeu va folosi tot femeia; Satan a folosit femeia ca să distrugă Împărăţia lui Dumnezeu, iar Dumnezeu va folosi Femeia ca să nimicească împărăţia Satanei.

În predica „Cuvântul vorbit este Sămânţa originală”, scrie:

„Hristos S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.”

Fratele Branham a luat aceasta din 1Ioan 3.8, unde scrie: „Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.” În continuare, el a spus:

„Hristos S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Credeţi aceasta? Nu pot explica totul, aşa că voi trece repede prin aceasta, voi atinge doar vârfurile înalte, ca să nu vă ţin prea mult. Hristos S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Credeţi aceasta? Credeţi toţi aceasta? Cine era El? Cuvântul lui Dumnezeu care nimiceşte lucrările hibridului, ale diavolului. Nu este aşa?”

Este Cuvântul. Nu suntem noi, nu este trupul nostru, nu este partea la care ne uităm noi, ci este Cuvântul-noi. Când Cuvântul vine la Cuvânt şi aduce Cuvântul la Viaţă, Cuvântul devine viu, iar atunci, noi luăm Cuvântul, Îl folosim şi Cuvântul acela este Cel care nimiceşte lucrările diavolului.

„El a fost hotărât să facă aceasta. El a fost născut ca să facă aceasta, ca să nimicească lucrările diavolului.”

Noi suntem aici, dar nu ca să ajungem la vârsta de şaptezeci, optzeci sau nouăzeci de ani, iar apoi să mergem mai departe. Nu de aceea suntem aici, ci suntem aici ca să luăm Numele Său; suntem aici ca să manifestăm Numele Său şi ca să frângem, să nimicim lucrările diavolului. Toate lucrările lui sunt amăgire pentru că el nu are nici o parte înafara amăgirii, iar noi suntem aici ca să frângem puterea lui! Cum putem frânge puterea amăgirii? Cu Adevărul. Adevărul a fost dat ca să frângă puterea amăgirii, iar noi suntem un turn puternic, am fost zidiţi să fim un templu al Dumnezeului celui viu, un loc în care să locuiască Dumnezeu. Noi am alergat în manifestarea Cuvântului, iar acum, o anumită Femeie aruncă de pe vârful turnului descoperirea drept în ţeasta sa.

Câţi dintre noi am vrea să luăm un ţăruş şi să spunem: „Vreau să iau un ciocan şi să înfig acest Ţăruş în tâmpla acestui diavol bătrân al amăgirii care zace în cortul meu, îmi spune lucruri neadevărate şi seamănă confuzie!?” Vreau să fac aceasta şi să-i spun: „Nu-ţi voi mai asculta minciunile şi nu voi mai accepta amăgirea ta! Tu mă minţi când îmi spui că nu sunt bun de nimic, pentru că am primit trecere ca Iubită a Sa. Aceasta este ceea ce spune Cuvântul. Tu îmi spui că nu voi reuşi niciodată, dar El mi-a spus că am biruit deja şi că am trecut de la moarte la Viaţă. Tu îmi spui că voi muri, dar eu nu pot muri pentru că sunt un fiu al lui Dumnezeu.” Aleluia!

„Tu îmi spui că nu voi fi vindecat, dar prin rănile Lui, eu sunt deja vindecat!”

Începeţi să înfigeţi aceşti ţăruşi direct în mintea lui, pentru că din mintea lui ne spune aceste minciuni, amăgire şi adevăruri pe jumătate.

Noi vom lua descoperirea, îl vom lovi cu ea şi îi vom spune: „Eu voi lua numai Cuvântul deplin.”

Frângeţi-i capul! Cu ce? Cu o piatră, cu piatra descoperirii.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Să ne ridicăm cu toţii în picioare. Aleluia!

Cuvântul devine din ce în ce mai bogat pe măsură ce ne vedem poziţia noastră. Amin!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *